ADN-ul poate dezvalui si culoarea parului

Rezultatele studiilor unei echipe de cercetători olandezi, care a stabilit marcări genetici care să deosebească părul negru, blond şi şaten, vor fi poate foarte utile în anchetele criminaliştilor, arată cotidianul francez Le Figaro.

Anchetatorii criminalişti vor avea la dispoziţie în curând un nou instrument de analiză genetică. O echipă de geneticieni de la Centrul medical olandez 'Erasmus' a descoperit un ansamblu de marcări care permit determinarea culorii părului unui om plecând de la ADN. Această informaţie, adesea esenţială în anchetele criminalistice, ar putea fi dezvăluită plecând de la o simplă analiză a spermei, a salivei sau a sângelui descoperit la locul crimei.

'Până acum, ADN-ul permitea doar distingerea culorii roşcate, o culoare destul de rară', explică Manfred Kayser, şeful cercetătorilor. Un ansamblu de 13 marcări genetici de pe 11 gene permite de acum recunoaşterea blondului şi a negrului, cu o reuşită de aproape 90% şi distingerea şatenului în opt cazuri din zece. Rezultatele acestui studiu, bazat pe analizarea ADN-ului de la 385 persoane, apar în revista Human Genetics.

Aceeaşi echipă arătase la începutul anului 2009 că şi culoarea ochilor putea fi aflată printr-o combinaţie similară de determinanţi genetici. Ipoteza lor a fost validată de teste pe 6 000 de voluntari. Cercetătorii au prezis culorile albastru şi căprui cu o exactitate de peste 90%. Complexitatea irisului face totuşi mult mai complexă determinarea culorilor intermediare (fiabilitatea analizei genetice scăzând în acest caz la 70%).

Echipa lui Manfred Kayser a informat recent că din analiza genetică a sângelui se poate afla vârsta aproximativă a unei persoane. Metoda se bazează pe o proprietate genetică a celulelor sistemului imunitar, limfocitele T, care conţin mici molecule circulare de ADN, dobândite în timpul maturizării acestora în timus, glandă situată deasupra toracelui. Cu cât o persoană este mai în vârstă, cu atât numărul acestora scade. Oamenii de ştiinţă olandezi au arătat că indivizii se pot împărţi astfel destul de precis în patru categorii (0-20 ani, 20-40, 40-60, 60-80).

Până acum, singurul lucru care se putea face cu ADN-ul găsit la locul unei crime era compararea cu ADN-ul unui suspect. Prin urmare, identificarea unui criminal prin amprenta genetică nu era posibilă decât dacă acesta avea deja fişă la poliţie. Acum, criminaliştii vor putea întocmi portretul robot sumar al unui criminal plecând de la ADN-ul său. Să ştii că asasinul este un bătrân cu ochi albaştri şi nu un adolescent blond cu ochi căprui constituie deja o informaţie foarte preţioasă, încheie Le Figaro.