Spondilita cervicală

Spondilita cervicală este o afecțiune inflamatorie a coloanei cervicale. Cel mai frecvent, spondilita cervicală esteexpresia spondilitei anchilozante, o boală inflamatorie cronică apărută cel mai frecvent pe fond genetic care afectează predominant coloana vertebrală.

Deseori spondilita cervicală este considerată una și aceeași afecțiune cu spondiloza cervicală, însă cele două entități patologice sunt extrem de diferite, atât cât privește mecanismul apariției și factorii cauzatori, cât și tratamentul specific.

Spondilita cervicală este caracterizată prin inflamarea coloanei cervicale și poate apărea la orice vârstă, fiind frecvent înregistrată chiar și în rândul persoanelor tinere pe când, spondiloza cervicală este o afecțiune caracterizată prin degenerarea progresivă a coloanei cervicale și apare de regulă după vârsta de 40 de ani, fiind apanajul persoanelor vârstnice.

În continuare vom prezenta spondilita cervicală, prezentând cauzele sale de apariție, manifestările clinice care o caracterizează și modul de diagnosticare și tratament corespunzător. Pe parcursul articolului, pentru a înțelege diferența dintre spondilita cervicală și spondiloza cervicală, vom prezenta diferențele dintre cele două entități patologice. [1], [2]

Cauzele spondilitei cervicale

Spondilita cervicală este datorată cel mai frecvent unor factori etiologici de natură infecțioasă (precum Klebsiella pneumonie etc. ). Inflamația coloanei cervicale apărută în contextul spondilitei anchilozante este datorată următorilor factori etiologici:

• Ereditatea. S-a constatat faptul că bolnavii diagnosticați cu spondilită anchilozantă prezintă în organism gena HLA B27 pozitivă. De asemenea, rudele de gradul întâi ale persoanelor HLA B27 pozitive sunt mult mai expuse riscului de a dezvolta boala în formă simptomatică (cu prezența manifestărilor clinice și a modificărilor radiologice specifice bolii).
• Infecția cu Klebsiella pneumoniae
• Nivelurile crescute de anticorpi anti-Klebsiella de tip IgG și IgA.

Spre deosebire de spondilita cervicală, în etiologia spondilozei cervicale sunt incriminați alți factori de risc precum obezitatea, sedentarismul, fumatul, consumul excesiv de alcool, traumatismele cervicale spontane, realizarea unor mișcări bruște ale coloanei cervicale, ereditatea. [3], [4], [5]

Semne și simptome

Principalele manifestări clinice datorate afectării coloanei cervicale în cadrul spondilitei cervicale sunt durerea de coloană cervicală, redoarea coloanei cervicale, deformarea coloanei cervicale, înroșirea zonei cervicale, creșterea temperaturii locale și limitarea mobilității coloanei cervicale.

De regulă, inflamația coloanei cervicale apărută în contextul spondilitei anchilozante este însoțită de o multitudine de alte manifestări clinice, datorate afectării concomitente și a altor structuri din organism. Aceste manifestări clinice sunt reprezentate de următoarele aspecte:

• durerea coloanei lombare
• durere toracică
• durere fesieră
• febră
• anorexie
• transpirații nocturne
• scădere ponderală
• afectarea oculară tradusă prin uveită, irită, iridociclită
• afectarea plămânilor exprimată prin fibroză pulmonară, caracterizată prin tuse productivă și dispnee
• manifestări clinice datorate afectării cardiovasculare (exprimată prin inflamarea valvei aortice cu insuficiență aortică), precum dispnee paroxistică nocturnă, dispnee de efort, ortopnee, dureri toracice, palpitații
• manifestări clinice datorate afectării renale (exprimată prin glomerulonefrită), precum hmaturie, urină spumoasă, dureri abdominale, nicturie, edeme ale feței și a membrelor, epistaxis, creșterea valorilor tensionale, febră, amețeli, dureri articulare, etc.

Spre deosebire de spondilita cervicală, din tabloul clinic specific spondilozei cervicale lipsesc manifestările clinice inflamatorii, însă sunt prezente alte semne și simptome clinice, precum cefaleeadurere cervicală cu iradiere la nivelul umerilor, a gâtului și a brațelor, amețelile, amorțeală a coloanei cervicale, tulburările de echilibru, redoarea (înțepenirea) cefei și paresteziile (furnicăturile) resimțite la nivelul coloanei cervicale, a brațelor, a mâinilor, a degetelor, a gâtului și a umerilor. [1], [2], [3], [4], [5]

Diagnosticarea spondilitei cervicale

Diagnosticul de spondilită anchilozantă se pune pe baza tabloului clinic prezent și pe baza rezultatealor obținute în urma efectuării următoarelor investigații paraclinice:

• hemoleucograma completă și examenul biochimic al sângelui, care relevă prezența sindromului inflamator prin creșterea valorilor leucocitelor, a vitezei de sedimentare a hematiilor (VSH) și a proteinei C reactive și prezența anemiei normocrome normocitare
• creșterea IgA și a complexelor imune și prezența genei HLA B27, în cazul inflamației coloanei cervicale apărută în contextul spondilitei anchilozante
• modificările coloanei cervicale apărute la examenul radiologic (aspectul pătrat al vertebrelor, etc.).

Spre deosebire de spondilita cervicală, diagnosticul spondilozei cervicale se bazează pe examinarea clinică a bolnavului și pe investigațiile imagistice precum radiografia de coloană cervicală, tomografia computerizată sau rezonanța magnetică de coloană cervicală. În cadrul spondilozei cervicale nu apar modificări serologice specifice bolii. [1], [2], [3], [4], [5]

Tratamentul spondilitei cervicale

Tratamentul de combatere a spondilitei cervicale este reprezentat de administarea orală a medicamentelor antiinflamatoare nonsteroidiene sau a corticosteroizilor. În cazul inflamației coloanei cervicale apărută în contextul spondilozei anchilozante, alături de terapia antiinflamatoare mai este administrată terapia biologică cu anticorpi monoclonali anti-TNF-alfa (precum Adalimumab, Infliximab, Certolizumab, Golimumab, Etanercept).

Spre deosebire de spondilita cervicală, tratamentul spondilozei cervicale constă în fizioterapie, kinetoterapie, administrarea de mioreaxante, analgezice și antiinflamatoare, iar în formele severe de boală se recomandă tratamentul chirurgical, care presupune efectuarea uneia dintre următoarele proceduri chirurgicale: foraminotomia cervicală (aceasta presupune îndepărtarea unei cantități din țesutul cervical, pentru a facilita deschiderea rădăcinilor nervoase), îndepărtarea chirurgicală a osteofitelor (formațiunile osoase care ating și comprimă nervul, determinând apariția durerii cervicale și a disconfortului cervical), îndepărtarea chirurgicală a unui disc vertebral herniat, îndepărtarea chirurgicală a unei porțiuni dintr-o vertebră. [1], [2], [3], [4], [5]