Cheilita angulară · ICD-10: K13.0

Rezumat

Definiție și clasificare

Cheilita angulară (denumită și cheiloză angulară, stomatită angulară sau, popular, „perleche" — din franțuzescul pourlécher, „a linge de jur împrejur") este o inflamație acută sau cronică a pielii și a mucoasei labiale adiacente, localizată la unul sau, mai frecvent, la ambele unghiuri ale gurii.^[1] Clinic, se prezintă ca o zonă triunghiulară de eritem și edem la comisura labială, cu evoluție variabilă în funcție de cauză și de durata expunerii la factorii declanșatori.^[1]

Nu există o clasificare unică, universal acceptată, dar leziunea este descrisă convențional pe stadii de severitate progresivă (vezi tabelul de stadializare din secțiunea de calculatoare/criterii), utile pentru a orienta rapid conduita terapeutică:^[1]

• Stadiul incipient (ușor) — eritem roz-pal, buze adiacente normale sau ușor uscate;
• Stadiul moderat — aspect papular, eczematos, cu fisură superficială;
• Stadiul constituit — maceratie superficială, eroziune, arie alb-cenușie mărginită de eritem, uneori cu discromie alb-albăstruie și descuamare;
• Stadiul sever — sângerare, cruste melicerice, țesut de granulație, posibile pustule.

Din punct de vedere etiologic, cheilita angulară este împărțită didactic în cauze infecțioase (fungice și/sau bacteriene), mecanice/salivare, alergice sau iritative de contact, nutriționale și secundare unei boli sistemice — de multe ori mai mulți factori coexistă la același pacient.^[1]

Cifre & epidemiologie

Cauze și patogenie

Mecanismul central este macerarea fizică a pielii de la colțul gurii prin expunerea prelungită la salivă și la enzimele ei digestive, ceea ce produce o dermatită de contact de tip eczematos.^[1] Odată compromisă integritatea stratului cornos, comisura devine poartă de intrare pentru microorganisme oportuniste — de regulă Candida albicans stabilește prima infecție, urmată de suprainfecție bacteriană cu Staphylococcus sau Streptococcus.^[1]

Cauze infecțioase

• Candida albicans — cea mai frecventă cauză la adult; se regăsește în până la 93% din cazurile de cheilită angulară, dar este singurul agent patogen doar în 20–50% dintre ele. Colonizează în mod normal 40–60% din cavitățile bucale sănătoase, iar forma patogenă (hifală) se poate confirma prin coloraţie cu iod-potasiu.^[1]
• Staphylococcus aureus — unic agent patogen în aproximativ 20% din cazuri; colonizează frecvent vestibulul nazal anterior, de unde se poate reinocula comisura.^[1] Într-un studiu clinic și microbiologic pe 40 de pacienți, S. aureus a fost izolat în 75,5% din cazuri, iar Candida în 48,4%, adesea în asociere.^[5]
• Streptococi beta-hemolitici — implicați în 8–15% din cazuri, rareori ca agent unic.^[1]
• Infecție polimicrobiană (C. albicans + S. aureus împreună) — regăsită la 60–75% dintre pacienți, ceea ce explică de ce tratamentul empiric de primă linie combină un antifungic cu activitate și pe bacterii gram-pozitive.^[1]

Factori mecanici și salivari

• Acumularea salivei la comisuri prin scăderea dimensiunii verticale a feței (proteze dentare neadaptate, edentație netratată, ocluzie redusă);
• Pliuri cutanate accentuate și șanțuri „marionetă" mai adânci odată cu înaintarea în vârstă, prin pierderea elasticității pielii;
• Sialoree și scurgere salivară (copii mici, persoane cu tulburări neurologice);
• Sindromul Down — afectează aproximativ 25% dintre pacienți, prin macroglosie și hipersalivație asociate;
• Fumatul și scăderea rapidă în greutate.^[1]

Cauze alergice și iritative de contact

Responsabile de aproximativ 22% din cazurile de cheilită angulară. Declanșatori frecvenți: nichelul din aparatele dentare ortodontice, alimentele acide sau picante, pasta de dinți, apa de gură, balsamul de buze expirat sau cu filtru solar, cosmeticele pentru buze, produsele pentru acnee, guma de mestecat.^[1]

Carențe nutriționale

Prezente în până la 25% din cazuri, mai ales la vârstnici, persoane cu boală celiacă, dezavantajate socio-economic, vegani stricți sau după chirurgie bariatrică/rezecție ileală:^[1]

• Fier — anemie microcitară, glosită, cheilită angulară, koilonichie; disfagia poate semnala sindromul Plummer-Vinson;
• Vitamina B2 (riboflavină) — ariboflavinoză: cheiloză, fotosensibilitate, glosită magenta, stomatită;
• Vitamina B3 — pelagră: dermatită, diaree, demență, glosită, cheilită angulară;
• Vitamina B6 — anemie sideroblastică, neuropatie, glosită atrofică, cheilită angulară;
• Folat și vitamina B12 — anemie megaloblastică, deficite neurologice, glosită cu cheilită angulară;
• Zinc — cheilită angulară, alopecie, diaree, dermatită (extrem în acrodermatita enteropatică).

Boli sistemice asociate

• Sindromul Sjögren — cea mai frecventă leziune orală a bolii, prin xerostomie și hiposialie secundare infiltrării limfocitare a glandelor salivare; riscul de cheilită angulară este de peste 6 ori mai mare comparativ cu populația generală (OR 6,31), conform unei meta-analize din 2026 pe 2.426 de pacienți.^[6]
• Diabetul zaharat — glicemia salivară crescută favorizează aderența fungică; controlul glicemic se corelează direct cu frecvența cheilitei angulare;^[1]
• Boli inflamatorii intestinale — boala Crohn (prevalență 7,8%) și colita ulcerativă (5%), prin deficit nutrițional și vindecare deficitară a plăgilor;^[1]
• Infecția HIV/SIDA — până la 10% dintre pacienți dezvoltă candidoză orală, cu sau fără cheilită angulară;^[1]
• Alte imunodeficiențe (aplazie timică, imunodeficiență combinată severă, sindrom DiGeorge, deficit de mieloperoxidază, sindrom Chediak-Higashi), discrazii sangvine și afecțiuni maligne (leucemie acută, agranulocitoză);^[1]
• Xerostomie indusă medicamentos (izotretinoin, acitretin, indinavir, sorafenib, anticolinergice) sau prin radioterapie;^[1]
• Rar — glucagonom (tumoră endocrină pancreatică).^[1]

Factori comportamentali

Suptul degetului sau al acadelelor, lingerea repetată a buzelor (tic nervos), folosirea agresivă a aței dentare, fumatul, stresul mecanic postamigdalectomie.^[1]

Semne și simptome

Durerea nu este întotdeauna prezentă; când apare, este descrisă ca disconfort ușor — uscăciune, mâncărime, sensibilitate sau senzație de arsură — și se accentuează la deschiderea gurii.^[1][2] În formele severe, durerea poate interfera cu alimentația și poate contribui la malnutriție.^[1]

La examinare, leziunea este de regulă bilaterală și simetrică (cu excepția cazurilor cu factor mecanic sau salivar asimetric); o leziune strict unilaterală este un semnal de alarmă care impune investigații suplimentare.^[1]

Aspectul variază cu severitatea:

• forme ușoare — eritem roz-pal, buzele adiacente normale sau ușor uscate;
• forme moderate — aspect papular, eczematos, fisurat;
• forme constituite — macerație superficială, eroziune, zonă alb-cenușie mărginită de roșeață, uneori discromie alb-albăstruie cu descuamare;
• forme severe — sângerare, cruste, țesut de granulație, exsudat mieliceric (galben-auriu) sau pustule.^[1]

Leziunea se poate extinde dincolo de marginea vermilion, urmărind traiectul scurgerii salivare de-a lungul șanțurilor „marionetă".^[1] La examenul complet al cavității bucale trebuie căutate semne asociate de candidoză (plăci pseudomembranoase, plăci eritematoase/atrofice, stomatită de proteză, glosită romboidă mediană) sau alte leziuni ale mucoasei (leucoplazie, lichen plan, lupus eritematos).^[1]

Prezentări sindromice sugestive pentru o carență nutrițională: cheilită angulară însoțită de glosită (limbă roșie, netedă, dureroasă), stomatită, koilonichie sau paloare — orientează căutarea unei anemii feriprive sau a unui deficit de vitamine B.^[1]

Top simptome — frecvență și valoare diagnostică

Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.

Diagnostic clinic

Diagnosticul este în principal clinic, bazat pe anamneză și examinare directă a comisurilor labiale; investigațiile de laborator sunt de regulă rezervate cazurilor care nu răspund la tratamentul de primă linie.^[1]

Anamneza trebuie să acopere: obiceiuri de igienă orală, purtarea protezei dentare (cât de veche este, dacă mai este bine adaptată), simptome sugestive pentru boală sistemică — diaree/rectoragie/dureri abdominale (boala Crohn), uscăciune oculară și bucală (sindrom Sjögren) — precum și factori de risc pentru candidoză orală.^[1]

Examenul obiectiv include inspecția ambelor comisuri (uni- vs bilateral), a mucoasei bucale în întregime (pentru candidoză, leucoplazie, lichen plan), a dentiției/protezei și a semnelor cutanate/nutriționale la distanță (glosită, koilonichie, paloare, alopecie).^[1]

Diagnostic paraclinic

Testarea este indicată la eșecul terapiei de primă linie (2–3 săptămâni) sau la suspiciunea unei cauze sistemice:^[1]

• Confirmarea candidozei — microscopie directă cu colorație PAS (evidențiază hifele active) sau Gram, lamă cu KOH, test al tubului germinativ (fenomenul Reynolds-Braude), cultură pe agar Sabouraud dextroză sau CHROMagar;
• Cultură bacteriană cu antibiogramă — pentru orientarea terapiei antimicrobiene la eșec terapeutic;
• Hemogramă completă cu volum eritrocitar mediu (VEM), feritină și profil marțial;
• Dozare folat, vitamina B2, B6, B12; homocisteină sau acid metilmalonic seric pentru evaluarea deficitului de B12; excreție urinară de riboflavină pentru B2;
• Zinc seric;
• Glicemie à jeun / toleranță la glucoză / HbA1c — pentru diabet zaharat necunoscut;
• Testare HIV — dacă este prezentă candidoza orală;
• Testare cutanată (patch test) — la suspiciune de dermatită alergică sau iritativă de contact;
• Biopsie — doar la suspiciunea de malignitate (leziune unilaterală, rezistentă la tratament, persistentă).^[1]

Diagnostic diferențial

Diagnosticul diferențial al cheilitei angulare include afecțiuni care pot mima sau coexista cu leziunea comisurală:^[1][2]

• Sifilis secundar / papulă sifilitică — adesea unilaterală, cu alte manifestări cutaneo-mucoase de sifilis secundar; se confirmă serologic;
• Lichen plan eroziv oral sau leziuni lichenoide — striuri albicioase Wickham, leziuni bilaterale ale mucoasei jugale, evoluție cronică, uneori confirmare prin biopsie;
• Impetigo — cruste galben-aurii (melicerice), extindere periorală, mai frecvent la copii, cauzat de S. aureus/S. pyogenes;
• Dermatita atopică — antecedente personale/familiale de atopie, alte localizări tipice (pliuri de flexie);
• Dermatita seboreică — scuame grase, alte zone seboreice afectate (pliuri nazolabiale, scalp, sprâncene);
• Dermatita de contact alergică sau iritativă — istoric de expunere la un alergen/iritant identificabil, patch test pozitiv;
• Cheilita actinică — expunere solară cronică, afectează predominant buza inferioară, risc de transformare malignă;
• Cheilita glandulară — hipertrofie a glandelor salivare accesorii labiale, secreție vâscoasă la nivelul buzei;
• Cheilita granulomatoasă (Miescher) / sindromul Melkersson-Rosenthal — edem labial persistent, non-inflamator inițial;
• Cheilita exfoliativă — descuamare cronică, predominant a vermilionului buzelor, fără afectare comisurală izolată;
• Cheilita cu celule plasmocitare (plasma cell cheilitis) — entitate rară, descrisă recent ca putându-se prezenta clinic identic cu o cheilită angulară, motiv pentru care formele atipice, persistente și fără răspuns la tratamentul standard pot necesita biopsie pentru diagnostic de certitudine.^[11]

Boli înrudite

Tratament

Conduita terapeutică depinde de etiologia predominantă (infecțioasă vs. neinfecțioasă) — de aceea confirmarea sau excluderea unei infecții este esențială înainte de a alege tratamentul, iar corticoterapia topică nu trebuie folosită singură fără a exclude o cauză infecțioasă.^[1] Deoarece macerarea salivară este cel mai frecvent factor de risc, protecția comisurilor cu un unguent barieră (vaselină, emolient gras, balsam de buze) este utilă în toate formele.^[1][2] Reevaluarea la 2 săptămâni confirmă răspunsul terapeutic.^[1]

Tratament topic antifungic

Aplicat pe comisuri de 2-3 ori/zi, timp de 2 săptămâni:

• Nistatină 100.000 UI/mL unguent, de 2 ori/zi;
• Clotrimazol 1% cremă;
• Ketoconazol 2% cremă;
• Miconazol 2%, cu sau fără hidrocortizon 1% — de primă linie pentru infecțiile polimicrobiene, întrucât are activitate atât pe Candida, cât și pe majoritatea bacteriilor gram-pozitive (streptococi, stafilococi);^[1][3][4]
• Iodoquinol 1% cremă, de regulă asociat cu hidrocortizon 1%.^[1]

Tratament topic antibacterian

Aplicat 1-2 săptămâni; dacă există colonizare nazală cu S. aureus, aplicarea și la nivelul vestibulului nazal anterior reduce recidivele:

• Mupirocin 2% unguent, de 3-4 ori/zi;
• Acid fusidic 2% cremă, de 4 ori/zi, cu sau fără hidrocortizon 1% — de elecție când infecția este clar bacteriană.^[1][3][4]

Tratament sistemic (oral)

Rezervat formelor extinse, recidivante sau candidozei orofaringiene concomitente:

• Fluconazol — cea mai solidă evidență printre antifungicele orale: 200 mg în prima zi, apoi 100 mg/zi timp de 7–14 zile (200 mg/zi în formele severe/la imunodeprimați);
• Itraconazol 200 mg/zi timp de 2–4 săptămâni;
• Nistatină suspensie 100.000 UI/mL, 5 mL clătit și înghițit de 4 ori/zi, 7–14 zile;
• Voriconazol/posaconazol/caspofungină — rezervate eșecului terapiei cu fluconazol/itraconazol.^[1]

Antibioticele orale sunt rareori necesare, doar în leziuni extinse sau rezistente la tratamentul topic, ghidate de antibiogramă.^[1]

Corticoterapie topică

Hidrocortizon 1% sau desonid 0,05% unguent, de 2-3 ori/zi, 2 săptămâni — ca monoterapie doar în formele pur inflamatorii (fără infecție), sau ca adjuvant la un antimicrobian pentru a reduce inflamația și a preveni recidiva.^[1]

Corectarea factorului favorizant

• Proteze dentare — reevaluare și, la nevoie, refacerea protezei pentru restabilirea dimensiunii verticale a feței; îndepărtarea nocturnă a protezei și dezinfecția ei (soluție cu hipoclorit sau clorhexidină), întrucât proteza este un rezervor pentru Candida;^[1][3][4]
• Carențe nutriționale — corectarea deficitului de fier, folat, B12, B2, B6 sau zinc identificat paraclinic;
• Diabet zaharat — optimizarea controlului glicemic scade direct frecvența episoadelor;^[1]
• HIV/SIDA — terapia antiretrovirală eficientă reduce indirect incidența, prin ameliorarea imună;^[1]
• Corectare chirurgicală/estetică — filler dermic (colagen sau acid hialuronic) sau implant, în cazuri selecționate cu malocluzie persistentă sau când corectarea dentară nu este fezabilă, pentru a restabili anatomia comisurală și a reduce stagnarea salivei.^[1]

Terapii emergente

Terapia fotodinamică antimicrobiană (aPDT) — folosind un fotosensibilizator (albastru de metilen sau clorură de fenotiazină) activat cu laser de intensitate joasă — a fost testată ca alternativă adjuvantă în cheilita angulară refractară la tratamentul topic standard: într-un studiu-pilot pe 10 pacienți cu forme recidivante/refractare, vindecarea s-a obținut în 9 din 10 cazuri.^[8] Într-un studiu prospectiv pe 13 pacienți critici internați în terapie intensivă (majoritatea cu HIV sau diabet, 76,9% cu candidoză orală asociată), aPDT a obținut regresie completă a leziunii la 40% dintre pacienți în 72 de ore, iar rata globală de vindecare la reevaluarea finală a fost de 61,5%.^[9] Sunt necesare studii de dimensiuni mai mari pentru a stabili rolul exact al acestei terapii.

Complicații

• Suprainfecție bacteriană sau fungică secundară — vindecare prelungită, durere accentuată;^[1]
• Atrofie și țesut de granulație la nivelul comisurilor, în formele cronice netratate;^[1]
• Discromie și cicatrizare — rar, de obicei fără sechele permanente;^[1][2]
• Distorsiune ușoară a conturului bucal în formele cronice, prin fibroză locală;^[1]
• Interferență cu alimentația în formele dureroase severe, cu risc de agravare a unei malnutriții preexistente;^[1]
• Vindecare întârziată și infecții severe la pacienții diabetici sau imunodeprimați;^[1]
• Recidivă frecventă — dacă factorul cauzal (candidoză orală netratată, igienă deficitară a protezei, carență nutrițională) nu este corectat.^[1]

În ansamblu, cheilita angulară afectează confortul, funcția masticatorie și calitatea vieții, dar rareori produce desfigurare permanentă.^[1]

Monitorizare și urmărire

Se recomandă o reevaluare la 2 săptămâni de la inițierea tratamentului, pentru a confirma răspunsul terapeutic, a verifica vindecarea comisurilor și a identifica o eventuală infecție persistentă sau recidivantă.^[1] Reevaluarea trebuie să includă: inspecția comisurilor, verificarea aderenței la tratament, a igienei orale și, la purtătorii de proteză, a adaptării acesteia.^[1]

Dacă simptomele persistă după 2–3 săptămâni de terapie corect condusă, se recomandă: repetarea culturii (fungică/bacteriană) pentru identificarea unor tulpini rezistente, precum și investigarea unei carențe nutriționale, a unei boli sistemice nediagnosticate sau a unui factor comportamental necorectat (lingerea buzelor, fumat).^[1]

La pacienții cu recidive repetate, se recomandă prelungirea tratamentului dincolo de 2 săptămâni, cu măsuri preventive de întreținere: aplicare regulată de emolient sau cremă antifungică imidazolică, control glicemic riguros la diabetici, igiena zilnică și dezinfecția nocturnă a protezei dentare.^[1]

Ghidul pacientului

Ce poți face acasă:

• Aplică vaselină, un balsam de buze simplu (fără parfum) sau un unguent emolient de mai multe ori pe zi, mai ales înainte de culcare, pentru a proteja pielea de saliva care se acumulează la colțurile gurii;^[1][2]
• Evită să-ți lingi buzele sau colțurile gurii — obiceiul întreține iritația, chiar dacă pare că „hidratează" pe moment;^[1][2]
• Dacă porți proteză dentară, scoate-o peste noapte și păstreaz-o într-o soluție dezinfectantă recomandată de medicul stomatolog; dacă proteza este veche sau nu se mai potrivește bine, programează-te pentru reevaluare — o proteză neadaptată este una dintre cele mai frecvente cauze ale cheilitei angulare recidivante;^[1][3][4]
• Nu folosi de unul singur creme cu cortizon mai mult de câteva zile, fără indicație medicală — pot masca o infecție cu Candida și o pot agrava;^[1]
• Renunță la fumat, dacă fumezi — întreține și încetinește vindecarea;^[1]
• Dacă folosești un spray/inhalator cu cortizon pentru astm sau BPOC, clătește gura cu apă după fiecare utilizare;^[1]
• Dacă simptomul revine des sau nu se ameliorează în 1-2 săptămâni de îngrijire simplă, mergi la medic — poate fi nevoie de o cremă antifungică/antibacteriană cu prescripție sau de investigarea unei cauze mai profunde (anemie, diabet, carență de vitamine).^[1]

Când să mergi de urgență la medic: dacă apare doar pe o singură parte a gurii și nu se vindecă, dacă sângerează abundent, dacă ai și febră, sau dacă ai simptome asociate — sete/gură foarte uscată persistentă, scădere bruscă în greutate, diaree cronică.^[1]

Ghidul specialistului

Angular cheilitis rămâne un diagnostic descriptiv, nu o entitate etiologică unică — abordarea sistematică trebuie să răspundă la întrebarea „de ce la acest pacient, acum?" înainte de a prescrie empiric.^[1]

• Tratamentul empiric inițial rezonabil, în absența unui factor evident, este miconazol ± hidrocortizon 1%, dat fiind spectrul dublu (Candida + gram-pozitivi) și rata mare de coinfecție polimicrobiană (60-75%);^[1][3][4]
• Nu folosiți corticoterapie topică în monoterapie fără să excludeți o cauză infecțioasă — riscați exacerbarea unei candidoze subclinice;^[1]
• Orice cheilită angulară cu candidoză orală asociată impune screening pentru diabet zaharat sau imunosupresie (inclusiv corticoterapie sistemică/inhalatorie);^[1]
• O leziune strict unilaterală, rezistentă la tratament este un semnal pentru biopsie/consult oncologic — nu presupuneți automat etiologie infecțioasă;^[1]
• La eșecul terapiei de primă linie (2-3 săptămâni), extindeți investigația spre: hemogramă cu VEM, feritină, folat, B2, B6, B12, glicemie/HbA1c, testare HIV, cultură cu antibiogramă, patch test (dacă istoricul sugerează alergie/iritant);^[1]
• La pacienții cu sindrom Sjögren, riscul de cheilită angulară este de peste 6 ori mai mare (OR 6,31; IÎ95% 1,94-20,53) față de populația generală — la fel și cel de candidoză orală (OR 10,5) — un indiciu util în diagnosticul diferențial al xerostomiei cu leziuni comisurale recidivante;^[6]
• Purtătorii de proteză dentară au o incidență de 3 ori mai mare, ajungând până la 28%; tratamentul fără corectarea adaptării protezei sau fără dezinfecția ei nocturnă are șanse mari de eșec, întrucât proteza funcționează ca rezervor pentru Candida;^[1]
• În cazurile recidivante/refractare la terapia topică standard, terapia fotodinamică antimicrobiană (aPDT) este o opțiune adjuvantă emergentă, susținută deocamdată doar de studii mici, necontrolate.^[8][9]

Trimitere: stomatolog/protetician pentru malocluzie sau proteză neadaptată; dermatolog sau medic de medicină internă pentru cazuri rezistente sau suspiciune de boală sistemică; reumatologie pentru suspiciune de sindrom Sjögren; dermatolog/anatomopatolog pentru leziuni unilaterale persistente, nejustificate.^[1]

Evoluție și prognostic

Cheilita angulară este, în marea majoritate a cazurilor, ușor de tratat și complet vindecabilă, fără risc vital.^[1] Majoritatea pacienților observă o ameliorare încă din primele zile de tratament corect, cu rezolvare completă de regulă până la 2 săptămâni — moment la care se recomandă reevaluarea.^[1] Rareori duce la desfigurare permanentă.^[1]

Recidiva este însă frecventă: un studiu pe 5 ani a raportat o rată de recurență de 80%, ceea ce subliniază importanța identificării și corectării factorului de risc de fond (candidoză orală netratată, proteză neadaptată, carență nutrițională, boală sistemică), nu doar a tratamentului local al episodului acut.^[1] La pacienții cu factori nemodificabili (vârstă înaintată, imunosupresie cronică) sau la care terapia este întreruptă prematur, riscul de recidivă este și mai mare.^[1]

Prevenție și screening

Nu există un program de screening populațional pentru cheilita angulară — prevenția vizează controlul factorilor de risc modificabili:^[1]

• Igienă orală riguroasă și, la purtătorii de proteză, curățare zilnică plus dezinfecție nocturnă (soluție cu hipoclorit sau clorhexidină); înlocuirea protezelor neadaptate;^[1][3][4]
• Aplicare regulată de unguent barieră (vaselină, oxid de zinc) la persoanele edentate sau imunosupresate, predispuse la macerare salivară;^[1]
• Evitarea lingerii buzelor și a fumatului;^[1]
• Clătirea gurii cu apă după fiecare utilizare a unui inhalator cu corticosteroizi (astm, BPOC);^[1]
• Control glicemic strict la persoanele cu diabet zaharat;^[1]
• Aplicare de mupirocin sau bacitracin la nivelul vestibulului nazal anterior, la persoanele cu colonizare cunoscută cu stafilococ/streptococ recidivantă;^[1]
• La vârstnicii instituționalizați, un studiu clinic randomizat a arătat că mestecarea regulată de gumă cu xilitol sau cu clorhexidină-acetat/xilitol reduce incidența cheilitei angulare;^[1]
• Aplicarea preoperatorie a unui unguent hidratant cu dexpantenol la colțurile gurii, imediat înainte de intervenție, a redus semnificativ incidența cheilitei angulare postoperatorii la copiii supuși adenotonsilectomiei — 9,8% față de 44% în grupul de control în prima zi postoperator (OR 0,14; IÎ95% 0,05-0,41; p<0,001), într-un studiu randomizat controlat publicat în 2026.^[7]

Situații speciale

Vârstnici

Prevalență de aproximativ 11%, dublată sau chiar triplată la purtătorii de proteză (până la 28%), pe fondul pierderii elasticității pielii, accentuării pliurilor faciale și edentației.^[1] Mestecatul de gumă cu xilitol sau xilitol/clorhexidină reduce incidența la vârstnicii instituționalizați.^[1]

Copii

A doua vârstă de vârf (distribuție bimodală, alături de adulții 30-60 ani); cauze tipice — suptul degetului, folosirea acadelelor, sialoree.^[1] La copiii operați de vegetații adenoide/amigdale, aplicarea preoperatorie a unui unguent cu dexpantenol scade riscul de cheilită angulară postoperatorie.^[7]

Diabet zaharat

Glicemia salivară crescută favorizează aderența și proliferarea Candidei; controlul glicemic corelează direct cu frecvența episoadelor de cheilită angulară.^[1]

Pacienți imunodeprimați (HIV/SIDA, corticoterapie, chimioterapie)

Până la 10% dintre persoanele HIV-pozitive dezvoltă candidoză orală, cu sau fără cheilită angulară asociată; vindecarea poate fi întârziată, iar infecțiile mai severe.^[1] Un studiu pe pacienți critici internați în terapie intensivă a găsit predominant HIV și diabet ca terenuri favorizante, cu 76,9% având candidoză orală concomitentă.^[9]

Sindromul Sjögren

Cheilita angulară este cea mai frecventă leziune orală din sindromul Sjögren, cu prevalență raportată între 2% și 81% (20-40% în populațiile mari studiate) și risc de peste 6 ori mai mare față de populația generală.^[1][6]

Boli inflamatorii intestinale

Boala Crohn — prevalență 7,8%; colita ulcerativă — 5% — prin deficit nutrițional și vindecare deficitară.^[1]

Sindrom Down

Afectează aproximativ 25% dintre pacienți, prin macroglosie cu protruzia limbii și hipersalivație.^[1]

Purtători de proteză dentară

Incidență de 3 ori mai mare față de populația generală, ajungând până la 28%; proteza funcționează ca rezervor pentru Candida, motiv pentru care tratamentul trebuie completat obligatoriu cu igiena și dezinfecția ei.^[1]

Viața cu boala

Pentru majoritatea oamenilor, cheilita angulară este un episod trecător, care se rezolvă complet în 1-2 săptămâni cu îngrijire simplă și, la nevoie, o cremă prescrisă de medic.^[1] Disconfortul principal este local — usturime, sensibilitate la mișcarea gurii, uneori jenă estetică — și nu afectează starea generală de sănătate.^[1]

Pentru cei cu episoade recidivante, cheia constă în identificarea și gestionarea constantă a factorului declanșator: purtătorii de proteză trebuie să mențină o rutină zilnică de curățare și dezinfecție nocturnă a acesteia și să solicite reevaluarea adaptării ei periodic; persoanele cu carențe nutriționale trebuie să urmeze corectarea recomandată de medic (fier, vitamine din grupul B, zinc) și, dacă e cazul, să investigheze cauza carenței (regim alimentar restrictiv, boală digestivă absorbtivă); persoanele cu diabet trebuie să mențină un control glicemic bun, iar cele cu sindrom Sjögren sau alte cauze de gură uscată pot beneficia de substituenți salivari și hidratare frecventă.^[1]

Un obicei simplu, dar cu impact real: evitarea lingerii repetate a colțurilor gurii, oricât de tentantă ar părea pe moment senzația de uscăciune — de fapt întreține iritația și macerarea.^[1][2]

Ultimele studii

Întrebări frecvente

Glosar

Perleche

Termen popular (din franceză) pentru cheilita angulară, provenit din verbul „a linge de jur împrejur”, care descrie obiceiul de lingere a colțurilor gurii.

Comisură labială

Unghiul gurii, punctul de întâlnire dintre buza superioară și cea inferioară.

Macerare

Înmuierea și fragilizarea pielii prin expunere prelungită la umezeală (aici, salivă).

Candidoză

Infecție cauzată de ciuperca Candida, cel mai frecvent Candida albicans, care colonizează în mod normal cavitatea bucală dar poate deveni patogenă în anumite condiții.

Xerostomie

Senzația de gură uscată, cauzată de scăderea secreției salivare.

Concluzii

Cheilita angulară este o afecțiune frecventă, benignă și, în marea majoritate a cazurilor, ușor de vindecat — dar reprezintă adesea semnul unei cauze de fond care merită identificată: infecție cu Candida și/sau stafilococ, proteză dentară neadaptată, carență de fier sau vitamine din grupul B, ori o boală sistemică precum diabetul zaharat sau sindromul Sjögren.^[1] Tratamentul de primă linie combină protecția locală (unguent barieră) cu un antifungic/antibacterian topic țintit, iar succesul pe termen lung depinde de corectarea factorului declanșator — nu doar de tratarea episodului acut, dat fiind riscul de recidivă de până la 80% la 5 ani.^[1] O leziune unilaterală rezistentă la tratament sau asociată cu semne sistemice trebuie să declanșeze investigații suplimentare, nu repetarea aceleiași scheme terapeutice.^[1]

Bibliografie

Autori și revizuire

Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.