La ce serveste apendicele la om

"Nu se arunca nimic niciodata", vechiul sfat al bunicii pare sa se aplice foarte bine noii tendinte a medicinei. Dupa ce a reevaluat amigdalele, care pana in urma cu numai 10 ani erau sacrificate la cea mai mica infectie, acum a venit momentul sa se recupereze si apendicele.
    Pentru generatii intregi de medici, mica prelungire a tubului intestinal aflata in partea de jos a cecului era numai un reziduu razboinic al evolutiei, asa cum coccisul este schita unei cozi care de cateva milioane de ani nu ne mai foloseste la nimic.
    "Oricum nu are nicio utilitate", era justificarea chirurgului in fata fricii atator copii care ezitau sa intre in sala de operatie. Unii chirurgi si specialisti sustineau, in schimb, mai in gluma mai in serios, ca "semnificatia lui la om pare sa fie aceea de a finanta profitabil profesia noastra".
    Acum trebuie sa i se dea dreptate bunicii si chiar nepotului infricosat. Apendicele are un rol nobil in fiziologia umana. O echipa de cercetatori americani de la Duke University Medical School (Carolina del Nord) a descoperit care este acest rol. Apendicele este o rezerva strategica de bacterii "bune", cele care traiesc in mod obisnuit in intestinul nostru in perfecta simbioza cu organismul uman si care permit o digestie corecta. Cand intestinul este slabit de o infectie care a eliminat bacteriile, cele care au supravietuit in siguranta in apendice pot reface rapid bacteriile din intestin.
    Desigur ca in societatile moderne poti face acest lucru ingurgitand iaurturi pro-biotice si cutii de enterogermina. Oricum, avand in vedere densitatea populatiei si frecventa contactelor umane, pretioasele bacterii intestinale ajung rapid "sa ne infecteze" si sa ne colonizeze viscerele. "In societatile arhaice, insa, contactele nu erau atat de frecvente si o rezerva interna putea fi esentiala pentru continuitatea speciei dupa epidemii de tipul holerei sau altele similare, cand putinii supravietuitori se trezeau in zone depopulate", a explicat Bill Parker, chirurgul care a contribuit la descoperire.
    Pozitia apendicelui, a mai spus Parker, "imediat sub fluxul normal cu sens unic al mancarii si germenilor in intestinul gros, este in acord cu teoria evolutionista si cu cea care face din acest organ un depozit de bacterii de folosit in caz de urgenta".
    Si pozitia apendicelui in atlasurile de fiziologie umana este destinata sa evolueze spre primele pagini. Acelasi destin ar trebui sa-l aiba si amigdalele. "Sunt sigur ca vom descoperi un rol al lor similar celui al apendicelui", a pronosticat Parker.
    Echipa de cercetatori a tinut sa linisteasca si milioanele de "nefericiti" care au fost nevoiti sa renunte la apendice, unii la o varsta frageda. "In societatile moderne extirparea apendicelui nu impiedica o dezvoltare normala si nu are consecinte negative". Cu siguranta ca pe viitor operatia nu va fi prima optiune in caz de infectii.
    Este o problema pentru chirurgi avand in vedere ca in Europa o persoana din sapte s-a supus in cursul vietii unei apendicectomii - extirparea organului. Numai in Italia se fac 30.000 de operatii pe an, in America se ajunge la 200.000. Estre pretul pe care il platesc occidentalii pentru alimentatia bogata in grasimi, zaharuri si mancaruri prea elaborate. In Africa si Asia, unde alimentatia este cu totul alta, apendicita este aproape necunoscuta. Avand in vedere frecventa infectiilor intestinale pe acele meleaguri, micutul organ reabilitat in prezent are mult de lucru.