Nevrita optică

Nevrita optică constă în umflarea nervului optic al ochiului. Acest nerv optic poartă lumina de la ochi la creier, contribuind astfel la ceea ce numim vedere. Dacă nervul optic este umflat sau deteriorat, indiferent de cauze, vederea are de suferit. (1, 2)

Simptome

În general, boala afectează un singur ochi (70% din cazurile de nevrită optică afectează un singur ochi), simptomele incluzând: (1, 2, 3, 5)

• durere a ochiului care se acutizează la mișcare – se resimte mai ales în spatele globului ocular
• dificultăți de vedere sau pierderea vederii – vederea începe să se piardă pe parcursul a câteva zile sau săptămâni și se îmbunătățește, după urmarea tratamentului, în câteva luni. În unele cazuri, pierderea vederii este permanentă.
• dificultăți în percepția culorilor – unele culori pot părea mai puțin luminoase ca de obicei
• vederea unor lumini sau pâlpâieli intermitente la mișcarea ochiului
• vedere încețoșată
• vederea unui punct negru în mijlocul câmpului vizual

Atunci când aceste probleme de vedere sunt însoțite de lipsă de coordonare, dificultăți de vorbire și spasme, ele pot constitui simptome preliminare ale sclerozei multiple. (4)

Lăsată netratată, nevrita optică va continua să se agraveze.

Cauze

Nu se știe cauza apariției nevritei optice. Totuși doctorii cred că boala apare atunci când sistemul imunitar acționează asupra mielinei care acoperă nervul optic. Astfel, nervul optic este inflamat. (6)

Deși nu există o cauză sigură a apariției nevritei optice, există mai multe boli și afecțiuni care includ printre simptome și această problemă de sănătate. (2, 3, 4, 5, 6, 7, 8)

• scleroza multiplă – în cazul acestei boli sistemul imunitar atacă mielina care acoperă nervii din creier și măduva spinării. Persoanele cu nevrită optică au un risc cu până la 50% mai mare de a dezvolta scleroză multiplă. Mai mult, riscul crește și mai mult dacă testele arată leziuni ale creierului.
• neuromielită optică – această boală implică inflamarea nervului optic și a măduvei spinării. Neuromielita optică are simptome asemănătoare sclerozei multiple însă nu afectează întotdeauna nervii din creier.
• anumite infecții – boala Lyme, sifilis sau herpes
• sarcoidoză
• lupus
• hepatită B
• SIDA
• sinuzită
• intoxicație cu metanol
• deficiență de vitamina B12
• diabet
• tuberculoză
• anumite medicamente – de exemplu, antibioticele
• un accident la ochi.

Factori de risc

Deși nu se știu cauzele exactele ale nevritei optice, cercetătorii au stabilit, totuși, o serie de factori de risc. (2, 3, 4)

• vârsta – cele mai afectate sunt persoanele între 20 și 40 ani
• sexul – femeile sunt mult mai predispuse la nevrită optică
• mutațiile genetice – anumiți markeri genetici (de exemplu, HLA DR (2) 15) pot crește riscul de nevrită optică.

Diagnostic

Nevrita optică este diagnosticată destul de simplu în timpul unui control oftalmologic. Mai jos sunt câteva dintre cele mai comune teste necesare diagnosticării bolii. (2, 3, 4, 5, 6, 11, 12, 13)

• test oftalmologic de rutină – doctorul testează vederea și capacitatea de a distinge culori precum și eventualele probleme ale vederii periferice
• oftalmoscopie – un test prin care doctorul îndreaptă o lumină puternică spre ochiul pacientului și examinează structura spatelui globului ocular. În timpul acestui test oftalmologul vede discul optic – locul în care nervii părăsesc ochiul. La o treime dintre pacienții cu nevrită optică acest disc este umflat.
• test de reacție al pupilelor – aplicarea unui fascicul de lumină pentru a observa reacția pupilelor. În cazul persoanelor cu nevrită optică pupilele nu se contractă la fel de mult ca în cazul ochilor sănătoși.
• test RMN (imagistică prin rezonanță magnetică) – pentru a găsi inflamația care a dus la apariția nevritei optice doctorul va administra o injecție cu soluție de contrast. De asemenea, acest test arată și dacă există leziuni ale creierului. Acestea ar putea indica un risc crescut de a dezvolta scleroză multiplă.
• teste de sânge – pentru a verifica anticorpii pentru neuromielită optică. Acest test arată dacă nevrita optică crește riscul de a dezvolta neuromielită optică.
• tomografie în coerență optică (OCT) – acest test măsoară grosimea mielinei nervului optic. De cele mai multe ori, mielina este mult mai subțire la persoanele cu nevrită optică.

Tratament

În general, nevrita optică se vindecă de la sine. Dacă însă simptomele se agravează sau boala este asociată sclerozei multiple ar trebui să apelezi la doctor pentru a-ți prescrie medicamente. (2, 3, 4, 5, 6)

De regulă, doctorii recomandă corticosteroizi administrați intravenos. Aceștia susțin recuperarea. De asemenea, corticosteroizii sunt administrați pentru a reduce riscul sau pentru a amâna progresul sclerozei multiple. Este bine de știut câteva dintre efectele secundare ale corticosteroizilor: schimbări ale stării de spirit, dureri de stomac, insomnie și îngrășare. Mai mult, după trei ani de corticosteroizi, medicația nu mai scade riscul de scleroză multiplă. (2, 3, 4, 5, 14, 15)

Prevenție

Nu există o modalitate de a preveni primul episod de nevrită optică însă dacă testul RMN arată leziuni ale creierului administrarea de beta-interferon poate încetini, uneori chiar preveni, apariția unui nou episod de nevrită optică. (4, 5, 6)

Dacă testele nu arată un risc de a dezvolta scleroză multiplă, majoritatea pacienților își recapătă vederea normală în aproximativ 12 luni. Cel mai important lucru este ca persoanele cu nevrită optică să meargă la doctor la apariția simptomelor și să revină la control dacă acestea se agravează.