Potențialele efecte ale scorțișoarei în prevenția și progresia cancerului

Un studiu realizat la Department of Pharmaceutical and Biomedical Sciences, Ohio Northern University (Statele Unite) și publicat în Frontiers in Nutrition la data de 11 decembrie 2025 a analizat potențialele efecte ale scorțișoarei în prevenția și progresia cancerului. Cercetarea arată că anumite componente bioactive din scorțișoară pot influența căi moleculare-cheie implicate în inflamație, angiogeneză, proliferare tumorală și apoptoză, sugerând un posibil rol preventiv și adjuvant, care necesită însă validare clinică.

Context

Scorțișoara este una dintre cele mai vechi condimente cunoscute, utilizată de secole în medicina tradițională, în special pentru afecțiuni gastrointestinale. În ultimele decenii, interesul științific s-a concentrat asupra efectelor sale metabolice, inclusiv asupra diabetului zaharat de tip 2 și profilului lipidic, unde datele sunt în mare parte favorabile, dar nu lipsite de controverse.

Pe fondul creșterii costurilor în sistemele de sănătate și al interesului public pentru terapii complementare, cercetarea produselor de origine vegetală cu potențial anticancerigen a devenit o direcție importantă. Mai mult de jumătate dintre medicamentele utilizate în ultimele decenii derivă direct sau indirect din compuși vegetali, ceea ce justifică explorarea mecanismelor moleculare prin care scorțișoara ar putea influența carcinogeneza și progresia tumorală.

Despre studiul actual

Articolul publicat în Frontiers in Nutrition este un review narativ care sintetizează date provenite în principal din studii in vitro și in vivo, cu accent pe mecanisme moleculare. Autorii analizează:

• Componentele bioactive ale scorțișoarei, precum cinamaldehida, acidul cinamic, eugenolul, cumarina, acidul cafeic și polifenolii de tip catechinic și proantocianidine.

• Căile de semnalizare celulară influențate de aceste substanțe, incluzând factori de transcripție (Nuclear factor kappa B, Activator protein 1, Nuclear factor erythroid related factor 2, Hypoxia-inducible factor 1) și kinaze implicate în proliferare și angiogeneză.

Sunt prezentate rezultate din studii care au utilizat:

• screening farmacologic bazat pe biodisponibilitate orală și „drug-likeness”;

• modele celulare de cancer mamar, colorectal, pulmonar, cervical, leucemic și melanom;

• modele animale, inclusiv șoareci inoculați cu linii celulare tumorale;

• doze precise de extracte sau compuși izolați, de exemplu 10 mg extract de scorțișoară administrat oral zilnic timp de 30 de zile în modele murine sau 100–200 mg/kg/zi de cinamaldehidă pentru evaluarea efectelor intestinale.

Rezultate

Compușii bioactivi și efectele lor moleculare

Cinamaldehida este cel mai studiat compus, demonstrând capacitatea de a induce apoptoza prin mecanisme dependente de concentrație. La concentrații mici, aceasta crește activitatea caspazei-8 și expresia proteinelor pro-apoptotice Bax și Bid, în timp ce la concentrații mari determină supraexpresia CD95 și clivajul poli(ADP-riboză) polimerazei.

Proantocianidina B2, izolată din extract apos de scorțișoară, a demonstrat inhibarea activității proteazomale 20S și 26S, cu scăderea markerilor anti-apoptotici și inhibarea proliferării celulare in vitro.

Derivați ai acidului cinamic au prezentat efecte antimetastatice, reducând invazia și adeziunea celulară în carcinom colorectal și adenocarcinom pulmonar, precum și citotoxicitate selectivă în linii de cancer mamar și cervical, asociată cu creșterea speciilor reactive de oxigen.

Inhibarea Nuclear factor kappa B

Scorțișoara și polifenolii săi inhibă activarea Nuclear factor kappa B prin blocarea kinazei inhibitorului Nuclear factor kappa B, prevenind degradarea inhibitorului și translocarea nucleară a factorului de transcripție. Acest mecanism este relevant deoarece Nuclear factor kappa B reglează expresia genelor implicate în:

• progresia tumorală;

• metastazare;

• angiogeneză;

• rezistență la terapie.

Datele includ și observații privind interacțiunea cu microARN-uri implicate în tumorigeneză și rezistență la tratament, deși aceste legături rămân în mare parte indirecte și necesită studii dedicate.

Reducerea activității Activator protein 1

Într-un model in vivo de melanom murin, administrarea orală de extract de scorțișoară timp de 30 de zile a dus la:

• reducerea semnificativă a masei tumorale (p < 0,005);

• scăderea expresiei Nuclear factor kappa B și Activator protein 1 (p < 0,005);

• diminuarea expresiei genelor anti-apoptotice Bcl-2 și Bcl-XL.

Aceste date sugerează un rol important al scorțișoarei în reglarea apoptozei și inflamației tumorale.

Rolul dual al Nuclear factor erythroid related factor 2

Activarea Nuclear factor erythroid related factor 2 de către cinamaldehidă și derivați sintetici stimulează expresia genelor antioxidante, contribuind la prevenția inițierii cancerului. Totuși, nivelurile crescute ale acestui factor sunt asociate, în tumorile deja existente, cu prognostic nefavorabil și rezistență la tratament.

Un aspect critic subliniat este faptul că activarea Nuclear factor erythroid related factor 2 în melanom poate induce un microambient tumoral imunologic „rece”, prin creșterea ciclooxigenazei 2 și prostaglandinei E2, reducând răspunsul la imunoterapie.

Inhibarea angiogenezei prin axa Hypoxia-inducible factor 1 – factor de creștere endotelial vascular

Cinamaldehida reduce expresia Hypoxia-inducible factor 1 alfa și secreția factorului de creștere endotelial vascular, inhibând angiogeneza tumorală. Mecanismul implică interferența cu calea fosfoinozitid-3 kinază / protein kinaza B / mecanistic target of rapamycin, esențială pentru sinteza proteică și adaptarea la hipoxie.

În plus, proantocianidinele inhibă direct acțiunea factorului de creștere endotelial vascular asupra celulelor endoteliale.

Inhibarea kinazelor serin/treonin

Derivatul 2′-hidroxicinamaldehidă a fost identificat ca inhibitor direct al kinazei Pim1, prin legare la situsul de legare al adenozin trifosfatului. Inhibarea acestei kinaze a dus la creșterea apoptozei în linii de leucemie și cancer cutanat, într-o manieră dependentă de doză.

Prevenția cancerului: microbiom și inflamație

Administrarea de cinamaldehidă a îmbunătățit funcția barierei intestinale, a redus expresia interleukinei 6 și a factorului de necroză tumorală alfa și a contribuit la restabilirea microbiomului intestinal în modele animale. Aceste efecte sunt relevante pentru prevenția cancerului colorectal, în contextul în care inflamația cronică și disbioza sunt factori de risc majori.

Studii clinice mici au arătat reducerea semnificativă a Nuclear factor kappa B la pacienți cu diabet zaharat de tip 2 și scăderi ale markerilor inflamatori la paciente cu artrită reumatoidă, sugerând un potențial antiinflamator sistemic, chiar dacă efectele sunt uneori modeste.

Biodisponibilitate și direcții viitoare

Cinamaldehida are solubilitate redusă în apă, ceea ce limitează biodisponibilitatea orală. Sunt discutate strategii inovatoare de livrare, precum nanoparticulele superparamagnetice de oxid de fier, care ar putea îmbunătăți direcționarea tumorală și ar permite utilizarea hipertermiei magnetice ca adjuvant terapeutic.

Concluzie

Analiza arată că scorțișoara influențează multiple căi biologice relevante pentru cancer, în special inflamația, angiogeneza, apoptoza și metabolismul celular. Dovezile actuale susțin un potențial rol preventiv și, teoretic, adjuvant, însă majoritatea datelor provin din studii in vitro și in vivo.

Autorii subliniază necesitatea unor studii clinice bine concepute, care să evalueze eficacitatea, siguranța și dozele optime, mai ales în contextul conținutului de cumarină, asociat la doze mari cu hepatotoxicitate și efecte carcinogene în modele animale. Până la validarea clinică, scorțișoara rămâne un compus promițător din perspectiva cercetării, dar nu o terapie oncologică standard.