Cervicita

Cervicita este o infectie genitala frecvent intalnita, care consta in inflamarea colului uterin (cervix) - partea inferioara a uterului, care se deschide in vagin.

Majoritatea cazurilor de cervicita sunt cauzate de boli cu transmitere sexuala (BTS), printre care gonoreea si clamidioza. Inflamatia poate avea drept cauza si leziunile colului produse de un obiect strain introdus in vagin (de exemplu, dispozitivele contraceptive: cupola cervicala sau diafragma). Cel mai afectate sunt de obicei femeile tinere și fertile, sub 25 de ani: peste 50% sufera de o forma de cervicita la un moment dat.

Problema este ca majoritatea cazurilor de cervicita raman netratate, deoarece femeile nu sunt constiente de prezenta infectiei. Acest fapt se explică prin faptul că adesea inflamarea cervixului nu produce semne sau simptome.

Netratata, cervicita poate duce la sterilitate, sarcina extrauterina, durere pelvina cronica, avort spontan, cancer de col uterin sau la complicatii in timpul nasterii.

Cauze

• Cauzele care provoaca cervicita sunt:
• infectiile vaginale
• unele boli cu transmitere sexuala (gonoreea, clamidioza, tricomonaza)
• prezenta virusului HIV in organism
• herpesul genital
• infectia cu HPV (virusul Papilloma uman)
• leziuni sau iritatii
• reactii la substantele chimice din produsele de igiena feminina, la anticonceptionale, spermicide
• uitarea unui tampon intern (creste riscul de infectare) 
• alergie la latexul prezervativelor

Factori de risc

Riscul de a suferi de cervicita asociata cu BTS creste atunci cand urmatorii factori de risc sunt prezenti:

• contacte sexuale neprotejate, cu mai multi parteneri
• inceperea vietii sexuale la o varsta tanara
• antecedente de boli cu transmitere sexuala (sau antecedente in cazul partenerului)

Simptome

Primele simptome de cervicita sunt de obicei secretiile vaginale care devin mai pronuntate imediat dupa menstruatie.

Alte semne de cervicita sunt:

• pruritul (mancarimea)
• iritatia organelor sexuale externe
• durere in timpul raporturilor sexuale
• sangerare dupa contactele sexuale sau intre menstruatii
• senzatie de arsura in timpul urinarii
• durere in zona lombara sau in abdomenul inferior, simtita uneori numai in timpul contactului sexual
• (in cazurile grave): secretii abundente, urat mirositoare

Diagnostic

Deseori, cervicita nu se manifesta si este descoperita doar in timpul unui examen Papanicolau de rutina. De aceea, este esential a efectua acest tip de examen cu regularitate.

Pentru a diagnostica o cervicita se utilizeaza urmatoarele metode:

Examinarea pelvina

Examinarea pelvina ajuta la detectarea unei iritatii a colului uterin si a semnelor unei secretii la acest nivel. In timpul examenului, medicul analizeaza vulva pentru a depista semne de roseata sau alte semne de iritatie sau leziuni. Examinarea vaginului si a colului uterin se realizeaza cu ajutorul unui instrument numit specul – acesta are rolul de a indeparta peretii vaginului, permitand examinarea. Dupa ce indeparteaza speculul, medicul introduce doua degete protejate de manusi in interiorul vaginului, iar cu cealalta mana apasa pe abdomen, pentru a palpa uterul si ovarele.

Testul Papanicolau

Dupa ce introduce speculul in vagin, medicul foloseste o spatula de lemn sau de plastic pentru recoltarea probei. Intreaga procedura dureaza doar cateva minute. Medicul plaseaza celulele recoltate pe o lama si trimite proba la laborator pentru a fi examinata la microscop.

Colposcopia

Colposcopia este o metoda de inspectie ce utilizeaza un instrument optic (colposcop) care permite obtinerea unei imagini marite a colului uterin.

Tratament

Atunci cand cervicita are cauze infectioase (gonoree, chlamydia) tratamentul va consta in administrarea de antibiotice. Herpesul genital se trateaza cu aciclovir (Zovirax).

Daca simptomele continua si dupa tratamentul cu antibiotice, zona inflamata a colului uterin poate fi cauterizata prin electrocoagulare, crioterapie sau prin tratamentul cu laser pentru a distruge tesuturile infectate.
Aceste proceduri sunt utilizate mai rar,  deoarece tratamentul cu antibiotice este foarte eficient in tratarea cervicitei, iar interventiile chirurgicale pot antrena complicatii precum stenoza cervicala.

Daca infectia are drept cauza o boala cu transmitere sexuala, partenerul trebuie sa urmeze de asemenea tratamentul. Pana la terminarea tratamentului sau la disparitia simptomelor (cel putin 7 zile) sunt interzise raporturile sexuale. Dupa incetarea tratamentului, in urmatoarele 3 luni ambii parteneri trebuie sa se prezinte la medic pentru examene de rutina.

Daca partenerul este diagnosticat cu uretrita (o infectie de tract urinar) sau daca prezinta simptomele acestei infectii (dureri sau arsuri in timpul mictiunii, insotite sau nu de secretii), trebuie consultat de urgenta medicul.

Prevenirea cervicitei

Cea mai buna metoda de a reduce riscul de cervicita este practicarea de relatii sexuale protejate. Femeile care nu isi incep viata sexuala devreme si au relatii monogame prezinta un risc scazut de aparitie a cervicitei. Folosirea unui prezervativ reduce de asemenea riscurile de boli cu transmitere sexuala, insa in cazul femeilor care sufera de alergie la latex sau la spermicid, se recomanda a se utiliza o alta metoda de prevenire a sarcinii. Trebuie luat totusi in calcul ca nicio alta metoda contraceptiva in afara prezervativului nu protejeaza impotriva BTS.

De asemenea, infectiile vaginale trebuie tratate imediat, pentru a nu se raspandi la colul uterin. Femeile active din punct de vedere sexual trebuie sa efectueze in fiecare an testul Papanicolau, chiar daca nu prezinta simptomele cervicitei.
Trebuie evitate produsele de igiena feminina (tampoane, spray-uri) ce pot irita colul uterin, deoarece aceste iritatii pot creste riscul ca cevicita sa apara.

Complicatii

Cervicita netratata, ce are drept cauza infectia cu Neisseria gonorrheae sau cu Chlamydia, se poate raspandi si infecta mucoasa uterina (endometrita) sau trompele uterine (salpingita). Rezultatul este boala inflamatorie pelvina (BIP), o infectie a organelor reproductive feminine: uterul, trompele uterine, colul uterin si ovarele. Unele femei cu BIP nu prezinta semne si simptome, boala fiind detectata mai tarziu, atunci cand femeia incearca sa ramana insarcinata.