Pierderea simțului mirosului - semn de Alzheimer

Un studiu publicat în Nature Communications de o echipă de la DZNE – Centrul German pentru Boli Neurodegenerative și Ludwig-Maximilians-Universität München (LMU) a identificat un mecanism imunologic care ar putea explica de ce pierderea mirosului este unul dintre cele mai timpurii semne ale bolii Alzheimer. Cercetătorii au arătat că microglia, celulele imunitare ale creierului, atacă și distrug conexiunile neuronale dintre locus coeruleus și bulbii olfactivi, afectând capacitatea de a percepe mirosurile chiar înainte ca simptomele cognitive să devină evidente.

Context

Deteriorarea simțului mirosului este descrisă de ani de zile ca un marker precoce al bolii Alzheimer, însă cauzele precise au rămas neclare. Bulbul olfactiv, localizat în lobul frontal, procesează informațiile primite de la receptorii olfactivi din nas, în timp ce locus coeruleus, o structură din trunchiul cerebral, reglează prin fibre nervoase lungi modul în care aceste informații sunt interpretate.
Locus coeruleus are un rol esențial în fluxul sanguin cerebral, ciclurile somn–veghe și procesarea senzorială, inclusiv a mirosului. Modificările precoce ale acestei regiuni sunt deja cunoscute în patogeneza bolii Alzheimer, ceea ce a ridicat întrebări despre implicarea sa directă în pierderea simțului olfactiv.

Despre studiu

Echipa condusă de dr. Lars Paeger și prof. Jochen Herms a utilizat o abordare multiplă:

• Modele animale: șoareci cu caracteristici similare bolii Alzheimer.

• Studii pe țesut cerebral uman: probe de la pacienți decedați cu Alzheimer.

• Investigații imagistice: tomografie cu emisie de pozitroni (PET) la pacienți cu Alzheimer sau cu deficit cognitiv ușor.

Mecanism identificat

Cercetătorii au descoperit că:

• Fibrele noradrenergice ale locus coeruleus care proiectează către bulbii olfactivi prezintă alterări structurale.

• Membranele acestor fibre au o compoziție anormală: fosfatidilserina, în mod normal localizată în interiorul membranei, apare la suprafață.

• Prezența fosfatidilserinei la exterior acționează ca un „semnal mănâncă-mă” pentru microglie.

• Microglia interpretează fibrele ca fiind defecte și începe să le degradeze, într-un proces similar cu „pruningul sinaptic” fiziologic.

Aceste schimbări par a fi declanșate de hiperactivitatea neuronală indusă de Alzheimer, care face ca neuronii afectați să aibă un tipar anormal de descărcări.

Rezultate

• Atât la șoareci, cât și la oameni, s-a observat pierdere precoce a fibrelor noradrenergice între locus coeruleus și bulbul olfactiv.

• Datele PET au confirmat că disfuncția olfactivă și degradarea conexiunilor apar în stadii incipiente, chiar înaintea deteriorării cognitive vizibile.

• Analizele postmortem au confirmat semnele imunologice ale microgliei active și modificările membranare ale fibrelor afectate.

Concluzii și implicații

Studiul arată că pierderea mirosului în Alzheimer nu este doar un simptom nespecific, ci rezultatul unui mecanism imunologic timpuriu în care microglia degradează fibrele noradrenergice ce conectează locus coeruleus de bulbul olfactiv.

Relevanță clinică

• Diagnostic precoce: modificările olfactive ar putea fi folosite ca marker accesibil și timpuriu pentru identificarea pacienților cu risc de Alzheimer.

• Terapie timpurie: anticorpii anti-amiloid-beta disponibili recent au eficiență maximă dacă sunt administrați în stadii incipiente. Detectarea rapidă a pacienților cu disfuncție olfactivă ar putea permite inițierea tratamentului înainte de declinul cognitiv ireversibil.

• Noi direcții de cercetare: înțelegerea proceselor imunologice implicate ar putea deschide calea către strategii de protejare a conexiunilor neuronale sau de modulare a microgliei pentru prevenirea pierderii precoce a simțului mirosului.