Sindromul Bouveret

Sindromul Bouveret reprezintă o formă rară de ileus biliar (1-3%), reprezentat de obstrucția localizată la nivelul bulbului duodenal, determinată de un calcul migrat printr-o fistula coledoco- sau colecisto-enterică. În anul 1896, Leon Bouveret a raportat primele două cazuri de obstrucție duodenală cauzate de calculi biliari.

Cel mai frecvent, obstrucția este cauzată de un calcul unic, de dimensiuni mari, peste 2,5 cm, întrucât calculii de mici dimensiuni sunt de obicei eliminați prin coledoc în porțiunea a doua a duodenului. Calculii de dimensiuni mai mari erodează peretele veziculei biliare sau al coledocului, determinând formarea unei fistule colecisto- sau coledoco-duodenale, prin care calcului ajunge în bulbul duodenal. (1, 3, 4, 7)

Epidemiologie

Sindromul Bouveret este o cauză extrem de rară de obstrucție intestinală proximală, ce afectează în special femeile, vârsta medie de diagnostic fiind de 68 ani. Mai mult de 60% din cazuri au istoric de litiază biliară. (2, 3)

Manifestări clinice

Simptomele cele mai frecvente sunt reprezentate de greață, vărsături, dureri abdominale, hematemeză, pierdere în greutate, anorexie, sațietate precoce, constipație, melenă, deshidratare, distensie abdominală, icter. (5, 6)

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial se face cu alte cauze de obstrucție digestivă proximală

• Cauze inflamatorii - ulcer peptic, gastrită erozivă, boala Chron
• Cauze tumorale - carcinomul gastric antral, carcinomul duodenal, carcinomul de cap de pancreas, carcinomul ampular, colangiocarcinomul. (1, 6)

Diagnostic paraclinic

Radiografia abdominală simplă - poate identifica elementele triadei Rigler - obstrucția intestinului subțire, calculi biliari ectopici proiectați la nivelul marginii drepte a T12-L1 și pneumobilie.

Endoscopia digestivă vizualizează direct calculul anclavat la nivelul bulbului duodenal, iar în unele cazuri poate identifica si orificiul fistular.

Ultrasonografia poate identifica prezența calculilor biliari și a pneumobiliei, dilatarea gastrică și a duodenului proximal.

Computer-tomografia abdominală poate identifica, de asemenea, elementele triadei Rigler. CT cu substanță de contrast poate identifica prezența fistulei sau prezența substanței de contrast administrare per os, în vezicula biliară.

Colangiopancreatografia-IRM poate fi utilă în cazul pacienților care nu tolerează administrarea per os a substanței de contrast, identificând prezența fistulei colecisto- sau coledoco-duodenale. (2, 4, 5, 6)

Tratament

Tratamentul este chirurgical și constă în enterolitotomie sau gastrotomie cu sau fără colecistectomie și repararea fistulei pe cale clasică sau laparoscopică. Intervenția se poate realiza într-un singur timp sau în doi timpi, fistula putându-se închide spontan dacă tractului biliar este patent și nu există alți calculi biliari. Unele cazuri pot fi tratate endoscopic. (1, 3, 7)