Polineuropatia senzitivo-motorie

©

Autor:

Polineuropatia senzitivo-motorie este o boală neurologică caracterizată din punct de vedere clinic prin alterarea sensibilității şi perturbarea mişcărilor voluntare şi involuntare ale diferitelor segmente ale corpului uman. Această afecțiune se caracterizează prin afectarea concomitentă a unui număr crescut de nervi periferici.

Polineuropatia senzitiv-motorie poate apărea sub forma acută, cu debut brusc, caracter tranzitor şi evoluție limitată sau sub formă cronică, cu debut insidios, cu evoluție progresivă şi manifestări clinice persistente. Pot fi descrise şi forme de polineuropatie senzitiv-motorie care asociază disfuncții vegetative, dar aceste cazuri sunt mult mai rare.

Un aspect clinic important de reținut, care este comun tuturor formelor clinice de polineuropatie senzitiv-motorie, este afectarea simetrică cu localizare inițială la nivelul extremităților distale. [1], [2], [3]

Cauze şi factori de risc

Factorii etiologici implicați în apariția şi dezvoltarea polineuropatiei senzitiv-motorii, frecvent întâlniți în practica medicală, sunt reprezentați de următoarele aspecte patologice:

  • Exercitarea unei forțe de presiune prelungite la nivelul nervilor periferici superficiali
  • Inflamația sau infecția neurologică, care poate apărea în diferite boli inflamatorii sau infecțioase, precum difteria, etc.
  • Ischemia
  • Afectarea țesutului conjunctiv aflat în componența structurilor nervoase periferice
  • Intoxicația cu metale grele (plumb, mercur, etc.)
  • Infecția cu virusul HIV
  • Hipotiroidismul
  • Deficitul de vitamină B12
  • Afecțiunile autoimune
  • Anumite afecțiuni neoplazice caracterizate prin afectarea structurii neurologice, precum mielomul multiplu
  • Afecțiunile neurologice transmise pe cale ereditară
  • Excesul de vitamină B6 în organism
  • Insuficiența de organe, precum insuficiența renală, insuficiența hepatică, insuficiența circulatorie, etc.
  • Diabetul zaharat necontrolat, cu valori crescute şi niveluri fluctuante ale glicemiei
  • Administrarea îndelungată a unor medicamente în doze crescute, precum anumite sedative (Hexobarbital, Fenobarbital), anrticonvulsivante (Fenitoină), citostatice (alcaloizii de Vinca Roseea-Vincristină, Vinblastină; sulfamide-Sulfonamida), antibiotice (Nitrofurantoin, Cloramfenicol).


De asemenea, pot fi descrise anumite afecțiuni însoțite de manifestări clinice specifice polineuropatiei senzitiv-motorie. Acestea sunt reprezentate de: sindromul Guillain Barre, neuropatia cronică inflamatorie, neuropatia diabetică, neuropatia apărută pe fondul consumului de droguri, neuropatia alcoolică. [1], [3], [4], [5]

Patogenie

În majoritatea cazurilor, polineuropatia senzitivo-motorie îmbracă forma unei afecțiuni sistemice, deoarece determină afectarea unuj număr mare de nervi periferice, localizați în diverse segmente ale organismului uman.

Mecanismul patogenic interesează cu predominanță axonii şi teaca de mielină aflate în componența fibrelor nervoase.

În condițiile în care apar diferite alterări în structura tecii de mielină, transmiterea impulsului nervos de la nivelul structurilor nervoase periferice la cele superioare este încetinită.

În formele severe de boală, cu extinderea procesului patogen în mai multe segmente din organism, are loc abolirea funcționalității nervilor afectați. [1], [2]

Semne şi simptome clinice

În formele acute, boala debutează brusc prin apariția precoce a manifestărilor clinice. În formele cronice, boala debutează insidios, cu instalarea progresivă a manifestărilor clinice şi afectarea treptată a diferitelor structuri nervoase din organism. În majoritatea formelor cronice, boala se localizează inițial la nivelul extremităților distale (la mâini şi la tălpi), definind termenii de polineuropatie „în mănuşă” (localizarea inițială la nivelul mâinilor) şi a polineuropatiei „în ciorap” (localizarea inițială la nivelul tălpilor).

Pot fi descrise şi cazuri de polineuropatie senzitiv-motorie, mai puține la număr, cu evoluție asimptomatică, boala fiind diagnosticată în urma realizării unor investigații paraclinice şi în urma obținerii unor teste motorii anormale.

Manifestările clinice cel mai frecvent întâlnite în rândul bolnavilor diagnosticați cu polineuropatie senzitiv-motorie sunt reprezentate de următoarele aspecte patologice:

  • Mobilizarea anormală a membrelor superioare şi inferioare
  • Modificarea sensibilității tactile, termice, dureroase în diferite segmente ale corpului
  • Tulburări de mers
  • Parestezii
  • Anestezii
  • Senzația de arsură în diferite segmente ale corpului, fără existența unui factor cauzator
  • Mialgii
  • Slăbiciune musculară
  • Atrofie musculară, în formele cronice de boală
  • Tulburări de deglutiție.


În formele de polineuropatie senzitivo-motorie asociată unor disfuncții vegetative, bolnavii mai pot prezenta anumite manifestări clinice specifice aparatului digestiv, sistemului cardiocirculator sau aparatului renal. Aceste manifestări clinice pot fi urmatoarele: tensiune arterială oscilatorie, incontinență urinară şi fecală, incetinirea tranzitului intestinal, constipație, uscăciune tegumentară şi mucoasă, reducerea transpirației corporale, disfuncție sexuală.


Examinarea fizică a bolnavului poate fi, de asemenea, utilă. Este necesară obținerea unor informații cu privire la simptomele acuzate de către bolnav, caracterul şi intestitatea acestora, durata scursă de la debut până în momentul prezentării la medic, evoluția manifestărilor clinice (dacă s-au agravat sau s-am ameliorat, factori agravanți sau cu rol de ameliorare), antecedentele familiale şi personale patologice ale bolnavului (prezența acestei afecțiuni sau a altor boli neurologice în rândul unui alt membru al familiei, alte afecțiuni de care suferă bolnavul, în special neurologice).

La examinarea fizică a bolnavului poate fi decelată prezența unei mobilizări anormale ale diferitelor segmente ale corpului, anomalii ale tonusului muscular, prezența asteniei musculare, a fasciculațiilor sau a paraliziei, alterarea sau abolirea reflexelor, tulburări ale sensibilității în diferite segmente ale organismului. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnostic

Datorită faptului că manifestările clinice apărute în cadrul polineuropatiei senzitivo-motorii nu sunt specifice acestei boli, ele apărând şi în cadrul altor afecțiuni, diagnosticul bolii se pune în principal pe baza examinării fizice a bolnavului şi pe baza unor teste specifice care măsoară viteza de transmitere a implusului nervos la nivelul structurilor neurologice şi pe baza unor investigații paraclinice şi de laborator (precum hemoleucograma completă şi examinarea biochimică a sângelui, determinarea unor anticorpi în sângele bolnavilor, electromiografia, examen radiologic, teste pentru măsurarea vitezei de conducere a impulsului nervos - viteza de conducere nervoasă, determinarea pragului de electropercepție, pragului sensibilității termice, pragului de percepție vibratorie, evaluarea răspunsului fotopletismografic vasoconstrictor, biopsie musculară şi nervoasă cu examen histopatologic).

Hemoleucograma poate indica prezența unei anemii şi a factorului său declanşator (prezența deficitului de fier, scăderea sideremiei, deficitul de acid folic sau de vitamină B12). Examinarea biochimică a sângelui poate indica apariția hiperglicemiei, în cazul persoanelor cu diabet zaharat necontrolat, a sindromului inflamator (creşterea valorilor VSH-ului, a fibrinogenului, a proteinei C reactive), a unei disfuncții renale (creşterea valorilor serice a ureei şi a creatininei) sau hepatice (creşterea valorilor transaminazelor serice, a bilirubinei, a fosfatazei alcaline).

Determinarea diferitelor tipuri de anticorpi poate fi utilă pentru depistarea bolilor autoimune.

Examenul radiologic poate indica prezența unor formatiuni tumorale la nivel cerebral sau în alte segmente ale organismului care pot fi însoțite de anumite perturbări neurologice.

Biopsia musculară şi nervoasă poate fi efectuată pentru depistarea neoplaziilor musculare, a tumorilor maligne nervoase, pentru identificarea unui proces ischemic sau inflamator la nivelul structurilor neurologice.

Testele de măsurare a vitezei de conducere nervoase, de determinare a pragului de pragului e percepție vibratorie, de determinare a sensibilității termice sau dureroase şi electromiografiea sunt utile pentru aprecierea transmiterii nervoase şi a gradului de extindere a procesului patogenic la nivelul diferitelor segmente ale organismului.

Diagnostic diferențial:

  • Amiloidoza
  • Porfiria
  • Intoxicațiile
  • Poliomielita
  • Afecțiunile genetice
  • Bolile endocrine
  • Bolile hepatice. [1], [2], [3], [4], [5]


Tratament

Tratamentul administrat în cadrul polineuropatiei senzitiv-motorii are drept scop îndepărtarea factorului cauzator, ameliorarea simptomatologiei clinice şi a calității vieții bolnavului, îmbunătățirea funcției neurologice şi prevenirea complicațiilor.

Tratament etiologic

Tratamentul etiologic presupune îndepărtarea factorului cauzator. Astfel, se recomandă administrarea corespunzătoare a tratamentului medicamentos în cazul bolnavilor cu diabet zaharat şi alte boli cronice, cu reevaluarea periodică a schemei de tratament, monitorizarea şi examinarea răspunsului terapeutic.

În cazul bolnavilor cu deficit de vitamină B12 se recomandă administrarea de vitamină B12 sub formă medicamentoasă pe cale orală. În cazul bolnavilor infectați cu HIV se administrează tratamentul cu antiretrovirale. În caz de ischemie, se recurge la tratament antiischemiant (trombolitice, anticoagulante, antiagtegante plachetare, etc.). În cazul inflamațiilor sau a infecțiilor cu potențial de afectare neurologică, se administrează antibiotice. Tratamentul hipotiroidismului constă în administrarea hormonilor tiroidieni pe cale medicamentoasă (precum Levotiroxina).

Tratament simptomatic

Tratamentul simptomatic presupune administrarea medicamentelor analgezice, în cazul persoanelor care acuză dureri, administrarea de anticonvulsivante (precum Gabapentina) sau antidepresive (precum Amitriptilina).

Tratamentul igieno-dietetic care se impune în cazul bolnavilor cu polineuropatie senzitiv-motorie presupune întreruperea fumatului şi a consumului de alcool, întreruperea administrării medicamentelor care pot determina apariția unor tulburări neurologice, îmbunătățirea stilului de viață (respectarea orelor de somn, alimentație echilibrată, antrenament fizic regulat), adăugarea la dieta zilnică a unor siuplimente de minerale esențiale sau vitamine, evitarea eforturilor fizice intense care pot determina apariția unor traumatisme severe, evitarea băilor fierbinți, tratament fiziokinetoterapeutic în cazul bolnavilor care prezintă tulburări motorii severe. [1], [2], [3], [4], [5]

Evoluție. Prognostic. Complicații

Prognosticul polineuropatiei senzitivo-motorii depinde de factorul declanşator, durata de timp cuprinsă între momentul apariției primei manifestări clinice şi momentul prezentării la medic, starea de sănătate a bolnavului şi prezența comorbidităților.

Formele uşoare de boală, în care procesul patogenic nu este extins, sunt asociate unui prognostic favorabil. În schimb, formele avansate sau severe de boală, caracterizate prin leziuni neurologice extinse, sunt asociate unui prognostic nefavorabil.

În urma tratamentului corespunzător, unii bolnavii pot prezenta anumite sechele, alții îşi pierd funcția senzorială, iar alții pot prezenta dificultăți severe în a se mobiliza şi a se îngriji. Într-un număr redus de cazuri boala poate evolua spre deces.

Principalele complicații care pot apărea în evoluția polineuropatiei senzitiv-motorii sunt reprezentate de:

  • Pierderea sensibilității
  • Deformări ale membrelor superioare sau inferioare
  • Fracturi frecvente
  • Traumatisme recurente
  • paralizie
  • Infecții locale
  • Tulburări de deglutiție. [1], [2]

 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.