Psihoza discordantă / sindrom discordant

Psihoza discordantă, cunoscută și sub denumirea de sindrom discordant, reprezintă o afecțiune mentală complexă caracterizată prin apariția unor simptome psihotice, cum ar fi halucinațiile și delirul, însă în absența unor simptome tipice ale schizofreniei, precum tulburările cognitive și reducerea sau absența expresiei emoționale normale sau a reactivității emoționale. Conceptul de „psihoză discordantă” a fost dezvoltat ca o alternativă la clasificarea strictă a schizofreniei și a contribuit la înțelegerea diversității tulburărilor psihotice. (1, 2, 3, 6)

Ce este și care sunt caracteristicile psihozei discordante?

Psihoza discordantă este o formă de tulburare psihotică care se caracterizează prin prezența simptomelor clasice ale psihozei, cum ar fi halucinațiile și delirul, dar în absența altor criterii necesare pentru diagnosticul de schizofrenie. Sindromul discordant se manifestă adesea prin simptome episodice și fluctuante, cu perioade de exacerbare și remisiune. Simptomele pot varia în intensitate și pot să apară sub forma episoadelor acute sau a unor simptome cronice mai ușoare. (1, 2, 3, 4)

Cauze și factori de risc

Cauzele exacte ale psihozei discordante nu sunt pe deplin înțelese. Se crede că factorii genetici și de mediu pot contribui la dezvoltarea tulburării. Istoricul familial de tulburări psihotice și factorii de stres psihologic au fost identificați ca fiind posibili factori de risc. De asemenea, cercetările sugerează că dezechilibrele chimice din creier, cum ar fi nivelurile anormale de neurotransmițători, pot juca un rol în apariția psihozei discordante. (3, 4, 5)

Semne și simptome

Psihoza discordantă se caracterizează prin prezența simptomelor psihotice, cum ar fi halucinațiile auditive, vizuale sau tactile și delirul. Pacienții pot prezenta, de asemenea, simptome nespecifice, cum ar fi anxietatea, depresia sau izolarea socială. (1, 2)

Diagnostic

Diagnosticarea psihozei discordante implică evaluarea atentă a simptomelor și a istoricului pacientului, precum și excluderea altor cauze posibile ale simptomelor psihotice. De obicei, diagnosticul definitiv este pus de către un specialist in sănătate mintală (psiholog clinician sau psihiatru), pe baza criteriilor din Diagnostic and Statistical Manual of Mental Disorders (DSM-5). Psihoza discordantă este adesea dificil de diagnosticat și de tratat, ceea ce face ca pacienții să sufere în mod semnificativ din punct de vedere social și emoțional. (1, 2, 3)

Tratament și gestionare

Psihoza discordantă reprezintă o provocare în ceea ce privește tratamentul și gestionarea. Terapia medicamentoasă poate fi utilizată pentru a controla simptomele acute și pentru a preveni recidiva, iar antipsihoticele atipice pot fi prescrise pentru a ajuta la gestionarea halucinațiilor și a delirului. În plus, terapia individuală și terapia familială pot fi utile în sprijinirea pacientului și a familiilor lor în fața provocărilor psihologice și sociale asociate cu tulburarea discordantă. (2, 3, 6)

Impactul social și sprijinul comunității

Psihoza discordantă poate avea un impact semnificativ asupra vieții pacienților și a familiilor lor. Pacienții pot experimenta dificultăți în menținerea relațiilor sociale și ocuparea unui loc de muncă. Sprijinul comunității și disponibilitatea resurselor adecvate sunt vitale pentru a ajuta persoanele afectate să facă față și să se integreze în societate. Organizațiile non-guvernamentale, grupurile de sprijin și serviciile de sănătate mintală joacă un rol crucial în oferirea suportului necesar. (1, 2)

Concluzie

Psihoza discordantă, sau sindromul discordant, reprezintă o tulburare psihotică complexă și dificilă de diagnosticat. Prezența simptomelor psihotice, cum ar fi halucinațiile și delirul, fără alte simptome specifice ale schizofreniei, face ca această afecțiune să fie distinctă și să necesite abordări terapeutice specifice. Înțelegerea și sprijinul comunității sunt esențiale pentru a oferi suport pacienților și familiilor afectate și pentru a le permite acestora să trăiască o viață cât mai echilibrată și satisfăcătoare posibil. (1, 2, 4)