Osteofite

Osteofite

Osteofitele (numite si “ciocuri de papagal”) sunt excrescente osoase care apar pe capetele oaselor. Osteofitele in sine nu sunt dureroase, dar pot veni in contact cu alte oase sau nervi, provocand durere.

 

Osteofitele se localizeaza frecvent pe suprafetele de legatura dintre doua oase -articulatii- dar se intalnesc si pe zonele in care ligamentele si tendoanele se unesc cu oasele. Osteofitele apar la articulatiile genunchilor, soldurilor, coatelor, umerilor si degetelor. Oasele coloanei vertebrale pot de asemenea sa prezinte osteofite.

 

Cauzele aparitiei proliferarilor osoase nu se cunosc cu precizie, dar medicii cred ca este vorba despre o reactie la modificarile pe care le sufera articulatiile ca urmare a bolilor si imbatranirii. Osteofitele sunt o consecinta a unor boli si afectiuni - cea mai frecventa fiind osteoartrita. In alte cazuri, aparitia osteofitelor nu se asociaza cu o afectiune.

 

Majoritatea osteofitelor nu prezinta semne si simptome si pot trece neobservate numerosi ani. Altele insa se formeaza pe suprafete unde vin in contact cu alte oase sau nervi, provocand durere sau invaliditate. Tratamentul pentru osteofite depinde de localizarea si modul in care acestea afecteaza sanatatea.

Osteofitele sunt proeminențe osoase care se dezvoltă la nivelul epifizelor (capetelor) oaselor. Cel mai frecvent apar la nivelul membrelor, intraarticular, în zona de contact dintre două oase, dar se pot forma și la nivelul coloanei vertebrale sau la nivel plantar. [1]

Cea mai frecventă cauză a osteofitelor este osteoartrita. Procesul inflamator care se dezvoltă în această patologie determină formarea de os nou. Și inflamația tendoanelor și a ligamentelor care se atașează de os determină inflamație și creșterea intensității procesului de osteogeneză. Inflamația ligamentelor intervertebrale este o cauză foarte frecventă de osteofite la nivelul coloanei vertebrale. Majoritatea osteofitelor nu determină simptome și pot trece neobservate timp de ani de zile.

În cele mai multe cazuri nu este necesar un tratament specific pentru osteofite. [3]

Factori de risc

Există cîțiva factori de risc care determină apariția osteofitelor.

Vârsta este cel mai important factor de risc. Pe măsură ce îmbătrînim, discurile intervertebrale se tasează iar ligamentele devin mai laxe și nu mai pot susține la fel de bine articulația. Prin urmare răspunsul organismului este acela de a încerca să mențină ligamentele la același nivel prin îngroșarea lor, ceea ce determină creștera proliferării de țesut conjunctiv și osos. Aceste ligamente îngroșate excesiv cu formare de țesut osos în jurul lor determină creșterea presiunii asupra rădăcinilor nervoase. Cu toate acestea, osteofitele apar și la tineri dar în aceste cazuri sunt rezultatul unor boli reumatismale precum Spondilita ankilozantă sau rezultatul unor traumatisme sau fracturi prost consolidate prin tratament ortopedic deficitar. Rareori osteofitele pot fi ereditare. [4]

Alți factori de risc: degenerarea discurilor intervertebrale și a articulațiilor, bolile ereditare reumatologice, traumatismele incluzând traumatismele sportive și traumatismele cauzate de accidentele rutiere, nutriția, postura defectuoasă și patologiile structurale articulare.
Există anumite boli care determină formarea de osteofite și anume artrita, osteoartrita, spondilita ankilozantă, artrita reactivă și stenoza spinală.
La persoanele de 60 de ani și mai în vârstă, osteofitele sunt foarte frecvente. Numai 40% dintre acestea vor dezvolta însă simptome care vor necesita tratament medical. [3]

Simptomatologie

Inflamația locală din osteoartrită (artrita degenerativă) sau tendinită determină stimularea celulelor formatoare de os (osteoblaste) care determină formarea de osteofite. De exemplu inflamația ligamentelor care înconjoară un disc intervertebral afectat de artrită este o cauză foarte frecventă pentru osteofitele coloanei vertebrale. Inflamația tendonului lui Ahile determină formarea de osteofite la nivelul călcâiului (osului calcaneu). Inflamația țesutului moale care înconjoară călcâiul numită fasciită plantară poate determina formarea de proeminențe osoase în partea inferioară a osului calcaneu. [2]

Majoritatea osteofitelor nu determină semne sau simptome clinice. De cele mai multe ori diagnosticul se pune în momentul în care pacientul efectuează o radiografie pentru un alt simptom derajant, ceea ce va releva și aceste creșteri osoase. În anumite cazuri însă, osteofitele pot determina durere și limitarea mobilității în articulație. Durerea apare în momentul în care osteofitele ating zonele ligamentare sau vin în contact cu nervii și se declanșează în principal în timpul mișcării articulației afectate. Se pot asocia și amorțeală și parestezii resimțite în jurul articulației respective. [4]

Simptomele sunt specifice în funcție de localizarea osteofitului. Cele mai frecvente localizări sunt următoarele:

  • Genunchiul. Osteofitele dezvoltate la nivelul genunchiului pot fi dureroase în momentul în care pacientul încearcă extensia sau flexia piciorului.
  • Coloana vertebrală. Osteofitele dezvoltate la nivelul vertebrelor determină îngustarea spațiului intern în care se află măduva spinării. Osteofitele pot determina presiune asupra măduvei și/sau asupra rădăcinilor nervoase ce pornesc din măduvă și determină durere și/sau senzație de slăbiciune și amorțeală la nivelul brațelor sau picioarelor.
  • Șoldul. Osteofitele determină durere la mobilizarea șoldului, uneori această durere iradiind către genunchi. Se limitează mișcarea în articulația coxo-femurală.
  • Umărul. Osteofitul poate veni în contact cu ligamentele, mușchii și tendoanele din articulația umărului, ceea ce poate duce la inflamația tecii articulare numită tendinită.
  • Falangele. Osteofitele dezvoltate la nivelul falangelor (oasele degetelor) apar sub formă de noduli proeminenți la nivelul pielii și pot fi uneori dureroase.
  • Călcâiul. Apare durerea în călcâi și uneori tumefacție care determină apariția dificultăților la mers datorită durerii în zona plantară cauzată de lăsarea greutății pe piciorul afectat de osteofite. [1], [3]


Pacienții se prezintă la medic în momentul în care apar durerile sau tumefacția uneia sau mai multor articulații sau în momentul în care prezintă dificultăți în mobilizarea unei articulații. În momentul în care există aceste simptome, instituirea cît mai rapidă a tratamentului ajută la prevenirea sau încetinirea deteriorării articulației. Există anumite boli reumatismale care determină formarea de osteofite ca rezultat al inflamației cronice și anume: artrita reactivă, spondilita ankilozantă (osteofite la nivelul coloanei vertebrale) sau hiperostoza scheletală difuză idiopatică (Boala Forrestier).

Pacienții raportează în general senzație de înțepătură sau amorțeală în momentul în care osteofitele apar la nivelul mâinilor sau picioarelor, durere surdă la nivelul cefei sau coloanei lombare în ortostatism sau la mers în cazul în care osteofitele se află la nivelul coloanei vertebrale, pierderea coordonării unei anumite articulații, crampe musculare sau slăbiciune musculară, amorțeală, iradierea durerii la nivel fesier sau pe coapsă pentru osteofite la nivelul coloanei lombare și iradierea durerii către umăr sau cefalee pentru osteofitele situate la nivelul cefei.

Mobilizarea articulației tinde să înrăutățească durerea în timp ce repaosul o diminuează. În cazul în care simptomele sunt legate de coloana vertebrală, o poziție antalgică este constituită de aplecarea în față și de poziția în ghemuit. În cazul în care osteofitele sunt situate la nivel lombar inferior și sunt de dimensiuni mari atingând nervii și exercitând presiune asupra lor, persoana respectivă poate avea dificultăți în controlul vezicii urinare cu incontinență și dificultăți în golirea conținutului intestinal. Acestea se întâmplă însă extrem de rar. [4], [2]

Etiopatogenie

Osteoartrita este cea mai frecventă cauză a osteofitelor. Aceasta determină subțierea și dispariția cartilajului care căptușește epifizele osoase și care ajută la mobilizarea nedureroasă și lipsită de efort a articulației. În momentul în care cartilajul dispare, în zona fără cartilaj are loc un proces intens de osteogeneză care produce osteofitele, în vederea înlocuirii cartilajului ce lipsește. Numai că, această înlocuire este defectuoasă, cu țesut osos nu cu țesut cartilaginos, ceea ce determină creșterea suprafeței de frecare dintre cele două epifize osoase componente ale articulației și scăderea mobilității articulare. Osteofitele care se formează nu mai sunt lubrifiate de țesut hialin, la fel ca porțiunile cartilaginoase care au dispărut și astfel se intensifică frecarea de fiecare dată cînd este mobilizată articulația și va apărea limitarea mișcării însoțită de durere în momentul în care sunt implicate și structurile nervoase. [1]

Osteofitele se pot desprinde de osul din care au pornit și pot ajunge să plutească libere în cavitatea articulară sau să se prindă de sinovială. Aceasta este o complicație a osteoartritei. Acești corpi osteofitici ce se desprind de os pot provoca blocarea articulației deoarece se pot interpune între cele două epifize osoase ce formează articulația. Persoana nu mai poate efectua mișcări cu articulația respectivă sau mișcările sunt diminuate foarte mult. Corpii liberi nu se vor bloca într-o anumită poziție, astfel încât articulația poate deveni mobilă odată ce corpul osteofitic dintre cele două epifize se desprinde. [2]

Diagnostic

Medicul de familie va direcționa pacientul către un reumatolog sau mai rar către un ortoped. Înainte de direcționarea către un specialist, se va efectua o anamneză atentă și precisă pentru a se putea descoperi eventuala cauză a apariției simptomelor și semnelor articulare asociate cu osteofitele. Se vor lista toate simptomele cu care pacientul se confruntă, durata acestora și semnele care le însoțesc. Se verifică antecedentele medicale ale pacientului, afecțiunile de care acesta suferă, tratamentele urmate și istoricul familial de boli articulare sau reumatismale. Se verifică de asemenea antecedentele personale patologice de traumatisme articulare. De cele mai multe ori pacienții asociază debutul simptomelor cu un traumatism. Este important să se știe care este intensitatea durerii și dacă pacientul ia sau nu antialgice, caz în care se notează dacă durerea răspunde sau este rezistentă la antialgice. [4]

În timpul examenului clinic medicul va palpa articulația apoi va efectua mișcări de mobilizare pasivă a acesteia, urmate de mișcări de mobilitate activă. Toate acestea urmează să determine sursa exactă a durerii în articulație. Uneori osteofitele sunt palpabile, alteori sunt de dimensiuni mici și pot fi vizualizate doar pe radiografie. Medicul va prescrie după examenul clinic o radiografie a articulațiilor implicate și eventuale alte teste imagistice precum RMN-ul pentru verificarea stării articulațiilor, ligamentelor și oaselor. Testele imagistice suplimentare pot consta în ecografie articulară pentru verificarea spațiului articular și a sinovialei, RMN-ul articular, CT-ul articular și mielograma pentru studierea afectării măduvei spinării. [3]

Tratament

Osteofitele asimptomatice nu se tratează, tratamentul indicându-se numai dacă apar simptome precum durerea sau tumefacția articulației și dificultățile de mobilizare. Tratamentul inițial este direcționat către tratarea inflamației (diminuarea acesteia) și evitarea traumatismelor în articulația respectivă. Aplicarea locală de comprese reci sau de gheață ajută în momentul în care articulația este tumefiată și osteofitul este accesibil la palpare. Medicația antiinflamatoare administrată oral sau injectabil prin instilare locală este foarte frecvent utilizată. Măsurile mecanice precum purtarea de orteze și pantofi speciali pot fi ajutătoare întrucât ajută la diminuarea durerii și presiunii în articulație și cresc posibilitatea de mobilizare. [1]

În cazul în care osteofitele cauzează durere, medicul va recomanda analgezice precum ibuprofen sau naproxen. În cazul în care pacientul are contraindicații pentru antiinflamatoarele non-steroidiene se vor indica analgezice precum paracetamolul, algocalminul sau piafenul. Osteofitele care limitează mișcările în articulație sau determină presiune pe nervi și/sau tendoane trebuie înlăturate chirurgical, de către chirurgul ortoped. În cazul osteoartritei avansate de șold sau genunchi, care determină durere foarte intensă și lipsa mobilității articulare alături de tumefacție articulară se poate apela la protezarea genunchiului sau șoldului.

Osteofitele care nu sunt asociate cu simptome pot să nu cauzeze niciodată probleme și să nu necesite tratament. Prognosticul pentru osteofitele care necesită tratament este variabil. Osteofitele pot cauza fie simptome ușoare fie pot fi invalidante în momentul în care aduc presiune pe nervii limitrofi. Nu există mijloace de prevenție pentru osteofite. [2], [3]


Data actualizare: 09-12-2013 | creare: 06-01-2007 | Vizite: 73788

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
Aplicația Activ (by ROmedic)
Vrei să fii sănătos? Vrei să slăbești? Vrei sa fii în formă și să arăți bine? Vrei să te simți bine în corpul tău? Atunci trebuie să faci eforturi. Aplicația web "Activ" te ajută să fii consecvent în lupta pentru sănătatea ta.

Accesează gratuit Aplicația
Acest site foloseste cookies. Continuand navigarea va exprimati acordul asupra folosirii cookie-urilor. Detalii OK