Testicul mărit

Testiculul mărit sugerează întotdeauna apariția unei afecțiuni la nivelul acestui organ, mai mult sau mai puțin severe.
Testiculul este un organ pereche care aparține sistemului reproducător masculin, de formă ovoidală, culoare albicioasă-albăstruie, de cosnsitență fermă, elastică, cu ogreutate variabilă în funcție de vârsta individului în cauză (0,2 grame la nou-născut, 2 grame la pubertate, 20-30 grame la adult), localizat la nivelul perineului anterior, în scrot.

Din punct de vedere funcțional, testiculul este o glandă mixtă cu secreție dublă, exocrină (produsul exocrin fiind reprezentat de spermatozoizi) și endocrină (produsul endocrin fiind reprezentat de testosteron). [1], [2]

Cauzele testiculului mărit

Principalele afecțiuni care pot duce la creșterea în dimensiuni a testiculului sunt:

• Orhiepididimita acută sau cronică
• Hidrocelul
• Traumatismul testicular
• Torsiunea testiculară
• Cancerul testicular. [3], [4]

Manifestări clinice asociate testiculului mărit în cadrul diferitelor afecțiuni

Creșterea în dimensiuni a testiculului poate fi însoțită de numeroase alte manifestări clinice, în funcție de boala cauzatoare.

Orhiepididimita reprezintă inflamația testiculului și a epididimului. Testiculul mărit de volum din cadrul orhiepididimitei poate fi însoțit de următoarele manifestări clinice: durere testiculară, scrotală și pelvină, febră, frisoane, stare generală alterată, disurie, polachiurie, senzație de arsură locală, mialgii. În cadrul orhiepididimitei, testicului este mărit de volum, tumefiat, edemațiat, eritematos și dureros.

Hidrocelul presupune acumularea de lichid la nivelul capsulei care căptuște testiculul. Din punct de vedere clinic, hidrocelul este caracterizat prin creșterea în dimensiuni nedureroasă a unuia sau a ambilor testiculi. Cu timpul, bolnavul va acuza disconfort local.

Traumatismele testiculare pot duce la creșterea în dimensiuni a testiculelor, însoțită de durere locală, tumefiere și apariția locală a echimozelor.

Torsiunea testiculară reprezintă rotirea testiculului, cu strangularea secundară a structurilor vasculare care asigură irigarea zonei respective. Din punct de vedere clinic, torsiunea testiculară se caracterizează prin testicul mărit, umflarea scrotului, grețuri, vărsături, dureri abdominale, durerea severă, instalată brusc la nivelul scrotului, febră, urinare frecventă.

Cancerul testicular este principala cauză de creștere în volum nedureroasă a testiculelor. Incidența maximă a cancerului testicular este în perioada adultului tânăr (între 14 și 40 de ani). Printre manifestările clinice specifice cancerului testicular se numără creșterea în dimensiuni a testiculului, durere la nivelul abdomenului inferior, a pelvisului și în regiunea inghinală, durere testiculară și scrotală, senzația de greutate la nivelul scrotului, durere de spate, apariția unei colecții lichidiene la nivelul scrotului. [1], [2], [3], [4]

Diagnosticarea testiculului mărit

Diagnosticarea afecțiunii care a dus la creșterea în dimensiuni a testiculului se poate realiza coroborând datele obținute în urma anamnezei, examenului clinic al bolnavului în cauză și a investigațiilor paraclinice.

Anamneza trebuie să cuprindă date referitoare la momentul în care bolnavul a observat că testiculul este mărit, alte simptome clinice apărute în asocierea testiculului mărit, modul de evoluție a testiculului mărit până în momentul prezentării la medic (ce anume l-a determinat pe bolnav să se prezinte la medic), alte afecțiuni de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, intervenții chirurgicale la care a fost supus bolnavul, condiții de viață și de muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică a bolnavului cu testicul mărit, medicul poate decela prezența anumitor semne clinice sugestive pentru o anumită afecțiune testiculară, precum durere, tumefiere, edem și eritem (semne specifice inflamației testiculare), creștere în dimensiuni nedureroasă a testiculului, cu modificarea aspectului acestuia (specific tumorilor testiculare), etc.

Investigarea testiculului mărit se poate realiza prin intermediul următoarelor examene imagistice: ecografia testiculară, tomografia computerizată abdomino-pelvină, rezonanța magnetică nucleară, biopsia testiculară și examenul histopatologic, determinarea markerilor tumorali specifici cancerului testicular (HCG total, beta-HCG, alfa-fetoproteina, lactat dehidrogenaza-izoenzima I, fosfataza alcalină placentară). [1], [2]

Tratamentul testiculului mărit

Tratamentul testiculului mărit de volum variază în funcție de boala cauzatoare.

• Tratamentul orhiepididimitelor presupune administrarea de antibiotice conform antibiogramei. În cazul infecțiilor testiculare și epididimare cu Chlamydia, se administrează antibiotice macrolide (Doxiciclină sau Tetraciclină). În cazul infecțiilor testiculare și epididimare cu germeni gram negativi, se administrează medicamente aminoglicozide (precum Amikacină, Gentamicină, Tobramicină) în asocierea medicamentelor fluorochinolone (precum Ciprofloxacin, Ofloxacin, Peflacine) sau a medicamentelor cefalosporine.
• Tratamentul hidrocelului este chirurgical și presupune efectuarea hidrocelectomiei (îndepărtarea pe cale chirurgicală a hidrocelului). O metodă terapeutică minim invazivă alternativă hidrocelectomiei este aspirația trans scrotală cu ac a conținutului hidrocelului, cu sau fără injectarea substanțelor sclerozante la nivelul vaginalei.
• Tratamentul administrat în cazul torsiunii testiculare presupune detorsionarea manuală sau detorsionarea prin intervenție chirurgicală.
• În cazul neoplasmului testicular tratamentul este complex și presupune efectuarea intervenției chirurgicale de îndepărtare a testiculelor (orhiectomia) și a ganglionilor limfatici aflați în vecinătatea testiculilor (limfadenectomia), radioterapie și chimioterapie. [1], [2], [3], [4]