Trichomoniaza uro-genitală

Trichomoniaza uro-genitală reprezintă apariția unei inflamații la nivelul organelor genitale sau la nivelul aparatului urinar apărută în urma infecției cu Trichomonas vaginalis, un protozoar care se transmite şi pătrunde în interiorul organismului uman pe cale sexuală.

Cel mai frecvent, acest agent patogen se localizează la nivel vaginal la femei și la nivelul prostatei sau a epididimului la bărbați.
Boala poate fi asimptomatică în numeroase cazuri, agentul patogen dezvoltându-se astfel o perioadă lungă de timp în interiorul organismului uman şi determinând transmiterea pe cale sexuală a infecției, fără ca individul în cauză să ştie că este purtătorul sau purtătoarea unei boli infecțioase cu transmitere sexuală. [2], [3], [4]

Epidemiologie

Trichomoniaza vaginală este o boală cu transmitere sexuală foarte frecvent întâlnită în rândul femeilor aflate în perioada fertilității. Studiile au arătat că aproximativ 20% dintre femeile diagnosticate cu infecție vaginală cu Trichomonas sunt femei tinere, care şi-au început viața sexuală.
Organizația Sănătății Internaționale a arătat că în fiecare an sunt depistate între 170 și 180 de milioane de cazuri noi de trichomoniază vaginală. [3], [4]

Cauze și factori de risc

Agentul patogen care determină apariția trichomoniazei vaginale este protozoarul Trichomonas vaginalis.

Factorii de risc care pot favoriza apariția infecției vaginale cu trichomonas pot fi următorii:

• parteneri sexuali multipli;
• rapoarte sexuale neprotejate;
• igienă deficitară a organelor genitale;
• substanțele chimice aflate în compoziția produselor de igienă intimă;
• droguri administrate sub formă injectabilă;
• dispozitivele intravaginale;
• duşurile vaginale frecvente;
• lenjeria intimă prea strâmtă;
• lenjeria intimă confecționată din materiale textile iritante;
• radioterapia pelvină;
• anumite medicamente citostatice, prin scăderea nivelului de estrogeni în organism;
• hârtia igienică contaminată;
• spermicidele. [2], [3], [4]

Semne și simptome 

Trichomoniaza la femei

Numeroase cazuri de trichomoniază vaginală sunt asimptomatice. În cazul trichomoniazei uro-genitale apărută la femei, manifestările clinice pot apărea odată cu extinderea reacției inflamatorii la nivelul vulvei sau a perineului. În această situație, pe suprafața mucoasei vaginale pot fi identificate pete punctiforme de culoare roşie asemănătoare zmeurei. De asemenea, mai poate fi observată apariția edemului la nivel labial. Infecția vaginală se poate extinde la nivelul vezicii urinare şi a uretrei, determinând apariția cistitei şi a uretritei.

Bolnavele diagnosticate cu trichomoniază vaginală clinic manifestă pot acuza următoarele simptome:

• scurgere vaginală abundentă, cu aspect spumos, aerată, de culoare galben-verzuie, cu miros fetid;
• prurit vulvar;
• senzația de usturime la nivel perineal;
• disurie;
• dispareunie.

Trichomoniaza la bărbați

În general bărbații diagnosticați cu trichomoniază uro-genitală sunt asimptomatici. În anumite cazuri pot apărea secreții uretrale cu aspect spumos sau purulent, însoțite de disurie și polachiurie dimineața la trezirea bolnavului. De asemenea, pot apărea iritarea regiunii uretrale și umezirea meatului uretral. [1], [2], [3], [4]

Diagnostic

Diagnosticul de trichomoniază vaginală se pune pe baza simptomatologiei clinice prezentate anterior şi a investigațiilor paraclinice (examenul microscopic al secreției vaginale, identificarea agentului patogen pe medii de cultură, testul Papanicolau).

Diagnosticul diferențial al trichomoniazei vaginale trebuie efectuat cu următoarele patologii:

• vaginita;
• vaginoza bacteriană;
• infecțiile genito-urinare cu Chlamydia;
• gonoreea;
• candidoza;
• cistita nonbacteriană;
• cervicita;
• uretrita;
• apendicita;
• boala inflamatorie pelvină;
• balanita;
• epididimita;
• prostatita nonbacteriană.

Investigații paraclinice

Examenul microscopic al secrețiilor vaginale permite identificarea agentului patogen în scurgerile vaginale sau uretrale. Secreția vaginală prelevată de la nivelul fornixului vaginal posterior precum şi secreția uretrală este amestecată cu o picătură de clorură de sodiu (ser fiziologic). Preparatul astfel obținut este examinat la microscopul optic, unde sunt identificați agenții patogeni flagelați, mobili, cu aspect de pară, având dimensiuni cuprinse între 7 şi 10 microni.

Izolarea agentului patogen pe medii de cultură poate evidenția mai uşor agentul patogen implicat în determinarea infecției vaginale decât examenul microscopic.

Examinarea microscopică a frotiurilor colorate permite identificarea agentului implicat în determinarea pocesului infecțios la nivel vaginal. [1], [2], [3], [4]

Tratament

Tratarea trichomoniazei vaginale se poate realiza prin administrarea de Metronidazol. Doza de administrare este de 2 grame în priză unică sau 250 mg administrate de 3 ori în fiecare zi timp de 7 zile. În cazul femeilor care prezintă rezistență la dozele administrate oral se recomandă administrarea medicamentului pe cale intravenoasă. Se contraindică administrarea de Metronidazol în cazul femeilor însărcinate în perioada primului trimestru de sarcină din cauza riscului crescut de apariție a malformațiilor congenitale. De asemenea, în perioada de administrare a Metronidazolului este contraindicat consumul băuturilor alcoolice.

În cazul bărbaților diagnosticați cu trichomoniază uro-genitală se administrează Metronidazol în doză de 500 mg de 2 ori în fiecare zi, pentru o perioadă cuprinsă între 5 și 7 zile, în funcție de prezența manifestărilor clinice și de rezultatele investigațiilor efectuate.

În ambele cazuri se recomandă administrarea tratamentului cu Metronidazol și partenerului de viață pentru a evita reapariția infecției.
În cazul bolnavilor care au dezvoltat reacție de hipersensibilitate la Metronidazol, se poate administra Tinidazol (Fasigyn), în doză unică de 2 grame. [1], [2], [3], [4]