Notele uleiurilor esentiale

Uleiurile esențiale se obțin din prelucrarea plantelor, prin intermediul procesului de distilare cu aburi. Procesul de distilare constă în fierberea și condensarea unui lichid, pentru obținerea vaporilor și are drept scop separarea unui component lichid de impuritățile nevolatile și creșterea concentrației componentului volatil dintr-un anumit amestec. În cadrul procesului de distilare cu abur, pentru desprinderea moleculelor de ulei esențial din structurile celulare care o alcătuiesc, planta respectivă este trecută prin aburi. Aburul și moleculele de ulei esențial desprinse din componența plantei aromatice sunt plasate ulterior într-un rezervor de răcire, transformându-se într-un lichid în componența căruia se gesește ulei esențial (rezultat din moleculele desprinse din plantă) și apă.

În mod normal, uleiurile esențiale nu sunt solubile cu apa și astfel pot fi separate cu ușurință de aceasta. În urma procesului de distilare cu abur, uleiurile esențiale care sunt mai ușoare decât apa plutesc la suprafața conținutului lichidian în timp ce uleiurile esențiale care prezintă o greutate mai mare decât cea a apei se acumulează la fundul conținutului lichidian.

Fiecare ulei esențial prezintă un anumit ritm de evaporare și o anumită durată de timp în care persistă mirosul. Aceste două aspecte definesc nota uleiurilor esențiale. În funcție de notă, uleiurile esențiale pot fi încadrate în trei categorii:

• uleiuri esențiale cu notă de vârf,
• uleiuri esențiale cu notă de mijloc și
• uleiuri esențiale cu notă de bază.

Uleiurile esențiale care prezintă notă de vârf sunt cele alcătuite din molecule mici. Acestea sunt extrem de volatile, se evaporă cel mai repede, însă prezintă cea mai mare capacitate de stimulare. Uleiurile esențiale cu notă de vârf sunt cele care plutesc la suprafața apei într-un conținut lichidian.

Parfumul uleiurilor esențiale cu notă de vârf persistă un timp cuprins între 3 și 24 de ore și sunt reprezentate de următoarele: scorțișoară, euclipt, grapefruti, isop, portocală, niaouli, verben, mentă, izmă creață, bergamot, busuioc, citrice, coriandru, cimbru, eucalipt, lămâiță, mentă, portocal amar, salvie și serlai. Uleiurile esențiale cu notă de vârf au proprietăți stimulatoare și revigorante.

Uleiurile esențiale care prezintă notă de mijloc prezintă o durată medie de evaporare și un miros destul de puternic, care durează între două sau trei zile. Acestea sunt reprezentate de ienupăr, isop, fenicul, geranium, piper negru, mușețel, lavandă, mirt, pin, sovârv, nucșoară, rozmarin, levănțică, mușețel, roiniță și rozmarin.

Uleiurile esențiale cu notă de mijloc au proprietăți echilibrante, acționează prin stimularea metabolismului, întărirea sistemului imunitar și pot fi utilizate ca terapie în cadrul tulburărilor menstruale și a tulburărilor digestive.

Uleiurile esențiale care prezintă notă de bază sunt alcătuite din moleculele cele mai mari, sunt puțin volatine, se evaporă cel mai lent și prezintă un miros care persistă până la o săptămână.

Aceste uleiuri esențiale prezintă proprietăți relaxante și sedative, au aromă dulce și sunt reprezentate de cedru, cuișoare, ghimbir, neroli, patchouli, santal, smirnă, tămâie, casie, smirnă, balsam de Peru, vnilie, valeriană, ylang ylang, trandafir și vetiver.

În cazul efectuării diferitelor tipuri de amestec pentru crearea unui parfum, primul miros care este perceput este cel al uleiurilor esențiale cu nte de vârf, ulterior sunt percepute uleiurile esențiale cu note de mijloc care permit încadrarea parfumului într-o anumită categorie, precum oriental, floral, lemnos, etc. În cele din urmă este perceput și mirosul uleiurilor esențiale cu note de bază, care deține un rol extrem de important în fixarea aromei, încetinind astfel procesul de evaporare a notelor ușoare.

Crearea unui amestec echilibrat de uleiuri esențiale asigură persistența pentru un timp îndelungat a aromei generale și potențează efectul terapeutic holistic.