Sado-masochism - durere ori plăcere?

Sado-masochismul este o dinamică structurată în jurul durerii folosite pentru sporirea plăcerii și include două elemente:

• sadismul – plăcere obținută prin provocarea durerii asupra unor persoane și
• masochism – plăcere obținută prin acceptarea durerii. [1]

Sadismul - dorința de a provoca durere, și masochismul - pofta de durere, pot fi clasificate ca tulburări psihice formale, dar numai în măsura în care funcționarea normală este afectată de actele și fanteziile asociate cu aceste două elemente. Sado-masochismul consensual deține o anumită particularitate întrucât ambii parteneri doresc să devină fantezia erotică a celuilalt și se bucură să joace un astfel de rol. [2]

Sado-masochismul apare în toate regiunile demografice și în toate perioadele de timp, mai ales de la apariția filosofiei, economiei și politicii, motiv pentru care a fost și este în continuare un subiect amplu dezbătut, refuzând să accepte un statut de tabu. Nu puțini sunt cei care consideră că sado-masochismul este o formă umilitoare și degradantă de perversiune sexuală practicată de persoane care suferă diverse probleme emoționale. Studiile au arătat că un abuz emoțional, sexual, și/sau fizic care a avut loc în trecut poate contribui la nevoia unei persoane de a se angaja în comportament autodistructiv. Degradarea, umilirea, maltratarea unei persoane cu scopul de a obține plăcere sunt asociate sado-masochismului și de aceea, este considerat o formă periculoasă și perversă de sex ce necesită terapie psihologică. [2] [3] [4]

Pe de altă parte, practicanții de sado-masochism se bazează cel mai mult pe încredere, iar în cazul în care încrederea este înșelată, practicanții pot fi răniți foarte grav. De asemenea, sado-masochismul nu implică doar durere fizică, ci și umilire, degradare, privare – aspecte care de cele mai multe ori sunt acceptate de către practicanți. [1]

Aspectele sado-masochismului

• Sado-masochismul include răutate, obiecte vestimentare ciudate, piercing-uri, bice, dar sado-masochismul consensual nu se limitează la acest stereotip. Unele aspecte pot părea bizare, iar altele rezonabile. Durerea fizică și umilirea psihologică prezintă o mare varietate de metode, unele mai sigure ca altele.
• Sadismul și masochismul nu se limitează doar la granițele dormitorului. În societate există numeroase caractere supuse sau dimpotrivă, dominante. Sado-masochismul este o practică sexuală destul de populară cu numeroși participanți dornici în întreaga lume.
• Deși ironic, bicele, tijele și modelele de dispozitive de tortură de odinioară utilizate pentru menținerea indivizilor în conformitate, sunt astăzi accesoriile preferate de sado-masochiștii nonconformiști.
• Sadicul este partenerul care câștigă satisfacție sexuală prin provocarea de suferință, fie fizică, emoțională, sau ambele. Masochiștii sunt partenerii perfecți pentru sadici și invers; ei se bucură de primirea durerii fizice, precum și de umilirea verbală.
• Actele de stimulare sexuală, dar, de asemenea, și efectele de după precum vânătăile vizibile, urmele de mușcături și chiar sângele pot deține o natură erotică pentru ambii parteneri.
• Sado-masochismul consensual nu reprezintă un abuz ci dimpotrivă, participanții la această practică sexuală împărtășesc sentimente mutuale de iubire și grijă, deși comportamentul este atipic. Cele mai multe cupluri sado-masochiste declară că se simt mult mai apropiați și au o legătură mai profundă după ce împărtășesc astfel de experiențe sexuale.
• Tendințele sado-masochiste apar adesea în adolescență, imediat după identificarea de gen și orientarea sexuală. Cei mai mulți sadici și masochiști devin conștienți de aceste tendințe între 14-16 ani. 7% dintre sadici și masochiști au avut prima fantezie la nici 10 ani împliniți. Totuși, cei mai mulți oameni se identifică cu sado-masochismul în jurul vârstei de 20 de ani.
• Deocamdată, nu există un consens cu privire la originea tendințelor masochiste sau sadice. Unii sugerează că tendințele sado-masochiste sunt pur biologice, alții consideră că reprezintă un produs al condiționării sociale sau o consecință a unei copilării disfuncționale. [2]

Sado-masochismul este considerat o relație inadecvată, în principal, din cauza faptului că:

• Invocă frică, mai ales din perspectiva masochistă. Cu toate că masochismul deține un fond biologic, este destul de dificil de înțeles obținerea plăcerii și atingerea orgasmului prin acceptarea unei torturi fizice și/sau psihice.
• Reprezintă o formă de sex practicată doar pentru obținerea plăcerii, satisfacției și orgasmului și nu un act sexual pentru conceperea unui copil. În special persoanele cu o puternică convingere religioasă, consideră sado-masochismul o practică imorală.
• Societatea percepe astfel de practici ca având efecte negative asupra structurii familiei și asupra dezvoltării copiilor prin tulburarea judecății lor asupra genului, orientării sexuale, comportamentului.
• O altă preocupare se axează pe tendința părinților sado-masochiști de a-și abuza copilul fizic, emoțional sau sexual însă părinții cu orientare sado-masochistă nu sunt cu nimic mai predispuși la astfel de tendințe în comparație cu părinții care nu sunt adepții sado-masochismului. [2]

Sado-masochismul consensual este puțin diferit, fiind considerat mai mult o relație simbiotică între sadic și masochist, relație ce are la bază încredere, intimitate, securitate, control, putere și afecțiune. Deși respinși, sado-masochiștii sunt în general, indivizi eficienți, muncitori, cotizanți ai societății, care își păstrează sexualitatea în cadrul propriei case și relații. Cu toate că sado-masochismul este o practică uimitoare ce ridică foarte multe semne de întrebare, nu dă naștere unor motive de discriminare sau urmărire penală. [2]