Eritemul polimorf · ICD-10: L51.9

Rezumat

Definiție și clasificare

Definiție și clasificare

Eritemul polimorf (EP) este o dermatoză imuno-mediată acută, caracterizată prin apariția bruscă de leziuni cutanate polimorfe — papule, vezicule, bule și leziuni tipice „în cocardă" — distribuite simetric, cu predominanță acrală. Mucoasele pot fi implicate în forme mai severe.^[1][2]

Clasificarea modernă, adoptată de consensul dermatologic internațional, distinge două forme clinice:

• Eritemul polimorf minor — afectare cutanată fără implicare mucoasă semnificativă (absente sau limitate la o singură mucoasă, de regulă orală, cu intensitate redusă); fără simptome sistemice notabile. Este forma cea mai frecventă.^[1]
• Eritemul polimorf major — afectare cutanată plus implicarea severă a minimum două mucoase (orală, oculară, genitală); poate fi însoțit de febră, astenie marcată și dificultăți de alimentație. Leziunile mucoase pot preceda cu câteva zile pe cele cutanate.^[1][3]

Relația cu sindromul Stevens-Johnson (SJS): Istoric, eritemul polimorf major a fost plasat pe un continuum cu SJS și necroliza toxică epidermică (NET). Studii recente au demonstrat că EP major și SJS sunt entități distincte din punct de vedere etiopatogenic, clinic și evolutiv. EP este în principal infecțios (HSV, Mycoplasma), în timp ce SJS este predominant medicamentos. EP nu progresează spre SJS sau NET.^[2][4]

Codul ICD-10 alocat este L51.9 (Eritem exudativ polimorf, nespecificat). Subtipurile includ L51.0 (EP fără bule), L51.1 (EP bulos) și L51.2 (necroliza toxică epidermică).

Cifre & epidemiologie

Cauze și patogenie

Cauze și patogenie

Cauze principale

Aproximativ 90% din cazuri au o cauză infecțioasă identificabilă.^[1]

• Virusul herpes simplex (HSV) — cel mai frecvent declanșator, responsabil de 50–70% din EP recurente. HSV tip 1 (herpes labial) este implicat mai des decât HSV tip 2 (herpes genital). Erupția apare tipic la 7–14 zile după un episod herpetic.^[2][3]
• Mycoplasma pneumoniae — a doua cauză infecțioasă ca frecvență, mai ales la copii și adolescenți; se asociază adesea cu EP major cu afectare mucoasă marcată.^[1]
• Alte infecții virale: citomegalovirus (CMV), virusul Epstein-Barr (EBV), virusul gripal, adenovirus, hepatitele B și C, SARS-CoV-2.^[3]
• Infecții bacteriene: streptococi, Neisseria meningitidis, tuberculoza, Histoplasma.^[1]

Medicamente (cauze mai rare): peniciline, cefalosporine, macrolide, sulfonamide, antiepileptice (carbamazepina, fenitoina), AINS. Implicarea medicamentoasă în EP pur este rară — dacă erupția ocupă >10% din suprafața corporală și leziunile sunt atipice, se suspectează SJS, nu EP.^[4]

Alte asocieri: boli inflamatorii intestinale, afecțiuni limfoproliferative, lupus eritematos sistemic (sindromul Rowell), vaccinuri (BCG, polio oral, tetanos-difterie).^[1]

În 10–20% din cazuri, nicio cauză nu este identificată (EP idiopatic).^[2]

Patogenie

Mecanismul central este o reacție imuno-mediată de tip celular (CD8+ și CD4+) față de antigene virale transportate la distanță în piele de celulele mononucleare periferice (PBMC). Secvențele de ADN viral (HSV pol genă) sunt fragmentate și deplasate la nivelul keratinocitelor, unde interacționează cu precursorii celulelor Langerhans (CD34+).^[2][3]

Limfocitele T CD4+ HSV-specifice (profil Th1) eliberează interferon-γ, care activează expresia locală a HSV pol și recrucează limfocitele CD8+ citotoxice responsabile de liza keratinocitelor.^[3]

Susceptibilitate genetică: alele HLA asociate cu EP recurent includ HLA-DQB1*0301, HLA-B35, HLA-B62 și HLA-DR53. Alela HLA-DQB1*0301 conferă risc crescut pentru EP herpetic recurent; diferite alele HLA-DQB1 se corelează cu severitatea afectării mucoase.^[3]

Semne și simptome

Semne și simptome

Prodrom

În EP minor, prodromul este absent sau ușor (oboseală, indispoziție generală, simptome respiratorii superioare). Erupția apare în 1–3 zile.^[1]

În EP major, prodromul este mai pronunțat: febră moderată (38–39°C), mialgii, artralgii, faringită, tuse, dureri toracice. Poate preceda leziunile cutanate cu câteva zile.^[1]

Leziunile cutanate tipice — „leziunile în cocardă"

Elementul patognomonic al eritemului polimorf este leziunea în cocardă (target lesion), cu trei zone concentrice clar delimitate:

• Zona centrală — arie eritemato-violacee sau bulă centrală, uneori cu necroză superficială.
• Inelul intermediar — zon edematos, de culoare mai deschisă (paloasă sau gri-pal).
• Marginea periferică — inel eritematos exterior, bine delimitat, adesea cu micropapule sau microvezicule la periferie.

Leziunile măsoară sub 3 cm, sunt simetrice, cu predominanță pe suprafețele extensoare ale membrelor (dosul mâinilor, palme, antebrațe, gambe), față și urechi. Trunchiul este relativ cruțat în EP minor, dar poate fi implicat în EP major. Leziunile nu sunt de obicei pruriginoase; pot fi slab dureroase sau asimptomatice.^[1][2]

Erupția apare în 48–72 ore, cu pusee succesive pe parcursul a 1–2 săptămâni. Leziunile evoluează de la stadiu macular/papiular spre forma tipică în cocardă și se vindecă în 2–3 săptămâni fără cicatrici.^[1]

Afectarea mucoaselor

Implicarea mucoasă apare în 2–10% din EP minor și este definitorie pentru EP major (minimum 2 zone mucoase). Zonele afectate:^[1][2]

• Mucoasa orală (cea mai frecventă) — bule care se rup rapid, lăsând eroziuni dureroase cu pseudo-membrane alb-gălbui; cruste hemoragice groase pe buze, caracteristice.
• Mucoasa oculară — conjunctivită, pseudomembrane; poate precede complicații severe (sinechia).
• Mucoasa genitală — eroziuni și bule pe organele genitale externe.
• Rar: mucoasa traheobronșică, esofagiană, anală.

Leziunile mucoase sunt dureroase (spre deosebire de cele cutanate), pot împiedica alimentația și necesită îngrijiri speciale.^[1]

Top simptome — frecvență și valoare diagnostică

Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.

⚠ Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: ulcerație aftoasă a mucoasei bucale, bule (vezicule mari cu lichid) pe piele.

Diagnostic clinic

Diagnostic clinic

Diagnosticul eritemului polimorf este clinic, bazat pe anamneză și examen fizic. Nu există un test de laborator specific patognomonic.^[1]

Criterii clinice de diagnostic

• Erupție acută, simetrică, acrală, cu leziuni tipice în cocardă (≥3 zone concentrice).
• Debut brusc, uneori precedat de infecție herpetică cu 7–14 zile anterior.
• Distribuție predominantă pe suprafețele extensoare ale membrelor (palme, dosul mâinilor, antebrațe).
• Posibilă afectare a mucoaselor (oral, ocular, genital).
• Autolimitare în 2–4 săptămâni.

Anamneza-cheie

Medicul va întreba despre:

• Episoade anterioare de herpes labial sau genital în ultimele 2 săptămâni.
• Infecții respiratorii recente (posibil Mycoplasma pneumoniae).
• Medicamente nou introduse în ultimele 4–6 săptămâni.
• Episoade anterioare similare (recurența sugerează HAEM — eritem polimorf asociat HSV).^[3]
• Vaccinări recente.

Diagnostic paraclinic

Diagnostic paraclinic

Investigațiile paraclinice sunt indicate pentru confirmarea etiologiei, nu pentru diagnosticul pozitiv al EP.^[1][2]

Analize de laborator

• Hemoleucogramă completă — poate arăta leucocitoză, eozinofilie, neutropenie sau anemie în forme severe; utilă pentru excluderea altor cauze.
• VSH și CRP — crescute în formele majore sau cu implicare sistemică.
• Serologie HSV (IgM și IgG) sau PCR HSV din leziunile cutanate — confirmă etiologia herpetică.
• Serologie sau PCR pentru Mycoplasma pneumoniae — indicat mai ales la copii și tineri cu EP major și simptome respiratorii.
• Radiografie toracică — dacă se suspectează Mycoplasma (infiltrate interstițiale) sau implicare pulmonară.^[1]

Biopsia cutanată

Nu este obligatorie în cazuri tipice, dar este valoroasă când diagnosticul este incert. Tabloul histopatologic caracteristic include:^[1][2]

• Dermatită de interfață vacuolară (vacuolizarea membranei bazale) cu infiltrat limfocitar.
• Discheratoză și necroze ale keratinocitelor bazale.
• Edem al dermului superficial.
• Predominanța limfocitelor CD8+ și a macrofagelor.

Imunofluorescența directă

Poate detecta antigenele HSV în keratinocite; în EP tipic, depozitele imunoglobulinice sunt absente (diferențiere de pemfigoid bulos, în care IgG și C3 sunt pozitive linear la membrana bazală).^[1]

Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial

Eritemul polimorf poate fi confundat cu mai multe afecțiuni. Distincțiile esențiale sunt:^[1][2][4]

Boli înrudite

Tratament

Tratament

Episodul acut — forma minoră

EP minor este autolimitat și nu necesită tratament specific în cazuri ușoare. Scopul este ameliorarea simptomelor:^[1][2][5]

• Topice cutanate: antiseptice locale pentru leziunile buloase (pentru prevenirea suprainfecției); corticosteroizi topici de potență medie-mare pentru ameliorarea pruritului și reducerea inflamației.
• Antihistaminice orale — pentru disconfort cutanat și prurit.
• Îngrijire mucoasă orală: soluții antiseptice de clătire (clorhexidină 0,12%), anestezice topice (lidocaină 2% gel) pentru durere.
• Vaselină pentru buzele crăpate; unguent cu vitamina A pentru ochi.^[1]

Episodul acut — forma majoră

Afectarea mucoasă severă poate necesita spitalizare pentru:^[1][2]

• Reechilibrare hidroelectrolitică intravenoasă.
• Suport nutrițional (și parenteral total dacă alimentarea orală este imposibilă).
• Corticosteroizi sistemici (prednison 40–60 mg/zi, cu reducere treptată pe 2–4 săptămâni) — indicați în EP major sever, cu precauție (date limitate din studii).^[5]
• Consultație oftalmologică obligatorie în caz de afectare oculară (pansamente locale, prevenirea sinechiilor).

Tratamentul cauzei

• EP herpetic acut: administrarea de antivirale (aciclovir) în episodul acut nu modifică semnificativ evoluția EP deja declanșat, dar poate scurta durata infecției HSV declanșatoare.^[5]
• EP asociat Mycoplasma: antibiotice (azitromicină, doxiciclină) pentru tratarea infecției subiacente.^[1]
• EP medicamentos: oprirea imediată a medicamentului suspectat.

Profilaxia episoadelor recurente (EP cronic recurent)

Indicată la pacienți cu ≥3–5 episoade/an sau forme severe. Prima linie este profilaxia antivirală continuă:^[5][6]

• Aciclovir 400 mg de 2 ori/zi
• Valaciclovir 500 mg de 2 ori/zi (sau 1000 mg/zi)
• Famciclovir 250 mg de 2 ori/zi

Durată minimă: 6 luni, dar studiile sugerează că cei mai mulți pacienți necesită 1–2 ani de tratament continuu. La oprire, până la 75% recidivează; în caz de recidivă, tratamentul se reia pentru 6–12 luni suplimentare.^[5][6]

Terapii de linia a doua — cazuri refractare la antivirale

Pentru pacienții cu EP recurent ce nu răspunde la antivirale:^[5]

• Dapsonă 100 mg/zi — răspuns complet la ~46% din pacienți în serii de caz.
• Talidomidă — răspuns complet în ~6 din 7 pacienți cu EP major persistent refractar; utilizare limitată de teratogenicitate și neuropatie periferică.
• Hidroxiclorochină — eficacitate raportată în serii mici.
• Azatioprină 50–150 mg/zi sau micofenolat mofetil 1000–2000 mg/zi — pentru formele severe refractare.
• Levamisol, ciclosporină — serii mici de cazuri.
• Inhibitorii JAK (upadacitinib) — raportați recent ca eficienți în cazuri refractare la multiple terapii sistemice.^[5]
• Rituximab — răspuns parțial documentat în EP major sever; recidivă la 3–11 luni la oprire.^[5]

Notă importantă: Majoritatea recomandărilor terapeutice pentru EP se bazează pe serii mici de cazuri și opinii de experți. Există un singur RCT publicat (aciclovir vs. placebo în profilaxia EP recurent). Nivelul de evidență rămâne limitat pentru toate intervențiile.^[6]

Complicații

Complicații

Complicațiile EP sunt mai frecvente în forma majoră și la pacienții cu afectare mucoasă severă:^[1][2]

Complicații oculare (la ~20% din EP major)

• Conjunctivită, keratită, uveită anterioară.
• Sinechia conjunctivală (sinblefaron) — aderența pleoapelor la conjunctivă — poate duce la orbire permanentă dacă nu este tratată prompt.
• Panoftalmie (inflamație endoculară extensivă) — complicație rară dar gravă.
• Sindromul de ochi uscat, epifora (din obstrucția canalului nazolacrimal).
• Cicatrici corneene.

Complicații mucoase

• Stricturi uretrle sau esofagiene (din cicatrizarea eroziunilor extensive).
• Retentie urinară, fimoză (la bărbați), hematocolpos (la femei prepubere).
• Sinechii vaginale sau laringiene (rare).

Complicații cutanate

• Hiperpigmentare post-inflamatorie (frecventă, poate persista luni de zile).
• Suprainfecție bacteriană a leziunilor buloase deschise.
• Cicatrici (neobișnuite în EP, mai frecvente în SJS).

Complicații generale

• Deshidratare și dezechilibre electrolitice (în EP major cu afectare mucoasă extensivă).
• Sepsis (din suprainfecție bacteriană a leziunilor mucoase sau cutanate).
• Forme persistente sau refractare la tratament (EP cronic recurent).

Monitorizare și urmărire

Monitorizare și urmărire

Episodul acut

• Re-evaluare la 7–14 zile pentru urmărirea vindecării leziunilor și excluderea complicațiilor.
• Evaluare oftalmologică obligatorie la primele semne de afectare oculară și la 4 săptămâni după rezoluție (excluderea sinechiilor incipiente).
• Monitorizarea aportului lichidian și stării de nutriție în EP major.

EP recurent sub profilaxie antivirală

• Control lunar în primele 3 luni de profilaxie, apoi la 3–6 luni.
• Evaluarea frecvenței și severității recidivelor sub tratament.
• Monitorizarea funcției renale la pacienți cu tratament pe termen lung cu aciclovir sau valaciclovir (ajustarea dozei în insuficiență renală).
• Tentativă de reducere/oprire a profilaxiei antivirale după minimum 12–24 luni de remisiune completă, cu re-evaluare atentă.^[5]

Urmărirea pe termen lung

• Evaluare dermatologică anuală pentru pacienții cu EP recurent.
• Documentarea istoricului factorilor declanșatori (jurnal al episoadelor herpetice și al erupțiilor EP).
• Screening pentru alte afecțiuni autoimune la pacienți cu EP idiopatic recurent (anticorpi ANA, anti-Ro, anticorpi antifosfolipidici).

Ghidul pacientului

Ghid pentru pacient

Ce trebuie să știți despre eritemul polimorf

Eritemul polimorf este o reacție alergică a pielii, cel mai adesea declanșată de o infecție cu virusul herpesului. Nu este contagios și în marea majoritate a cazurilor se vindecă singur în 2–4 săptămâni.^[1]

Îngrijire la domiciliu

• Mențineți leziunile curate și uscate; nu spargeți bulele — cresc riscul de infecție.
• Aplicați comprese umede reci pentru ameliorarea disconfortului local.
• Folosiți soluții de clătire orală antiseptice (clorhexidină) de 3–4 ori/zi dacă aveți leziuni în gură.
• Evitați alimentele tari, condimentate sau acide dacă aveți ulcerații orale — preferați alimente moi, reci sau la temperatura camerei.
• Protejați-vă de soare — radiațiile UV pot reactiva HSV și pot declanșa un nou episod.

Când să sunați la medic

• Dacă ochii sunt roșii, usturători sau dacă vederea este afectată — urgent.
• Dacă nu puteți mânca sau bea din cauza durerilor.
• Dacă erupția se extinde rapid sau apar bule mari.
• Dacă aveți febră persistentă peste 39°C.
• Dacă episoadele se repetă mai mult de 3 ori/an — medicul poate recomanda tratament preventiv.

Prevenirea recurențelor

Dacă EP este legat de herpesul labial sau genital, medicul poate recomanda tratament antiviral zilnic (aciclovir sau valaciclovir) pentru a preveni atât episoadele herpetice, cât și erupțiile EP.^[5] Evitați factorii care activează herpesul: stresul, expunerea prelungită la soare, oboseala, infecțiile respiratorii.

Ghidul specialistului

Ghid pentru specialistul dermatolog

Evaluarea inițială

• Confirmați morfologia tipică a leziunilor (3 zone concentrice distincte, distribuție acrală simetrică).
• Stabiliți forma clinică (minor vs. major) și implicarea mucoasă.
• Excludeți SJS (leziuni atipice/2 zone, distribuție axială, detașare epidermică >10%, cauza predominant medicamentoasă).
• Identificați factorul declanșator: interogați despre episoade herpetice recente, infecții respiratorii, medicamente noi.

Investigații recomandate

• Serologie HSV (IgM, IgG) sau PCR HSV din leziunile cutanate în cazuri recurente.
• Serologie/PCR Mycoplasma pneumoniae în EP major la copii/tineri.
• Biopsie cutanată cu histopatologie ± imunofluorescență directă dacă diagnosticul este incert.
• Hemoleucogramă, VSH, transaminaze, funcție renală la cazuri severe.^[1][2]

Indicații de spitalizare

• EP major cu afectare mucoasă severă (imposibilitate de alimentare, deshidratare).
• Implicare oculară cu risc de complicații.
• Suprafețe extinse de piele afectată (diferențierea de SJS).
• Pacienți imunocompromiși.

Decizia de profilaxie antivirală

Indicată la ≥3–5 recidive/an sau EP major recurent. Documentați asocierea cu episoade herpetice (jurnal, PCR) înainte de inițierea profilaxiei. Prima alegere: aciclovir 400 mg ×2/zi sau valaciclovir 500 mg ×2/zi timp de minimum 6 luni. Evaluați aderența și eficiența la 3 luni. Dacă profilaxia antivirală eșuează după 6 luni de tratament corect, luați în considerare dapsonă sau talidomidă (la femei în vârstă fertilă — contracepție obligatorie cu talidomidă).^[5][6]

Evoluție și prognostic

Evoluție și prognostic

Eritemul polimorf este o afecțiune cu prognostic general favorabil:^[1][2]

• EP minor: leziunile se vindecă complet în 7–21 de zile, fără cicatrici. Hiperpigmentarea post-inflamatorie poate persista câteva luni.
• EP major: rezoluție completă în 4–6 săptămâni; mucoasele se vindecă de obicei fără cicatrici, dar pot persista discromii.
• Mortalitatea în EP major este sub 5%, corelând cu gradul de detașare epidermică, disfuncția renală și imunosupresia.^[1]
• Recurențele apar la sub 5% din cazuri în general, dar sunt caracteristice EP herpetic (HAEM), unde 20–30% din pacienți prezintă episoade repetate anual.^[3]

Factori de prognostic negativ

• Disfuncție renală preexistentă.
• Transplant medular anterior.
• Implicare viscerală.
• Imunosupresie (HIV, corticoterapie cronică, transplant de organ).
• Vârstă înaintată.

Complicațiile oculare, chiar la cazuri cu EP major rezolvat, pot persista și necesita tratament pe termen lung (sindrom de ochi uscat, cicatrici corneene).^[1]

Prevenție și screening

Prevenție și screening

Prevenția primară

• Nu există o metodă dovedită de prevenție primară a EP izolat.
• Evitarea factorilor care declanșează reactivările herpetice (stres, imunosupresie, expunere la radiații UV, traume locale) reduce indirect riscul de EP herpetic.
• Fotoproteție adecvată (cremă cu SPF ≥30) pe expuneri prelungite la soare — reduce riscul de reactivare HSV.^[2]

Prevenția secundară (a recurențelor)

• Profilaxia antivirală continuă cu aciclovir sau valaciclovir — indicată la EP herpetic cu ≥3–5 episoade/an; reduce semnificativ frecvența recidivelor.^[5][6]
• Tratamentul prompt al episoadelor herpetice simptomatice poate reduce (dar nu elimina) riscul de declanșare a EP.
• Identificarea și evitarea medicamentelor cu potențial de declanșare (sulfonamide, antiepileptice) la pacienții cu antecedente de EP medicamentos.

Screening

Nu există un program de screening standardizat pentru eritemul polimorf. La pacienții cu EP recurent idiopatic, se recomandă screening pentru infecție HSV latentă (PCR din leziunile cutanate sau serologie), Mycoplasma pneumoniae și patologii autoimune asociate (ANA, anti-Ro).^[2]

Situații speciale

Situații speciale

Eritemul polimorf la copii

Aproximativ 20% din cazuri de EP apar la copii și adolescenți.^[1] La această grupă de vârstă, Mycoplasma pneumoniae este o cauză mai frecventă decât la adulți. Tabloul clinic poate include EP major cu afectare mucoasă severă. Tratamentul prioritizează suportul simptomatic, reechilibrarea hidroelectrolitică și tratamentul antibiotic al infecției cu Mycoplasma. Profilaxia antivirală este mai rar indicată la copii, dar se poate lua în considerare în forme severe recurente.^[7]

Eritemul polimorf în sarcină

EP în sarcină ridică probleme de management datorită limitărilor terapeutice. Aciclovirul poate fi utilizat în profilaxia episoadelor herpetice și a EP asociat, dar medicul trebuie să evalueze raportul risc-beneficiu. Talidomida este strict contraindicată în sarcină (teratogenicitate severă). Corticosteroizii sistemici trebuie utilizați cu precauție în primul trimestru.

Eritemul polimorf la pacienți imunocompromiși

La pacienții cu infecție HIV, transplant de organ sau sub terapie imunosupresoare, EP poate fi mai extins, cu evoluție mai lentă și răspuns redus la tratamentul antiviral standard. Dozele de antivirale pot necesita ajustare. Riscul de suprainfecție bacteriană este crescut.^[1]

EP asociat vaccinărilor

Cazuri de EP post-vaccinare au fost raportate după vaccinurile BCG, polio oral, tetanos-difterie și, mai recent, vaccinuri anti-SARS-CoV-2 (BNT162b2 și altele). Mecanismul implică probabil o reactivare a infecției HSV latente indusă de răspunsul imun al vaccinării. Managementul este identic cu EP comun.^[3]

Viața cu boala

Viața cu eritemul polimorf

Impactul zilnic

Episoadele izolate de EP minor au impact limitat asupra calității vieții. Forma majoră și EP recurent pot afecta semnificativ activitățile zilnice, alimentația, viața profesională și psihologică a pacientului.

Gestionarea episoadelor

• Identificați personal factorii declanșatori — ținerea unui jurnal al episoadelor (datele apariției, episoade herpetice precedente, stres, expunere solară, medicamente) ajută medicul să personalizeze tratamentul preventiv.
• Discutați cu medicul despre inițierea profilaxiei antivirale dacă episoadele sunt frecvente (≥3/an) sau severe.
• Nu opriți brusc tratamentul antiviral profilactic fără consultul medicului.

Aspecte psihologice

EP recurent, mai ales cel cu afectare mucoasă sau oculară, poate fi sursa anxietății și depresiei. Leziunile faciale vizibile și dificultățile de alimentație afectează imaginea de sine și interacțiunile sociale. Suportul psihologic poate fi util la pacienții cu forme cronice.^[2]

Suportul familial

EP nu este contagios — nu există risc de transmitere a bolii la membrii familiei. Totuși, dacă EP este declanșat de HSV, infecția herpetică în sine poate fi transmisă prin contact direct cu leziunile herpetice active (nu prin leziunile EP).

Ultimele studii

Concluzii

Concluzii

Eritemul polimorf este o dermatoză imuno-mediată acută cu prognostic favorabil, dar cu potențial de recurență și complicații în formele majore. Câteva puncte esențiale de reținut:

• Cea mai frecventă cauză este virusul herpes simplex — identificarea și tratarea/prevenirea infecției HSV este piatra de temelie a managementului formelor recurente.
• Distincția de sindromul Stevens-Johnson este critică: EP are leziuni tipice în cocardă cu 3 zone, distribuție acrală, cauza predominant infecțioasă și prognostic net mai bun.
• Afectarea oculară necesită evaluare oftalmologică urgentă — sinechiile netratate pot duce la pierderea vederii.
• Profilaxia antivirală continuă (aciclovir sau valaciclovir, minimum 6 luni) este eficientă în reducerea recurențelor EP herpetic, dar datele din RCT-uri rămân limitate.
• Cazurile refractare la antivirale beneficiază de terapii de linia a doua (dapsonă, talidomidă, azatioprină, inhibitori JAK), ghidate de dermatologul specialist.

Bibliografie

Autori și revizuire

Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.