Traheita acută

©

Autor:

Traheita acută este inflamația acută a mucoasei traheale (mucoasa care tapetează traheea la interior), secundară infecției locale bacteriene sau virale. Cel mai frecvent agent bacterian implicat în apariția traheitei acute bacteriene este Stafilococul auriu.

Traheea este un organ al sistemului respirator, care reprezintă un tub elastic, cartilaginos și fibros, care se întinde de la nivelul cartilajului cricoid pâna la limita dintre gât și torace și unește laringele cu bronhiile. Traheea participă la procesul respirației, prin transferul aerului din cavitatea bucală și nazală în bronhii.

Datorită localizării sale în apropiata vecinătate a cavității bucale și nazale, traheea este frecvent sediul unor infecții cu diferiți germeni patogeni pătrunși în organism pe cale respiratorie.

Cu toate că traheita acută poate fi înregistrată la orice vârstă, incidența sa maximă a fost înregistrată în copilărie (la copiii mici și la preșcolari). La copii, traheita acută este însoțită frecvent de inflamația rinofaringelui și a mucoasei faringiene (rinofaringită), de inflamația laringelui (laringită) sau de inflamația bronhiilor (bronșită).

 


Cel mai frecvent, traheita acută este înregistrată primăvara și toamna. [1], [2]

Cauzele traheitei acute

Majoritatera traheitelor acute sunt de etiologie infecțioasă, bacteriană sau virală. În cazuri mai rare, traheita acută poate fi datorată unei cauze iritative (precum inhalarea substanțelor toxice, expunerea la locul de muncă la noxe profesionale, poluarea atmosferică, expunerea la fumul de țigară, etc.) sau alergice (alergii respiratorii la diferiți agenți existenți în mediul înconjurător, precum praf, puf, polen, fum de țigară, prarfumuri intense, etc.).

De asemenea, pot fi descriși anumiți factori favorizanți care, prin prezență, pot facilita infecția și inflamația mucoasei traheale:

  • vârsta (traheita acută este mai frecvent înregistrată în rândul copiilor mici și a preșcolarilor)
  • genul (boala este mai frecvent înregistrată în rândul băieților decât a fetelor)
  • imunitatea scăzută
  • imaturitatea sistemului imunologic la vârste mici
  • expunerea la o sursă de infecție (intrarea în contact cu o persoană cu btraheită acută infecțioasă)
  • factorii de mediu (fumul de țigară, noxele profesionale, etc.)
  • factorii alergici (praful, polenul, părul de animale, substanmțe odorizante intense, etc.). [1], [2], [3], [4]


Semne și simptome clinice specifice traheitei acute

Printre manifestările clinice specifice traheitei acute se numără următoarele aspecte patologice:

  • tusea uscată sau productivă (în caz de asociaere a inflamației mucoasei bronhiilor)
  • durerea de gât
  • dificultatea de respirație
  • dispneea, tahipneea
  • stridorul laringian
  • febra
  • cefaleea
  • durerea de urechi - durerea toracică
  • amețelile. [1], [2], [3], [4]


Diagnosticarea traheitei acute

Diagnosticul de traheită acută se poate pune deseori în urma efectuării unei anamneze complete și a unui examen clinic complet al bolnavului.

Anamneza trebuie să cuprindă informații cu privire la simptomele clinice acuzate de bolnav, modul lor de evoluție din momentul apariției și până în momentul prezentării la medic, alte afecțiuni de care suferă bolnavul, afecțiuni prezente în familia acestuia, condiții de viață și muncă, dacă fumează sau consumă alcool, medicamente administrate.

La examinarea clinică a bolnavului cu traheită, medicul poate decela prezența tusei, a dificultăților de respirație (bolnavul respiră greu, frecvența respiratorie poate fi crescută), a stridorului laringian și la examinarea mucoasei traheale poate fi identificată prezența semnelor inflamatorii (mucoasă traheală roșie, edemațiată).

Rareori, pentru completarea sau pentru confirmarea diagnosticului de traheită acută, sunt necesare investigații paraclinice, precum teste bacteriologice, examenul de spută, culturi nazofaringiene, traheoscopia, examenul radiologic al traheei, determinarea gazelor sangvine etc. [1], [2]

Tratamentul traheitei acute

Tratamentul traheitei acute variază în funcție de etiologia acesteia.


În formele de traheită acută virală sau iritativă se pot administra medicamente antiinflamatoare. În cazul traheitei acute bacteriene se instituie tratamentul cu antibiotice. În formele de traheită acută alergică se pot administra medicamente antihistaminice cu acțiune asupra componentei alergice respiratorii (precum Aerius).


Ca tratament simptomatic, se pot administra antitusive pentru combaterea tusei, antialgice prentru combaterea durerilor de gât și expectorante, în caz de apariție a tusei productive.


În formele severe de traheită acută, însoțită de dificultăți mari de respirație, poate fi necesară intubația endotraheală şi instituirea oxigenoterapiei.


Prevenirea apariției traheitei acute se poate realiza prin evitarea contactului cu persoanele bolnave, evitarea expunerii la agenți alergici sau iritanți care provin din mediul înconjurător și prin întărirea sistemului imunitar. [1], [2], [3], [4]


Data actualizare: 05-02-2020 | creare: 05-02-2020 | Vizite: 13982
Bibliografie
1. Manualul MERCK, Ediția a-XVIII-a, Editura All, București, 2014
2. Fauci, Braunwald, Isselbacher, Wilson, Martin, Kasper, Hauser, Longo, HARRISON Principiile Medicinei Interne vol.I și II, Editura Teora, București, 2003
3. Tracheitis, link: https://www.sciencedirect.com/topics/medicine-and-dentistry/tracheitis
4. Tracheitis, link: https://medlineplus.gov/ency/article/000988.htm
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!