Screeningul auditiv la nou-născuți

Screeningul are ca scop diagnosticarea unei boli în stadii incipiente, când boala este în stadiu curabil, prin intermediul tehnicilor de investigație imagistică existente sau cu ajutorul procedeelor propuse de către medic. (1)

Înainte ca mama să plece de la spital cu nou-născutul, este indicată o evaluare a auzului. Este extrem de importantă depistarea și diagnosticarea precoce, deoarece poate influența evoluția bolii, calitatea vieții și cel mai important, comunicarea și dezvoltarea limbajului. (1, 2)

Screeningul auditiv este o metodă neinvazivă de diagnostic, nedureroasă, sigură și ușor de determinat. De obicei, bebelușii dorm în timpul acestei investigații, astfel încât ei nu vor simți nimic. Acesta se limitează la o durată de doar câteva minute. (1)

Dacă la screeningul auditiv se înregistrează anumite modificări patologice sau bebelușul nu trece testul auditiv, este indicat ca acesta să fie testat și de către un audiolog, cu scopul realizării unor teste multiple care să afirme sau să infirme pierderea auzului. (1)

De ce este recomandat screening auditiv la nou-născuți?

Fără acest screening este greu pentru părinți să realizeze dacă copilul lor aude bine sau nu, la o vârstă timpurie. Este greu de depistat, de asemenea, și dacă nou-născutul este complet surd sau dacă are doar anumite modificări de auz în primele luni de viață. (1, 2)

Bebelușii au anumite reflexe în prezența unor zgomote puternice. Aceștia pot să tresară, dar acest lucru nu arată că auzul este perfect și că ei sunt capabili să audă toate frecvențele de sunete din jurul lor. (2)

Academia Americană de Pediatrie (AAP) recomandă screeningul auditiv la toți nou-născuții, iar acest lucru este foarte important de luat în considerare. Ideal este ca orice nou-născut să aibă screeningul făcut până la vârsta de o lună. (2)

Sugarii surzi sau cu deficiențe de auz au nevoie de o îngrijire aparte și mult mai atentă. Lipsa identificării precoce a tulburărilor de auz va avea doar consecințe negative asupra calității vieții copilului, în special în privința abilităților de comunicare și de limbaj. (1, 2)

Cum se realizează screeningul auditiv?

Există la momentul de față două metode care sunt acceptate și utilizate:

• Răspunsul auditiv automat al trunchiului cerebral (AABR)
• Emisii otoacustice (OAE)

Răspunsul auditiv automat al trunchiului cerebral

În această metodă de screening sunt plasați 3 electrozi pe capul bebelușului ce au rolul de a măsura răspunsul nervului auditiv la diverse sunete, pe care acesta le va auzi prin intermediul unor căști. Acest test poate avea o durată între 5 și 15 minute. (2, 3)

Emisiile otoacustice reprezintă o altă metodă de screening cu o durată de doar câteva minute, ce testează auzul prin intermediul unei sonde de dimensiuni reduse, introduse în interiorul canalului auditiv. Altfel, este măsurat ecoul la redarea unor clicuri sau tonuri diverse în urechea bebelușului. (2)

Testele menționare anterior sunt complet neinvazive și nu pot răni în niciun fel bebelușul. (2, 3)

Ce se întâmplă dacă bebelușul nu trece primul test de testare al auzului?

Dacă se întâmplă acest lucru, nu se poate pune încă un diagnostic cert. Orice test trebuie repetat pentru a fi siguri că rezultatul este constant și poate astfel confirma un diagnostic. Există multiple situații în care bebelușii nu trec de primul test de screening, dar auzul este unul tipic. (2)

Unii copii pot necesita și un al doilea test de screening pentru a se valida rezultatul, iar acest lucru nu înseamnă că nou-născutul este obligatoriu bolnav. (3, 4)

Rezultatele testului de screening pot fi perturbate de:

• Zona de examinare este una zgomotoasă
• Nou-născutul este agitat
• Prezența lichidului temporar în urechea medie
• Prezența unor alte lichide la nivelul conductului auditiv care au ajuns acolo în timpul nașterii (4)

Este important ca nou-născutul să treacă testul de auz pentru ambele urechi. Dacă acesta trece testul doar pentru o singură ureche, acesta trebuie să fie văzut de către un audiolog pediatru la vârsta de 2 până la 3 luni sau chiar mai devreme dacă se poate. (4)

Pentru siguranță și pentru acuratețea diagnosticului, se recomandă teste suplimentare, de obicei, trimiterea către un audiolog pediatru cu experiență care poate realiza un examen amănunțit. (2, 3)

Este recomandat ca întotdeauna să faceți testele indicate de către medic și să vă gândiți la sănătatea copilului, chiar dacă este foarte mic și considerați că el este perfect sănătos. Este foarte greu de precizat cât de bine aude un sugar, având în vedere vârsta fragedă. Așadar, ascultați recomandările medicilor la naștere.

Care sunt opțiunile de tratament pentru un copil identificat ca fiind surd sau cu tulburări de auz?

Dacă primiți acest diagnostic este important ca tratamentul să înceapă cât mai curând posibil. Cu cât se intervine mai repede, cu atât șansele copilului cresc. (2)

În cazul acestui diagnostic, este indicată trimiterea copilului și către un otolaringolog pediatru specializat în mecanica urechii, dar și către un oftalmolog pediatru, deoarece există cazuri în care nou-născuții asociază și tulburări de vedere. Legea privind educația persoanelor cu dizabilități (IDEA) are rolul de a sprijini copiii surzi sau cu tulburări de auz prin intervenția timpurie. (2)

Există termenul medical numit „auz rezidual”, ce semnifică cantitatea de auz pe care o mai poate auzi o persoană surdă. Din păcate, tehnologia medicală nu vindecă pierderea auzului, dar poate însă să ajute la creșterea calității vieții. (2)

Tehnologia medicală privind pierderea auzului oferă următoarele opțiuni de tratament:

• Aparate auditive
• Implanturi cohleare sau de trunchi cerebral
• Aparatură auditivă ancorată în os
• Dispozitive de asistență (5)

Aparatele auditive pot fi purtate la orice vârstă, inclusiv și la bebeluși și au rolul de a amplifica sunetele și de a deveni mai puternice.

Implanturile cohleare își dovedesc utilitatea atunci când aparatele auditive nu mai sunt eficiente. Sunt recomandate pentru copiii care suferă de o pierdere a auzului de la moderat până la sever și trimite semnale sonore direct la nivelul nervului auditiv. (5)

În cazul persoanelor cu anomalii, precum absența unui nerv auditiv sau anomalii ale cohleei, se poate recomanda implantul auditiv de trunchi cerebral care poate oferi o șansă la auz. Acest are rolul de a stimula direct căile auditive din trunchiul cerebral. (5)

Screeningul poate confirma 100% că nou-născutul nu va dezvolta tulburări de auz?

Există situații în cazul copiilor susceptibili care pot să sufere de pierderea completă a auzului sau de tulburări de auz mai târziu în copilărie.

Cauze:

• Genetice
• Infecțioase bacteriene sau virale: meningita/ citomegalovirus (CMV)
• Medicamente administrate pe parcursul sarcini și care ar trebui evitate, cu efect ototoxic: aminoglicozide (antibiotice)
• Nou-născuții internați la terapie intensivă pentru perioade lungi (5, 6)

Chiar dacă nou-născutul trece de screeningul auditiv, puteți să urmăriți anumite semne ce pot semnala pierderea auzului mai târziu în copilărie, dacă a fost expus anumitor riscuri.

Astfel, luați în calcul următoarele privind comportamentul nou-născutului:

• Nu tresare la zgomote puternice până la vârsta de 1 lună
• Nu se îndreaptă către direcția sunetelor până la vârsta de 3-4 luni
• Nu este conștient de prezența persoanele din jur până nu le vede
• Nu răspunde întotdeauna când este strigat
• Nu aude toate sunetele
• Vrea ca volumul televizorului să fie mai puternic
• Dificultăți în menținerea capului neclintit sau să meargă fără sprijin (2)

Recomandări:

Având în vedere cele enumerate, precum calitatea vieții nou-născutului, buna dezvoltare a acestuia și capacitatea de comunicare și de limbaj, este extrem de important să nu aveți ezitări atunci când medicii vor recomanda în maternitate efectuarea unui screening.

Astfel, se recomandă și o atentă monitorizare a sarcinii pe întreg parcursul ei și ascultarea tuturor recomandărilor medicilor. Multe anomalii și malformații cu care se nasc bebelușii au cauză infecții materne sau medicamente administrate fără aprobarea unui medic.