Semaglutida promite să reducă riscul de demență

Un studiu publicat în Journal of Alzheimer's Disease de cercetători de la Case Western Reserve School of Medicine sugerează că semaglutida, un medicament utilizat în tratamentul diabetului zaharat de tip 2 și al obezității, ar putea reduce semnificativ riscul de apariție a demenței la persoanele cu diabet zaharat de tip 2.
Demența este o afecțiune neurodegenerativă caracterizată prin deteriorarea progresivă a funcțiilor cognitive, având la bază distrugerea neuronilor și a conexiunilor dintre aceștia. Printre factorii de risc modificabili care contribuie la dezvoltarea acestei afecțiuni se numără:

• Obezitatea
• Diabetul zaharat de tip 2
• Bolile cardiovasculare
• Traumatismele craniene
• Accidentele vasculare cerebrale

Potrivit National Institutes of Health, peste 6 milioane de persoane din Statele Unite suferă de demență, afecțiunea fiind responsabilă pentru mai mult de 100.000 de decese anual. Este estimat că aproximativ 45% dintre cazurile de demență ar putea fi prevenite prin intervenții asupra factorilor de risc modificabili.

Despre studiu

Studiul a fost realizat de o echipă condusă de profesoara Rong Xu, expertă în informatică biomedicală și directoare a Center for AI in Drug Discovery. Analiza s-a bazat pe un eșantion de 1.710.995 de pacienți cu diabet zaharat de tip 2, ale căror date medicale electronice au fost colectate la nivel național în Statele Unite. Perioada de urmărire a fost de 3 ani.

Designul studiului a fost o emulare de studiu clinic randomizat („target trial emulation”) utilizând scoruri de potrivire prin propensitate pentru ajustarea diferențelor dintre grupuri. Comparația s-a făcut între pacienții care utilizau semaglutidă și cei care primeau alte șapte medicamente antidiabetice, inclusiv alți agoniști ai receptorului GLP-1.

Diagnosticul urmărit a fost cel de demență asociată bolii Alzheimer (inclusiv demența vasculară, demența frontotemporală, demența cu corpi Lewy și alte forme), iar analiza statistică a inclus modele de tip Cox și curbe Kaplan–Meier.

Rezultate

Semaglutida a fost asociată cu o reducere semnificativă a riscului de demență în comparație cu alte terapii antidiabetice. Rezultatele esențiale includ:

• Comparativ cu insulina: risc redus cu 46%, raport de risc 0,54 (interval de încredere 95%: 0,49–0,59)
• Comparativ cu metformina: risc redus cu 33%, raport de risc 0,67 (0,61–0,74)
• Comparativ cu agonistii GLP-1 din generații anterioare: risc redus cu 20%, raport de risc 0,80 (0,72–0,89)

Analiza pe subtipuri de demență a arătat o reducere semnificativă a riscului de demență vasculară, dar nu a identificat o asociere semnificativă cu demența frontotemporală sau cu demența cu corpi Lewy.

Beneficiile au fost mai pronunțate la femei și la persoanele în vârstă, sugerând o posibilă interacțiune între sex, vârstă și răspunsul terapeutic la semaglutidă în contextul neurodegenerării.

Concluzii și implicații

Rezultatele acestui studiu observațional susțin ipoteza că semaglutida poate avea efecte neuroprotectoare în rândul pacienților cu diabet zaharat de tip 2, cu potențialul de a reduce incidența demenței Alzheimer și a altor forme de demență.

Totuși, autorii subliniază că, deși datele provin din lumea reală și sunt susținute de metode robuste de ajustare statistică, nu se poate stabili o relație cauzală fermă în absența unor studii clinice randomizate.

Este necesară continuarea cercetărilor pentru a înțelege mecanismele biologice prin care semaglutida ar putea influența neurodegenerarea, precum și pentru a evalua beneficiile preventive în populații fără diabet.