Sănătatea mintală determină rata abandonului studenților la medicină

Deficitul de medici la nivel global reprezintă o problemă majoră, cu un deficit estimat de peste 6,4 milioane de cadre medicale. În Marea Britanie, unde Serviciul Național de Sănătate (NHS) s-a confruntat cu o penurie cronică de medici în ultimul deceniu, 4 din 10 medici rezidenți își doresc să părăsească sistemul cât mai curând posibil. Aceste lipsuri afectează profund sistemele de sănătate, conducând la o suprasolicitare a medicilor existenți, scăderea calității îngrijirii și diminuarea stării de bine a personalului medical. Această presiune continuă contribuie la un cerc vicios, determinând tot mai mulți profesioniști să părăsească NHS, agravând astfel criza de personal.
În contextul acestei crize, retenția studenților la medicină este esențială pentru asigurarea unui număr suficient de viitori medici. În diferite țări, rata de abandon a studenților la medicină variază între 3,8% și 26%, ceea ce afectează direct forța de muncă din domeniul sănătății. Înțelegerea motivelor pentru care unii studenți sunt mai predispuși să renunțe la studiile medicale este esențială pentru dezvoltarea unor strategii de prevenire a acestui fenomen.

Există multe asemănări între medici și studenții la medicină din punct de vedere al mediului de lucru: concurență ridicată, sisteme de sprijin insuficiente și izolare socială. Modelul psihologic Job Demands-Resources (JD-R) arată că un mediu de lucru cu cerințe ridicate și resurse limitate poate declanșa stres și poate afecta motivația și productivitatea. Deși este bine documentat că studenții la medicină sunt expuși unui risc crescut de burnout și probleme de sănătate mintală, puține studii au analizat impactul acestor probleme asupra intenției lor de a renunța la facultate.

Un studiu recent își propune să investigheze relația dintre diferite probleme de sănătate mintală și intenția de abandon în rândul studenților la medicină din Marea Britanie, pentru a identifica grupurile vulnerabile care ar trebui prioritizate pentru sprijin psihologic.

Metodologie

Desfășurarea studiului

Acest studiu face parte dintr-un proiect de cercetare mai amplu finanțat de British Medical Association, incluzând sondaje, analiza documentelor și interviuri. Studiul de față se concentrează pe datele obținute prin intermediul sondajului, urmând standardele de raportare STROBE (Strengthening the Reporting of Observational Studies in Epidemiology).

Colectarea datelor

• Nouă facultăți de medicină din Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au participat la studiu.
• Sondajele s-au desfășurat între noiembrie 2020 și februarie 2021, iar participanții au fost invitați să completeze un al doilea chestionar la trei luni după primul.
• 1.113 studenți și-au dat consimțământul pentru participare, însă:
• 310 nu au completat chestionarul, iar 11 au fost excluși.
• 792 de participanți (71,16%) au completat chestionarul inițial.
• 407 studenți (51,39%) au completat și sondajul de monitorizare.

Pentru a evita influențele externe asupra răspunsurilor, colectarea datelor a fost programată astfel încât să evite perioadele de examene și trecerile între ani universitari.

Evaluarea sănătății mintale și a intenției de abandon

Chestionarul a inclus:

• Variabile demografice.
• Întrebări despre intenția de a renunța la studii în ultima lună.
• Măsuri pentru sănătatea mintală, bazate pe instrumente validate.

Toate variabilele au fost analizate folosind SPSS v.26.0, iar modelele de regresie au fost ajustate pentru caracteristicile demografice relevante.

Rezultate

Prevalența problemelor de sănătate mintală

În rândul participanților:

• 19,4% dintre studenți au luat în considerare abandonul studiilor medicale.
• Peste jumătate au raportat:
• Consumul excesiv de alcool - 60,2%.
• Insomnie - 54,1%.
• Simptome de somatizare - 52,1%.
• Simptome obsesiv-compulsive - 51,8%.
• Aproximativ 44,7% dintre studenți au prezentat tendințe anorexice.
• 36,1% au experimentat epuizare emoțională.
• 37,9% au avut simptome de anxietate sau depresie.
• 19,4% au raportat simptome de paranoia.

Legătura dintre sănătatea mintală și intenția de abandon

Toate simptomele de sănătate mintală, cu excepția consumului periculos de alcool și a simptomelor bipolare, au fost semnificativ asociate cu intenția de a renunța la facultate:

• Epuizarea emoțională (B=0.94, p < 0.0001).
• Anxietate/depresie (B=1.12, p < 0.0001).
• Insomnie (B=0.69, p < 0.0001).
• Somatizare (B=0.77, p < 0.0001).
• Tendințe anorexice (B=-0.84, p < 0.0001).
• Simptome OCD (B=0.61, p < 0.0001).
• Paranoia (B=0.52, p < 0.0001).

Implicații pentru educația medicală

Rezultatele acestui studiu confirmă că sănătatea mintală precară contribuie la creșterea intenției studenților de a renunța la facultatea de medicină, ceea ce are implicații semnificative pentru sistemul de sănătate.

• Reducerea stigmatizării - Studenții ar trebui încurajați să caute ajutor fără teama de a fi judecați.
• Monitorizare regulată a stării de bine - Prin întâlniri periodice cu tutorii universitari.
• Adaptarea curriculumului - Pentru a reduce supraîncărcarea și stresul asociat studiilor medicale.
• Educație privind sănătatea mintală - Organizarea de workshop-uri pentru a-i ajuta pe studenți să recunoască simptomele problemelor de sănătate mintală.

Concluzii

Acest studiu oferă dovezi clare că problemele de sănătate mintală au un impact semnificativ asupra intenției de abandon a studenților la medicină. Printre factorii majori se numără epuizarea emoțională, anxietatea, depresia și insomnia.

Pentru a combate acest fenomen, este crucial ca școlile de medicină să implementeze strategii eficiente de sprijin psihologic și să creeze un mediu de învățare mai favorabil. Astfel, ar putea fi prevenit abandonul studenților, contribuind la reducerea crizei de personal medical din sistemul de sănătate.

Implementarea programelor de reducere a stigmatizării, monitorizarea stării de bine, adaptarea curriculumului și workshop-uri de sănătate mintală.

Medisauskaite, A., et al. (2025). UK medical students’ mental health and their intention to drop out: a longitudinal study. BMJ Open. doi.org/10.1136/bmjopen-2024-094058