Candidoza bucală · ICD-10: B37.0
Sinonime: candidoza orală, candidoză orofaringiană, muguet, mărgăritărel, afte de lapte, stomatită candidozică, oral thrush
RezumatDefiniție și clasificareCifre & epidemiologieCauze și patogenieSemne și simptomeSemne de alarmăDiagnostic clinicDiagnostic paraclinicDiagnostic diferențialBoli înruditeTratamentComplicațiiMonitorizare și urmărireGhidul pacientuluiGhidul specialistuluiEvoluție și prognosticPrevenție și screeningSituații specialeÎn RomâniaUltimele studiiÎntrebări frecventeGlosarConcluzii
Rezumat
Candidoza bucală (numită popular mărgăritărel sau afte de lapte la sugari, în engleză oral thrush) este o infecție a mucoasei cavității bucale produsă cel mai frecvent de ciuperca Candida albicans, un microorganism prezent în mod normal, ca simplu colonizator, în gura a 30–60% dintre adulții sănătoși.[1] Boala apare atunci când echilibrul dintre gazdă și ciupercă este perturbat — prin scăderea imunității, uscarea gurii, folosirea de antibiotice cu spectru larg, corticosteroizi inhalatori sau proteze dentare.[2][3]
Forma clasică (pseudomembranoasă acută) se prezintă ca depozite albe, cremoase, aderente pe limbă, obraji, palat sau gingii, care se pot desprinde prin ștergere lăsând o suprafață roșie, sângerândă.[3][4] Diagnosticul este în majoritatea cazurilor clinic; tratamentul de primă linie pentru formele ușoare–moderate este antifungic topic (nistatină suspensie, miconazol gel oral), iar pentru formele moderat-severe sau la imunodeprimați se folosește fluconazol oral.[5][6] Prognosticul este excelent la persoana imunocompetentă; la pacientul cu HIV, cancer sau imunosupresie, candidoza bucală este adesea un semnal al unei imunodeficiențe subiacente și poate recidiva sau se poate extinde spre esofag.[1][6]
Definiție și clasificare
Candidoza bucală (candidoza orală, candidoza orofaringiană) este o micoză superficială a mucoasei cavității bucale și a orofaringelui, încadrată la codul ICD-10 B37.0 (Stomatita candidozică / Muguet / Thrush).[7] Agentul etiologic principal este Candida albicans (peste 80% din cazuri), dar sunt implicate și specii non-albicans precum C. glabrata, C. tropicalis, C. krusei și C. dubliniensis, unele cu sensibilitate redusă la azoli.[1][2]
Clasificarea clinică uzuală (după aspectul leziunilor) cuprinde:[3][4]
- Candidoza pseudomembranoasă acută (muguet, thrush) — depozite albe, cremoase, detașabile, pe fond eritematos; forma clasică la sugar și la imunodeprimat.
- Candidoza eritematoasă (atrofică) acută — plăci roșii, netede, dureroase, frecvent pe fața dorsală a limbii; deseori după antibioterapie.
- Candidoza eritematoasă cronică (stomatita de proteză) — eritem al mucoasei acoperite de proteza dentară; una dintre cele mai frecvente forme, cu incidență de până la 65% la purtătorii de proteză.[4]
- Candidoza hiperplazică cronică — placă albă aderentă, care nu se desprinde prin ștergere; considerată leziune cu potențial premalign, frecventă la fumători.[3][4]
- Cheilita angulară (perleche) — fisuri roșii, dureroase, la comisurile bucale.
- Glosita rombică mediană — zonă atrofică, romboidală, pe linia mediană a limbii (<1% din populație).[4]
Cifre & epidemiologie
Cauze și patogenie
Candidoza bucală este o infecție oportunistă: Candida face parte din flora comensală normală a cavității bucale, iar trecerea de la colonizare la infecție necesită un factor favorizant local sau sistemic.[2][4] Patogenia implică aderența ciupercii la epiteliu, tranziția de la forma de drojdie la hife invazive, secreția de enzime (proteaze SAP, fosfolipaze) și formarea de biofilm — factori de virulență ai C. albicans ce permit invazia mucoasei și evaziunea imună.[2]
Factori favorizanți locali:[3][4]
- Xerostomie (gură uscată) — prin medicamente, radioterapie cervico-facială, sindrom Sjögren;
- Proteze dentare incorect igienizate sau purtate noaptea;
- Corticosteroizi inhalatori (astm, BPOC) fără clătirea gurii după administrare;
- Igienă orală deficitară, fumat, dietă bogată în carbohidrați.
Factori favorizanți sistemici:[1][3][6]
- Imunodepresie: infecție HIV/SIDA, chimioterapie, transplant de organ, corticoterapie sistemică, tratamente biologice;
- Diabet zaharat dezechilibrat;
- Extreme de vârstă: sugar (imunitate imatură) și vârstnic;
- Antibiotice cu spectru larg — dezechilibrează flora bacteriană protectoare;
- Deficite nutriționale (fier, acid folic, vitamine din grupul B).
La adultul fără factori de risc evidenți, candidoza bucală trebuie să ridice suspiciunea unei imunodeficiențe nediagnosticate (în special infecție HIV) sau a unui diabet necunoscut.[1][6]
Semne și simptome
Tabloul clinic variază în funcție de formă. Simptomul-semnal al formei clasice este apariția de depozite albe, cremoase, aderente, pe limbă, mucoasa jugală, palat, gingii sau vălul palatin, care se pot desprinde lăsând o mucoasă roșie, uneori sângerândă.[3][4] Multe forme (mai ales cea eritematoasă și stomatita de proteză) nu prezintă depozite albe, ci doar roșeață și disconfort, ceea ce le face ușor de trecut cu vederea.[4]
Pacientul acuză frecvent o senzație de arsură sau usturime a mucoasei, durere la alimentație (mai ales alimente acide sau condimentate), alterarea gustului (gust metalic sau pierderea gustului) și gură uscată.[3][4] La sugar apar plăci albe pe limbă și obraji, iritabilitate și refuzul suptului. Extensia spre faringe și esofag se manifestă prin durere la înghițire (odinofagie) și dificultate la înghițire (disfagie) — un semn de alarmă care sugerează candidoză esofagiană și imunodepresie importantă.[1][6] Lista completă a simptomelor, cu frecvența și specificitatea lor, este disponibilă în secțiunea de asocieri de mai jos.
Top simptome — frecvență și valoare diagnostică
Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.
| Simptom | Frecvență | Valoare diagnostică | Observații |
|---|---|---|---|
| Odinofagie (durere la înghițire) ⚠ alarmă | Comun | Specificitate moderată |
Durere la înghițire; semn de alarmă care sugerează extensia esofagiană a infecției. |
| Disfagie ⚠ alarmă | Ocazional | Specificitate moderată |
Dificultate la înghițire; asociată candidozei esofagiene, mai ales la imunodeprimați. |
| Depozite albe cremoase pe mucoasa bucală | Cardinal | Specificitate înaltă |
Semn cardinal al formei pseudomembranoase (muguet); depozitele se desprind prin ștergere lăsând mucoasa eritematoasă. Absent în formele eritematoase. |
| Usturime cutanată (senzație de arsură a pielii) | Frecvent | Nespecific |
Senzație de arsură/usturime a mucoasei bucale, frecventă mai ales în formele eritematoase; nespecifică. |
| Alterarea gustului (disgeuzie) | Frecvent | Nespecific |
Gust metalic sau pierderea gustului; simptom subiectiv frecvent, nespecific. |
| Gură uscată (xerostomie) | Frecvent | Nespecific |
Xerostomia este atât factor favorizant, cât și acuză frecventă asociată candidozei orale. |
| Glosită | Comun | Specificitate moderată |
Limbă roșie, netedă, dureroasă (candidoză eritematoasă / glosită rombică mediană). |
| Cheilită angulară (fisuri la colțul gurii) | Comun | Specificitate moderată |
Fisuri roșii, dureroase la comisurile bucale (perleche); formă frecvent asociată candidozei orale. |
| Halenă (respirație urât mirositoare) | Ocazional | Nespecific |
Halenă asociată colonizării fungice și igienei orale deficitare; nespecifică. |
⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: odinofagie (durere la înghițire), disfagie.
⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic
Următoarele situații impun evaluare medicală promptă, pentru că indică o formă complicată sau o boală subiacentă gravă:
- Durere sau dificultate la înghițire (odinofagie/disfagie) — sugerează extensie esofagiană; necesită deseori endoscopie și antifungic sistemic.[6]
- Candidoză bucală la un adult fără factor de risc evident — impune testare pentru HIV și evaluarea unei imunodeficiențe sau a unui diabet.[1][6]
- Recidive frecvente sau lipsa de răspuns la tratament topic corect administrat — ridică suspiciunea de specie rezistentă la azoli sau de imunosupresie severă.[6][8]
- Placă albă aderentă care NU se desprinde prin ștergere și persistă — poate fi candidoză hiperplazică (potențial premalign) sau leucoplazie; necesită biopsie.[3][4]
- Febră, stare generală alterată, leziuni extinse la pacientul imunodeprimat — risc de candidoză invazivă/diseminată.[1]
Diagnostic clinic
Diagnosticul candidozei bucale este, în majoritatea cazurilor, clinic, bazat pe aspectul caracteristic al leziunilor, contextul (factori de risc) și, pentru forma pseudomembranoasă, pe proba desprinderii depozitelor albe prin ștergere cu o spatulă.[4][6] Anamneza trebuie să caute sistematic factorii favorizanți: proteze dentare, corticosteroizi inhalatori, antibiotice recente, xerostomie, diabet, imunosupresie.[3]
Un test terapeutic (răspuns rapid la antifungic topic) confirmă adesea diagnosticul în formele tipice. Testele de laborator sunt rezervate cazurilor atipice, recidivante sau refractare.[6]
Clasificarea clinică a candidozei bucale
Formele clinice de candidoză orală după aspectul leziunilor, conform clasificării uzuale (leziuni albe vs. roșii).
- Pseudomembranoasă acută (muguet/thrush) — depozite albe detașabile pe fond eritematos
- Eritematoasă (atrofică) acută — plăci roșii dureroase, frecvent după antibiotice
- Eritematoasă cronică (stomatită de proteză) — eritem sub proteza dentară
- Hiperplazică cronică — placă albă aderentă, nedetașabilă, potențial premalign
- Cheilită angulară (perleche) — fisuri la comisurile bucale
- Glosită rombică mediană — zonă atrofică romboidală pe linia mediană a limbii
Factori de risc pentru candidoza bucală (evaluare orientativă) Calculator
Instrument educativ orientativ: numără factorii favorizanți prezenți. NU este un scor diagnostic validat — diagnosticul candidozei bucale este clinic. Un număr mare de factori crește probabilitatea și riscul de recidivă.
⚕ Rezultat orientativ pentru profesioniști; nu înlocuiește judecata clinică.
Diagnostic paraclinic
Când confirmarea este necesară, se pot folosi:[4][6]
- Examen microscopic direct al unui frotiu (preparat cu KOH sau colorație Gram/PAS) — evidențiază drojdii și pseudohife, elementul care distinge infecția de simpla colonizare.
- Cultura fungică pe mediu Sabouraud — utilă pentru identificarea speciei și pentru antifungigramă în cazurile refractare sau recidivante (suspiciune de specie non-albicans rezistentă la azoli).[6][8]
- Biopsie — indicată în candidoza hiperplazică cronică sau când o placă albă persistă, pentru a exclude displazia/carcinomul.[3]
- Endoscopie digestivă superioară — la pacienții cu odinofagie/disfagie, pentru diagnosticul candidozei esofagiene.[6]
La adultul cu candidoză bucală neexplicată se recomandă testarea HIV și evaluarea glicemiei.[1][6]
Diagnostic diferențial
Diagnosticul diferențial al candidozei bucale include:[3][4]
- Leucoplazia orală și leucoplazia păroasă orală (asociată virusului Epstein-Barr la imunodeprimați) — plăci albe care nu se desprind prin ștergere;
- Lichenul plan oral — striuri albe reticulare (striurile Wickham), leziuni bilaterale;
- Stomatita aftoasă recurentă — ulcerații dureroase cu halou eritematos;
- Resturi alimentare, depozite de lapte la sugar (se șterg ușor, fără mucoasă eritematoasă dedesubt);
- Limba geografică, arsuri termice/chimice, mușcătura cronică a mucoasei;
- Plăcile mucoase din sifilisul secundar.
Boli înrudite
Tratament
Obiectivele tratamentului sunt eradicarea infecției, ameliorarea simptomelor și corectarea factorilor favorizanți — fără de care recidiva este regula.[6] Recomandările de mai jos urmează ghidul IDSA 2016 și ghidul global ECMM/ISHAM 2025.[5][6]
Forme ușoare–moderate (topic, primă linie):[5][6]
- Nistatină suspensie orală — se clătește gura și se înghite; utilă mai ales la sugari și în stomatita de proteză; o meta-analiză arată superioritate clară față de placebo în stomatita de proteză.[9]
- Miconazol gel oral sau comprimate mucoadezive — alternativă topică eficientă;
- Clotrimazol pastile — 10 mg de mai multe ori pe zi.
Forme moderat-severe sau la imunodeprimați (sistemic, primă linie):[5][6]
- Fluconazol oral — antifungicul sistemic de elecție, cu eficacitate superioară nistatinei topice în multe situații;
- Itraconazol soluție orală sau posaconazol — alternative în caz de eșec la fluconazol;
- Voriconazol sau amfotericină B — rezervate cazurilor refractare / speciilor rezistente la azoli.[6][8]
Măsuri esențiale asociate: igienă orală riguroasă, curățarea și scoaterea protezei noaptea (dezinfectarea protezei), clătirea gurii după corticosteroizii inhalatori, controlul diabetului și, la pacientul HIV, tratamentul antiretroviral care restaurează imunitatea și reduce recidivele.[6]
Complicații
La persoana imunocompetentă complicațiile sunt rare. La pacientul imunodeprimat pot apărea:[1][6]
- Candidoză esofagiană — extensie spre esofag cu odinofagie/disfagie; boală definitorie de SIDA;
- Candidoză orofaringiană refractară la azoli, prin apariția de specii rezistente (mai ales la pacienți HIV cu expuneri repetate la fluconazol);[8]
- Candidoză diseminată / candidemie — la neutropenici sau cateterizați, situație gravă;
- Malnutriție și deshidratare prin durere la alimentație, mai ales la sugar și vârstnic;
- Transformare malignă — rar, în candidoza hiperplazică cronică netratată.[3]
Monitorizare și urmărire
În formele necomplicate, răspunsul clinic apare de regulă în câteva zile, iar vindecarea în 1–2 săptămâni de tratament corect. Se recomandă reevaluarea la sfârșitul curei și, dacă leziunile persistă, cultură cu antifungigramă.[6] La pacienții cu recidive frecvente se caută și se corectează factorul favorizant (igienă proteză, tehnică inhalator, control glicemic, statut imun). La imunodeprimați poate fi necesară profilaxie secundară sub supraveghere de specialitate.[6]
Ghidul pacientului
Ce puteți face:
- Mergeți la medic dacă apar pete albe persistente, arsură a gurii, durere la înghițire sau dacă leziunile revin frecvent.
- Respectați o igienă orală riguroasă: periaj de două ori pe zi, curățarea limbii, fir dentar.
- Dacă purtați proteză dentară: scoateți-o și curățați-o zilnic, nu o purtați noaptea, dezinfectați-o conform recomandării.
- Dacă folosiți un inhalator cu corticosteroid (astm, BPOC): clătiți gura cu apă și scuipați după fiecare administrare; folosiți camera de inhalare.
- Limitați zahărul și renunțați la fumat.
- Urmați tratamentul antifungic pe toată durata prescrisă, chiar dacă leziunile dispar mai devreme.
Candidoza bucală nu este, de regulă, contagioasă la persoana sănătoasă. La sugarul alăptat cu muguet, mama trebuie evaluată pentru candidoza mamelonului, pentru a evita reinfectarea reciprocă.[3][4]
Ghidul specialistului
Puncte-cheie pentru practician:
- Candidoza bucală la un adult fără factor de risc = testare HIV + evaluarea diabetului și a imunosupresiei.[1][6]
- Diferențiați colonizarea (drojdii izolate, asimptomatic) de infecție (pseudohife + simptome) — cultura pozitivă singură nu confirmă boala.[6]
- Topic pentru boala ușoară–moderată; fluconazol pentru boala moderat-severă și la imunodeprimați.[5][6]
- Eșecul la fluconazol → cultură + antifungigramă; suspectați specii non-albicans/rezistente (itraconazol, posaconazol, voriconazol, amfotericină B).[6][8]
- Placă albă aderentă persistentă → biopsie (excluderea displaziei).[3]
- Odinofagie/disfagie → suspectați candidoză esofagiană, tratament sistemic ± endoscopie.[6]
Evoluție și prognostic
La persoana imunocompetentă, cu tratament adecvat și corectarea factorului favorizant, prognosticul este excelent, cu vindecare în 1–2 săptămâni. Riscul principal este recidiva atunci când factorul cauzal persistă (proteză, inhalator, xerostomie, diabet).[6] La pacientul imunodeprimat, evoluția depinde de restaurarea imunității; peste 90% dintre pacienții cu HIV dezvoltă candidoză orală la un moment dat în evoluția bolii, iar formele refractare la azoli sunt mai frecvente în această populație.[4][8]
Prevenție și screening
Prevenția se sprijină pe controlul factorilor favorizanți:[3][6]
- Igienă orală și igienă corectă a protezelor dentare;
- Clătirea gurii după corticosteroizii inhalatori și utilizarea camerei de inhalare;
- Controlul glicemiei la diabetici;
- Utilizarea judicioasă a antibioticelor cu spectru larg;
- La pacienții imunodeprimați cu risc înalt și recidive, profilaxie antifungică sub supraveghere de specialitate;
- La pacientul HIV — inițierea și aderența la terapia antiretrovirală reduce marcant incidența candidozei orale.[1][6]
Situații speciale
Sugarul: muguetul este frecvent și de obicei benign; tratament topic (nistatină/miconazol), cu evaluarea concomitentă a mamei care alăptează.[3][4]
Pacientul HIV: candidoza orală este una dintre cele mai frecvente infecții oportuniste și un marker de progresie a imunodeficienței; necesită antifungic (adesea sistemic) și optimizarea terapiei antiretrovirale.[1][6]
Pacientul oncologic / transplantat / neutropenic: risc crescut de forme severe și de diseminare; se preferă antifungic sistemic și, uneori, profilaxie.[6]
Purtătorul de proteză dentară: stomatita de proteză necesită atât antifungic, cât și dezinfectarea protezei și corectarea obiceiurilor de purtare, altfel recidivează.[4]
🇷🇴 În România
În România, candidoza bucală este întâlnită frecvent în practica medicului de familie, a stomatologului, dermatologului și a specialistului de boli infecțioase, mai ales la sugari, vârstnici, purtători de proteză, pacienți cu astm/BPOC pe corticosteroizi inhalatori și persoane imunodeprimate. Antifungicele de bază — nistatină, miconazol, fluconazol, itraconazol — sunt disponibile și decontate în cadrul programelor și listelor de medicamente. Codificarea se face după ICD-10 B37.0, în acord cu clasificarea folosită de CNAS.[7] Nu există un registru național dedicat acestei patologii; datele de prevalență provin din literatura internațională.
Ultimele studii
Baza de dovezi cuprinde ghiduri clinice majore și revizuiri sistematice. Ghidul IDSA 2016 pentru managementul candidozei rămâne referința pentru schemele de tratament al candidozei orofaringiene și esofagiene.[6] Ghidul global ECMM/ISHAM/ASM 2025, publicat în Lancet Infectious Diseases, actualizează recomandările de diagnostic și tratament ale candidozei, inclusiv formele mucoase.[5] O meta-analiză privind eficacitatea nistatinei arată superioritatea clară a pastilelor de nistatină față de placebo în stomatita de proteză, dar nu și superioritatea suspensiei de nistatină față de fluconazol la sugari, copii sau pacienți HIV.[9] Revizuiri sistematice recente documentează rezistența la azoli a candidozei orale la pacienții HIV[8] și prevalența ridicată la coinfecția HIV–tuberculoză. Lista completă și actualizată a studiilor este disponibilă pe pagina de studii asociată acestei afecțiuni.
Întrebări frecvente
Glosar
- Muguet
- Denumirea clasică (franceză) a candidozei pseudomembranoase acute, cu depozite albe cremoase pe mucoasa bucală; la sugar mai este numită popular mărgăritărel.
- Pseudohife
- Filamente formate de Candida în forma sa invazivă; prezența lor la examenul microscopic distinge infecția de simpla colonizare.
- Xerostomie
- Senzația și starea de gură uscată, prin scăderea salivei; factor favorizant important pentru candidoza orală.
- Stomatita de proteză
- Formă cronică eritematoasă de candidoză, localizată pe mucoasa acoperită de proteza dentară.
- Odinofagie
- Durere la înghițire; semn de alarmă care poate indica extensia infecției spre esofag.
Concluzii
Candidoza bucală este o infecție fungică oportunistă frecventă, de obicei ușor de recunoscut clinic și de tratat. Cheia îngrijirii nu este doar antifungicul, ci identificarea și corectarea factorului favorizant — de la igiena protezei și tehnica inhalatorului până la depistarea unei imunodeficiențe (HIV) sau a unui diabet nerecunoscut. La persoana imunocompetentă prognosticul este excelent; la imunodeprimat, boala semnalează un teren fragil și necesită o abordare mai amplă, sistemică și multidisciplinară.[1][6]
Bibliografie
Autori și revizuire
Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.