Osteopenia · ICD-10: M85.8

Sinonime: masă osoasă scăzută, densitate osoasă redusă, low bone mass, osteopenie

✓ Conținut verificat editorial ⏱ ~22 min de lectură · 24 secțiuni Conținut actualizat: 30.07.2026 Ghiduri: IOF/ESCEO 2024; ghidul UK osteoporoză 2024 Nivel de evidență: A Autori și surse ↓

Rezumat

Osteopenia reprezintă scăderea densității minerale osoase sub valorile normale, fără a atinge pragul diagnostic al osteoporozei. Prin definiția Organizației Mondiale a Sănătății, osteopenia se definește printr-un scor T (T-score) cuprins între −1,0 și −2,5 la măsurătoarea DXA (absorbțiometrie cu raze X în dublu fascicul), cel mai frecvent la șoldul proximal sau coloana lombară.[1]

Condiția este extrem de frecventă — studiile americane estimează că 43,3 milioane de adulți peste 50 de ani au osteopenie, reprezentând aproximativ 44% din această categorie de vârstă.[2] Deși osteopenia în sine nu provoacă simptome directe, importanța sa clinică este majoră: 48–56% din totalul fracturilor de fragilitate la femeile postmenopauze survin în contextul osteopeniei, nu al osteoporozei manifeste.[2] Intervenția timpurie — prin modificări ale stilului de viață, suplimentare cu calciu și vitamina D, și, selectiv, medicație antiresorbtivă — poate încetini sau opri progresia spre osteoporoză și poate reduce semnificativ riscul de fractură.

Definiție și clasificare

Definiție și clasificare

Termenul osteopenie a fost introdus în 1992 de un grup de lucru OMS pentru a descrie starea intermediară dintre densitatea osoasă normală și osteoporoză. Clasificarea OMS se bazează pe scorul T, care exprimă deviația standard față de media unui adult tânăr de același sex la vârful masei osoase:[1]

  • Normal: scor T ≥ −1,0
  • Osteopenie (masă osoasă scăzută): scor T între −1,0 și −2,5
  • Osteoporoză: scor T ≤ −2,5
  • Osteoporoză severă: scor T ≤ −2,5 plus cel puțin o fractură de fragilitate

Codul ICD-10 pentru osteopenie este M85.8 (alte tulburări specificate ale densității osoase și structurii osoase). Această clasificare se aplică femeilor postmenopauze și bărbaților cu vârsta de 50 de ani sau mai mult; la copii și adulți tineri se folosește scorul Z (față de persoane de același sex și vârstă).[3]

Osteopenia nu este o boală în sine, ci un factor de risc cuantificabil. Riscul real de fractură nu depinde exclusiv de DMO, ci de un ansamblu de factori clinici — motiv pentru care instrumentul FRAX (Fracture Risk Assessment Tool) a fost dezvoltat pentru a integra DMO cu alți 10 factori de risc validați.[4]

Cifre & epidemiologie

Prevalența osteopeniei la adulți ≥50 ani (SUA) · SUA
44 %
Fracturi de fragilitate produse la persoane cu osteopenie (n · global
48-56 % din totalul fracturilor la femei postm
Mortalitate la 1 an după fractura de șold · global
20-24 %
Număr adulți cu osteoporoză sau masă osoasă scăzută (SUA, ≥5 · SUA
54 milioane
Prevalența osteopeniei la femei postmenopauze (China, 2023) · China
48.55 %
Numărul estimat de români ≥50 ani cu osteoporoză · România
1 milioane persoane
Fracturi de șold estimate în România (2009) · România
18400 fracturi/an
Costul economic al fracturilor de fragilitate în România · România
129 milioane euro

Cauze și patogenie

Cauze și mecanisme de producere

Masa osoasă rezultă din echilibrul dinamic dintre formarea osoasă (osteoblaste) și resorbția osoasă (osteoclaste). Osteopenia apare atunci când resorbția depășește formarea, fie din cauza unui vârf de masă osoasă insuficient atins în tinerețe, fie din cauza unei pierderi accelerate ulterior.[2]

Cauze principale

  • Deficit de estrogen — cea mai frecventă cauză la femei; menopauza declanșează o perioadă de pierdere osoasă accelerată de 2–3% pe an în primii 5–10 ani.[5]
  • Înaintarea în vârstă — producția de osteoblaste scade odată cu vârsta la ambele sexe; testosteronul scăzut la bărbați joacă un rol similar estrogenului la femei.
  • Aport insuficient de calciu și vitamina D — vitamina D este esențială pentru absorbția intestinală a calciului; deficiența cronică stimulează paratiroidul secundar, accelerând resorbția osoasă.[5]
  • Sedentarism — exercițiul cu impact și cel de rezistență sunt stimuli mecanici esențiali pentru formarea osoasă.
  • Fumat și alcool — fumatul reduce direct activitatea osteoblastică și nivelul estrogenului; alcoolul în cantități mari crește riscul de căderi și interferă cu metabolismul vitaminei D.
  • Medicamente — glucocorticoizii sistemici (mai mult de 5 mg prednison/zi timp de peste 3 luni), inhibitorii de pompă de protoni în doze mari pe termen lung, antiepileptice, anticoagulante (heparină), chimioterapia, inhibitorii de aromatază și analogii GnRH sunt asociați cu pierdere osoasă.[3]

Cauze secundare

  • Endocrine: hiperparatiroidism, hipertiroidism, sindromul Cushing, diabet zaharat tip 1 și 2, hipogonadism
  • Gastrointestinale: boala celiacă, boala Crohn, rezecții gastrice sau intestinale (absorbție deficitară de calciu și vitamina D)
  • Renale: boala cronică de rinichi (tulburări ale metabolismului vitaminei D)
  • Reumatologice: artrita reumatoidă (inflamația cronică și glucocorticoizii)
  • Anorexia nervoasă — malnutriție și deficit de estrogen simultan
  • Mielom multiplu — citokine proinflamatorii care activează osteoclastele

Semne și simptome

Simptome și semne clinice

Osteopenia este în mod tipic o condiție asimptomatică — pacienții nu resimt durere sau disconfort specific cauzat de pierderea de masă osoasă în sine. Aceasta face ca diagnosticul să depindă în mare măsură de screeningul activ, nu de prezentarea cu simptome.[2]

Semnele clinice care pot apărea sunt, de fapt, consecințe ale progresiei spre osteoporoză sau ale unor fracturi subclinice:[3]

  • Durerea lombară sau toracală — poate indica o fractură vertebrală de compresie ocultă, care trece frecvent nerecunoscută; se estimează că aproximativ două treimi din fracturile vertebrale sunt asimptomatice inițial.
  • Scăderea în înălțime — mai mult de 2 cm față de înălțimea maximă din tinerețe este un semnal de alarmă pentru fracturi vertebrale multiple.
  • Cifoza dorsală progresivă (aplecarea înainte a spatelui, „cocoașa văduvei") — rezultat al tasărilor vertebrale cumulate.
  • Fractura survenită la traumatism minim — o cădere de la propria înălțime care produce fractură este prin definiție o fractură de fragilitate și reprezintă primul semn clinic evident al fragilității osoase avansate.

La persoanele cu osteopenie identificată prin DXA înainte de producerea unei fracturi, absența simptomelor nu trebuie interpretată ca absență a riscului — tocmai din această cauză evaluarea periodică rămâne esențială.[4]

Top simptome — frecvență și valoare diagnostică

Frecvența arată cât de des apare simptomul la pacienții cu această afecțiune. Specificitatea arată cât de mult orientează el către acest diagnostic: un simptom poate fi foarte frecvent și totuși nespecific (apare în zeci de boli), iar altul poate fi rar, dar aproape decisiv. Un simptom singur nu pune diagnosticul.

SimptomFrecvențăValoare diagnosticăObservații
Fractură de fragilitate ⚠ alarmă
„fractură osoasă la traumatism minor”
Comun
Specificitate înaltă
Prima manifestare clinică frecventă a fragilității osoase; 48-56% din fracturile de fragilitate la femei postmenopauze survin cu T-score în zona osteopeniei. Necesită investigarea completă a densității osoase.
Diferă la: sugar
sugar
48-56% din totalul fracturilor de fragilitate la femei postmenopauze apar la persoane cu osteopenie (T-score -1,0 la -2,5), nu cu osteoporoză constituită
Scădere în înălțime și cifoză dorsală ⚠ alarmă
„micșorarea staturii, cocoașă (gât de bizon)”
Ocazional
Specificitate moderată
Scăderea în înălțime > 2 cm față de înălțimea maximă din tinerețe și cifoza dorsală progresivă sunt semne ale fracturilor vertebrale de compresie multiple; necesită morfometrie vertebrală.
Durere osoasă
Ocazional
Specificitate moderată
Osteopenia în sine este asimptomatică; durerea osoasă apare de obicei în context de fractură vertebrală subclinică sau la progresia spre osteoporoză. Durerea osoasă difuză poate sugera osteomalacie ca diagnostic diferențial. Lombalgia cronică poate reflecta microfracturi vertebrale.

Prezentare de urgență dacă apare oricare dintre: fractură de fragilitate, scădere în înălțime și cifoză dorsală.

⚠ Semne de alarmă — când mergi de urgență la medic

Semne de alarmă (red flags)

  • Fractură la traumatism minim sau fără traumatism — fractură vertebrală, de șold, de antebraț distal sau de humerus după o cădere de la propria înălțime sau mai mică; necesită investigație imediată a densității osoase.[4]
  • Scădere în înălțime ≥ 2 cm față de înălțimea maximă documentată — sugerează fracturi vertebrale de compresie multiple.
  • Durere dorsală acută, nouă, fără traumatism evident la o persoană cu factori de risc pentru osteoporoză — posibilă fractură vertebrală de compresie.
  • Cifoza dorsală rapid progresivă — semn de tasări vertebrale active.
  • Durere osoasă difuză persistentă — poate indica osteomalacie (deficit sever de vitamina D), mielom multiplu sau alte cauze secundare de pierdere osoasă.[3]
  • Fractura de șold — urgență ortopedică; mortalitatea la un an după fractura de șold este de 20–24%.[7]

Diagnostic clinic

Diagnostic clinic

Evaluarea clinică a unui pacient cu risc de osteopenie sau osteoporoză include:[3][4]

  • Anamneza factorilor de risc — vârstă, sex, menopauză (vârsta și tipul), fracturi anterioare la pacient și părinți, glucocorticoizi, alte medicamente osteotoxice, boli asociate, fumat, alcool, activitate fizică, aport alimentar de calciu.
  • Examenul fizic — înălțimea (de comparat cu valorile anterioare), greutatea, indicele de masă corporală (IMC scăzut este factor de risc independent), evaluarea posturii (cifoză dorsală), testul de echilibru și forța musculară (risc de căderi).
  • Calculul scorului FRAX — instrument validat internațional care estimează probabilitatea fracturii osteoporotice majore și a fracturii de șold pe un orizont de 10 ani, integrând 12 factori de risc clinici, cu sau fără DMO.[4] Pragul de intervenție recomandat este o probabilitate FRAX de fractură osteoporotică majoră ≥ 20% sau de fractură de șold ≥ 3% (conform ghidului NOF/BHOF).[3]

Calculator FRAX — Risc de fractură pe 10 ani Calculator

Instrumentul FRAX (Fracture Risk Assessment Tool), dezvoltat de Universitatea Sheffield și IOF, calculează probabilitatea pe 10 ani a fracturii osteoporotice majore (coloană, șold, antebraț, humerus) și a fracturii de șold, integrând factori de risc clinici cu sau fără densitatea minerală osoasă. Este instrumentul standard recomandat de ghidurile internaționale (IOF, ghidul UK 2024, NOF/BHOF) pentru decizia terapeutică în osteoporoză și osteopenie.

Vârsta (ani)
Scor total: 0

⚕ Rezultat orientativ pentru profesioniști; nu înlocuiește judecata clinică.

Sursă: FRAX® Tool — University of Sheffield / IOF, 2024

Clasificarea OMS a densității minerale osoase (T-score DXA)

Criteriile OMS de diagnostic al osteopeniei și osteoporozei pe baza scorului T măsurat prin DXA la coloana lombară, șoldul proximal sau antebrațul distal. Se aplică femeilor postmenopauze și bărbaților ≥50 de ani.

  • Normal: T-score ≥ −1,0 — densitate osoasă normală pentru vârstă
  • Osteopenie: T-score între −1,0 și −2,5 — masă osoasă scăzută, risc de fractură moderat crescut față de normal
  • Osteoporoză: T-score ≤ −2,5 — risc semnificativ de fractură de fragilitate
  • Osteoporoză severă: T-score ≤ −2,5 + cel puțin o fractură de fragilitate documentată — risc foarte crescut de fractură ulterioară

Sursă: OMS — WHO Study Group, Technical Report Series 843, 1994 (reconfirmat IOF/ESCEO 2024)

Diagnostic paraclinic

Diagnostic paraclinic

Investigație de referință: DXA (absorbțiometrie cu raze X în dublu fascicul)

DXA este standardul de aur pentru măsurarea densității minerale osoase (DMO). Expune pacientul la doze minime de radiație (echivalentul a câteva ore de radiație cosmică de fond). Se măsoară de rutină la:[1][3]

  • Coloana lombară L1–L4
  • Șoldul proximal (colul femural și totalul șoldului)
  • Antebrațul distal (1/3 distal al radiusului) — în caz de hiperparatiroidism sau când celelalte locuri sunt neinterpretabile

Interpretare: Diagnosticul se bazează pe cel mai mic scor T dintre locurile măsurate. Scorul T între −1,0 și −2,5 = osteopenie; ≤ −2,5 = osteoporoză.[1]

Monitorizarea prin DXA se face la 1–2 ani în caz de tratament cu glucocorticoizi sau la intervale de 2–5 ani în funcție de nivelul de risc la persoanele fără tratament medicamentos.[6]

Investigații de laborator recomandate

  • Calciu seric și urinar, fosfor seric — evaluarea tulburărilor de metabolism mineral
  • 25-OH-vitamina D serică — valoarea optimă este considerată ≥ 50 nmol/L (20 ng/mL); deficiența severă (< 30 nmol/L) necesită corecție activă[5]
  • PTH (parathormonul) — pentru excluderea hiperparatiroidismului primar
  • TSH — hipertiroidismul subclinic sau manifest accelerează pierderea osoasă
  • Hemograma completă, VSH, proteina C reactivă — pentru excluderea cauzelor inflamatorii sau hematologice
  • Markeri de remodelare osoasă — CTX (C-telopeptid cross-linked al colagenului de tip I, marker de resorbție) și P1NP (propeptid N-terminal al procolagenului de tip I, marker de formare); utili pentru monitorizarea răspunsului la tratament și aderența terapeutică[6]
  • Testosteron total la bărbați cu suspiciune de hipogonadism
  • Anticorpi anti-transglutaminază (boala celiacă) la pacienți fără altă cauză identificată

Radiografie sau morfometrie vertebrală

Radiografia coloanei toracale și lombare sau morfometria vertebrală prin DXA (VFA) este indicată la pacienți cu durere de spate, scădere în înălțime ≥ 2 cm sau cifoză dorsală progresivă, pentru identificarea fracturilor vertebrale.[3][4]

Diagnostic diferențial

Diagnostic diferențial

Osteopenia (masa osoasă scăzută) trebuie diferențiată de alte condiții care pot produce un scor T scăzut sau tablou clinic similar:

  • Osteomalacia — defect de mineralizare a matricei osoase (nu de masă), de obicei prin deficit sever de vitamina D sau tulburări renale de reabsorbție a fosfaților. Spre deosebire de osteopenie, osteomalaciase manifestă prin durere osoasă difuză și tenderness la presiune, slăbiciune musculară proximală și pseudofracturi (semne Looser) la radiografie. Fosfataza alcalină este crescută, 25-OH-vitamina D este foarte scăzută.[3]
  • Mielomul multiplu — poate produce leziuni osteolitice care reduc DMO; se prezintă cu durere osoasă (mai ales vertebrală sau costală), anemie, insuficiență renală, hipercalcemie. Investigații: proteina M în ser și urină, electroforeză proteică, biopsia măduvei osoase.[3]
  • Metastazele osoase — tumori primare (sân, prostată, plămân, rinichi, tiroidă) care se localizează frecvent în os; produc durere localizată, fracturi patologice și imagini lezionale la radiografie/scintigrafie. Scorul T poate fi artefactual scăzut sau crescut local (metastaze osteoblastice).
  • Boala Paget osoasă — remodelaj osos haotic, cu leziuni mixte (sclerotico-litice); poate afecta DMO locală; fosfataza alcalină seric mult crescută, aspect radiologic caracteristic la oasele afectate.[3]
  • Hiperparatiroidismul primar — hipercalcemie, PTH crescut, litiază renală; DMO scăzută preferențial la antebraț (os cortical); corectat prin paratiroidectomie.[3]
  • Osteogeneza imperfectă — cauza genetică de masa osoasă scăzută la tineri; sclere albastre, hiperlaxitate ligamentară, fracturi repetate din copilărie; diagnosticul genetic confirmă.

Boli înrudite

Tratament

Tratament

Tratamentul osteopeniei se stratifică în funcție de riscul absolut de fractură calculat prin FRAX, nu exclusiv pe baza scorului T.[4][6] Decizia de inițiere a medicației antiresorbtive se ia individualizat.

1. Modificările stilului de viață (prima linie, pentru toți pacienții)

  • Exercițiu fizic: exercițiile cu impact (mers pe jos, jogging ușor, urcat scări) și de rezistență musculară (cu greutăți, benzi elastice) sunt singurele intervenții dovedite a stimula formarea osoasă; se recomandă minimum 30 de minute de activitate moderată/zi.[5] O meta-analiză a 13 studii clinice randomizate a demonstrat că exercițiul combinat cu calciu și vitamina D crește semnificativ DMO la coloana lombară și colul femural față de suplimentare izolată.[8]
  • Renunțarea la fumat — fumatul reduce nivelul estrogenilor și inhibă direct osteoblastele.
  • Reducerea consumului de alcool — mai mult de 2 unități/zi este factor de risc independent în calculul FRAX.
  • Prevenirea căderilor — covorașe antiderapante, iluminat adecvat, antrenament de echilibru; la vârstnici, evaluarea riscului de căderi este componentă obligatorie a consultației.

2. Suplimentare cu calciu și vitamina D

Se recomandă tuturor pacienților cu osteopenie, în special celor cu aport alimentar insuficient:[5]

  • Calciu: aport total (dietă + supliment) de 1000–1200 mg/zi pentru femei postmenopauze și bărbați peste 70 de ani. Se preferă fracționarea dozelor (câte 500 mg odată pentru absorbție optimă). Sursele alimentare (lactate, legume cu frunze verzi, tofu) sunt preferate față de suplimentele farmacologice atunci când sunt posibile.
  • Vitamina D: 800–2000 UI/zi pentru a menține nivelul seric de 25-OH-vitamina D ≥ 50 nmol/L; persoanele cu risc crescut de deficiență (vârstnici instituționalizați, persoane cu expunere solară limitată) pot necesita doze mai mari.[5] O meta-analiză din 2025 confirmă că suplimentarea combinată ameliorează moderat DMO la bazin.[9]

3. Tratament farmacologic (indicat selectiv, la risc crescut de fractură)

Tratamentul medicamentos al osteopeniei nu este sistematic — se inițiază la pacienți cu risc FRAX crescut sau cu alți factori de risc majori:[6][10]

  • Bifosfonații (alendronat, risedronat, ibandronat, acid zoledric) — prima linie la femeile postmenopauze cu risc crescut de fractură. Alendronatul oral (70 mg/săptămână) și risedronatul (35 mg/săptămână) sunt cele mai studiate. Acidul zoledric se administrează intravenos o dată pe an. O meta-analiză a 2022 a demonstrat eficacitatea tuturor bifosfonaților în creșterea DMO și reducerea fracturilor la femeile cu osteopenie.[11] Durata recomandată: 3–5 ani, cu reevaluare după această perioadă. Efecte adverse posibile: esofagită (bifosfonați orali), osteonecroza mandibulei (rară, sub 1/10.000 la pacienți fără cancer) și fractura femurală atipică (rară, risc crescut după 5+ ani).[10]
  • Denosumabul (injecție subcutanată 60 mg la 6 luni) — inhibitor RANK-ligand; alternativă de a doua linie sau prima linie când bifosfonații sunt contraindicați sau prost tolerați. Atenție: întreruperea bruscă poate produce o pierdere osoasă rapidă și fracturi vertebrale multiple.[6]
  • Terapia hormonală menopauză (THM) — opțiune validă la femeile postmenopauze sub 60 de ani sau în primii 10 ani de la menopauză, cu indicație și pentru simptomele vasomotorii; ghidul UK 2024 o include ca opțiune de prima linie la femei tinere cu risc crescut.[6]
  • Raloxifenul — modulator selectiv al receptorilor estrogenici (SERM); reduce fractura vertebrală, fără efect documentat pe fractura de șold; indicat în special la femeile cu risc crescut de cancer mamar.
  • Teriparatida și romosozumabul — agenți anabolici rezervați osteoporozei severe sau pacienților cu fracturi multiple; nu sunt indicați în osteopenia necomplicată.

Complicații

Complicații

Principala complicație a osteopeniei netratatate este progresia spre osteoporoză și apariția fracturilor de fragilitate:[2][7]

  • Fractura vertebrală de compresie — cea mai frecventă fractură osteoporotică; poate fi acută (durere lombară sau dorsală severă) sau cronică subclinică. Fracturile vertebrale multiple duc la pierdere permanentă de înălțime, cifoza dorsală progresivă, durere cronică și restricție respiratorie (prin reducerea capacității vitale).
  • Fractura de șold — cea mai gravă complicație; mortalitatea la un an este de 20–24%.[7] Aproximativ 60% din pacienți nu recuperează funcția de ambulație anterioară la un an postoperator. Costurile de îngrijire sunt majore — numai în România, costul economic al fracturilor de fragilitate a fost estimat la 129 milioane euro în 2010.[7]
  • Fractura de antebraț distal (Colles) — frecventă la căderi pe mâna întinsă; prima fractură de fragilitate la multe femei la vârsta de 50–60 de ani; semnalează riscul crescut de fracturi ulterioare.
  • Fractura de humerus proximal — dificultăți funcționale prelungite la bătrâni.
  • Durerea cronică și dizabilitatea — fracturile vertebrale nedepistare se pot croniciza, cu impact major asupra calității vieții, autonomiei și riscului de depresie.
  • Progresia spre osteoporoză — fără intervenție, o proporție semnificativă a pacienților cu osteopenie evoluează spre osteoporoză în decursul anilor, cu accelerarea ratei de fractură.

Monitorizare și urmărire

Monitorizare și urmărire

Frecvența monitorizării depinde de nivelul de risc și de prezența tratamentului medicamentos:[3][6]

  • DXA de monitorizare:
    • La pacienții fără tratament cu risc scăzut: la 5 ani (sau mai rar dacă DMO e stabilă)
    • La pacienții fără tratament cu risc moderat: la 2–3 ani
    • La pacienții cu tratament medicamentos: la 1–2 ani inițial, apoi la 2–3 ani dacă DMO e stabilă
    • La pacienții cu glucocorticoizi: la 6–12 luni în primul an, apoi anual
  • Markeri de remodelare osoasă (CTX, P1NP) — utili la 3–6 luni de la inițierea tratamentului pentru verificarea aderencei și răspunsului terapeutic; nu sunt indispensabili în monitorizarea de rutină.[6]
  • 25-OH-vitamina D serică — la 3–6 luni după inițierea suplimentării, pentru ajustarea dozei.
  • Reevaluarea FRAX — la fiecare 2–5 ani sau la apariția unor noi factori de risc (fractură intercurentă, tratament cu glucocorticoizi, pierdere ponderală semnificativă).
  • Evaluarea aderenței — bifosfonații orali au o rată de abandonare de 50% la un an; lipsa aderencei anulează beneficiul terapeutic și trebuie adresată la fiecare consultație.[10]
  • Pauza terapeutică la bifosfonați (drug holiday) — după 3–5 ani de bifosfonați orali sau 3 ani de acid zoledric, la pacienții cu risc scăzut sau moderat se poate face o pauză de 2–3 ani, cu reluare dacă DMO scade sau apar fracturi.[6]

Ghidul pacientului

Ghid pentru pacient

Dacă ați primit diagnosticul de osteopenie la un control DXA, câteva lucruri sunt importante de știut:

  • Osteopenia nu este osteoporoza. Aveți masa osoasă sub normal, dar nu la nivelul la care fracturile survin cu ușurință. Intervenția acum poate împiedica agravarea.
  • Dieta contează. Consumați zilnic produse lactate (lapte, iaurt, brânzeturi), legume cu frunze verzi (broccoli, kale, spanac), pește cu oase (sardine, somon cu oase). Scopul: 1000–1200 mg calciu/zi din alimente + supliment dacă e nevoie.
  • Vitamina D se face și prin expunere la soare — 15–20 de minute pe zi, fără protecție solară, pe brațe și picioare, vara și primăvara. Toamna și iarna, suplimentul este de obicei necesar.
  • Mișcarea cu impact este medicament. Mersul pe jos zilnic (30+ minute), urcat scări, dans — toate acestea stimulează oasele să se întărească. Înotul și ciclismul, deși bune pentru inimă, nu stimulează oasele la fel (nu au impact).
  • Nu fumați și limitați alcoolul — ambele slăbesc oasele și cresc riscul de căderi.
  • Preveniți căderile acasă — eliminați covorașele care alunecă, montați mânere la baie, asigurați iluminatul nocturn adecvat.
  • Medicamentele nu sunt întotdeauna necesare. Medicul va evalua riscul dumneavoastră total (nu doar scorul T) și va decide dacă aveți nevoie de bifosfonați sau alte medicamente.
  • Verificați periodic. DXA-ul de control vă arată dacă evoluția e favorabilă sau dacă e nevoie să ajustați tratamentul.

Ghidul specialistului

Ghid pentru medicul specialist

Abordarea clinică a osteopeniei impune o evaluare a riscului absolut de fractură, nu o decizie terapeutică bazată exclusiv pe scorul T:[3][4][6][10]

  • Calculul FRAX cu și fără DMO este obligatoriu la orice pacient cu scor T între −1,0 și −2,5. Pragul de intervenție farmacologică (probabilitate FRAX ≥ 20% pentru fractura majoră sau ≥ 3% pentru fractura de șold) trebuie ajustat la probabilitatea echivalentă a unei paciente cu fractură anterioară de aceeași vârstă.
  • Cauze secundare — excludeți sistematic: 25-OH-vitamina D, calciu, PTH, TSH, hemogramă, VSH/PCR la toți pacienții; testosteron la bărbați; anticorpi anti-TGA la cei fără cauză aparentă.
  • Tratamentul cu glucocorticoizi ≥ 5 mg prednison/zi, prevăzut a dura ≥ 3 luni, este indicație automată de profilaxie cu bifosfonați, calciu și vitamina D, indiferent de DMO inițială.
  • Alegerea bifosfonatului ține cont de: aderare (intravenos = complianță 100%), tolerabilitate gastrointestinală, funcția renală (acid zoledric contraindicat la eGFR < 35 ml/min/1,73m²), risc de esofagită.
  • Pauza terapeutică (drug holiday) după 5 ani de bifosfonați orali sau 3 doze de acid zoledric la pacienți cu risc scăzut-moderat (T-score > −2,5, fără fracturi recente). Reluați dacă: DMO scade, apar fracturi sau riscul FRAX crește.
  • Denosumab nu se întrerupe brusc — necesită tranziție la bifosfonați pentru a preveni reboundul pierderii osoase; lipsa tranziției crește riscul de fracturi vertebrale multiple.
  • Morfometria vertebrală (VFA) prin DXA sau radiografii vertebrale la prima evaluare în cazuri cu durere vertebrală, scădere în înălțime ≥ 2 cm sau IMC < 20 kg/m².

Evoluție și prognostic

Evoluție și prognostic

Traiectoria osteopeniei depinde de factori individuali, dar câteva elemente definesc prognosticul general:[2][3][6]

  • Rata de pierdere osoasă variază între 1–3% pe an la femeile postmenopauze în primii ani și sub 1% pe an ulterior; la bărbați, rata este mai lentă (0,5–1%/an).
  • Fără intervenție, până la 40% din femeile cu osteopenie vor progresa spre osteoporoză în 10 ani, dar riscul de fractură variază considerabil în funcție de alți factori de risc (fractură anterioară, vârstă, FRAX).
  • Cu modificări de stil de viață și suplimentare, rata de pierdere osoasă poate fi redusă sau oprită; la unii pacienți se observă o ușoară creștere a DMO.
  • Cu bifosfonați, DMO crește cu 3–8% față de placebo în 3 ani la coloana lombară și 1–6% la șold; reducerea fracturilor vertebrale este de 30–70%, a celor de șold de 40–50% (în studiile pe osteoporoza postmenopauză).[5]
  • Prima fractură de fragilitate crește dramatic riscul de fractură ulterioară: o meta-analiză din 2023 pe 2,1 milioane de persoane (cohorte din 64 de țări) a demonstrat că o fractură anterioară aproape dublează riscul de fractură viitoare (HR 1,88), independent de DMO.[12]

Prevenție și screening

Prevenție și screening

Prevenția primară (la toate vârstele)

  • Construirea unui vârf de masă osoasă optim în copilărie și adolescență — dieta bogată în calciu și activitate fizică cu impact în perioadele de creștere reduc riscul de osteopenie/osteoporoză decenii mai târziu.
  • Aport adecvat de calciu pe tot parcursul vieții: 1000 mg/zi adulți sub 50 de ani; 1200 mg/zi femei ≥ 51 ani și bărbați ≥ 71 ani (cu prioritate din alimentație).[5]
  • Vitamina D: expunere solară sau supliment 600–800 UI/zi adulți; 800–1000 UI/zi la vârstnici.[5]
  • Activitate fizică regulată, inclusiv exerciții cu impact și rezistență musculară.
  • Evitarea fumatului și a consumului excesiv de alcool.

Screening — cine trebuie investigat prin DXA

Recomandările actuale (IOF, ghidul UK 2024, NOF/BHOF) indică DXA la:[3][4][6]

  • Toate femeile ≥ 65 de ani
  • Femei sub 65 de ani și bărbați sub 70 de ani cu factori de risc (fractură anterioară la adult, antecedente familiale de fractură de șold, indice de masă corporală scăzut, fumat, tratament cu glucocorticoizi, boli asociate cu pierdere osoasă)
  • Toți bărbații ≥ 70 de ani
  • Orice adult cu fractură de fragilitate documentată
  • Persoane inițiate pe tratamente cu glucocorticoizi sistemici pe termen lung

Prevenția secundară (după prima fractură)

Programele de tip Fracture Liaison Service (FLS) — identificarea sistematică și tratamentul pacienților cu fractură de fragilitate — reduc riscul de a doua fractură cu până la 40%. Ghidul UK 2024 și IOF recomandă implementarea acestor programe în spitale care tratează fracturi.[6]

Situații speciale

Situații speciale

Osteopenia la bărbați

Bărbații reprezintă 25–30% din fracturile de fragilitate la vârstnici, cu mortalitate post-fractură de șold mai mare decât la femei. Calculul FRAX include bărbați. Cauze specifice la bărbați: hipogonadism (testosteron scăzut), alcoolism, glucocorticoizi. Bifosfonații și denosumabul au indicație aprobată la bărbați cu osteoporoză.[3]

Osteoporoza indusă de glucocorticoizi (GIOP)

Orice doză de glucocorticoid sistemic ≥ 5 mg/zi prednison (sau echivalent) prevăzută a fi continuată ≥ 3 luni impune: profilaxie imediată cu calciu (1000–1200 mg/zi) + vitamina D (800–1000 UI/zi) + evaluare prin DXA și FRAX. La risc crescut — bifosfonați sau teriparatidă (mai ales în primul an, când pierderea osoasă indusă de steroizi e maximă).[3]

Osteopenia în sarcină și alăptare

O pierdere osoasă tranzitorie este fiziologică în sarcină și alăptare (calciul e transferat fătului/sugarului). Bifosfonații sunt contraindicați în sarcină (teratogenitate potențială, se acumulează în os ani de zile). La femeile cu osteopenie preexistentă care alăptează, aportul de calciu (1300 mg/zi) și vitamina D trebuie asigurat; DXA nu se recomandă în sarcină.[3]

Osteopenia la tineri (premenopauză/sub 50 de ani)

La adulții tineri se folosește scorul Z (nu T); un scor Z ≤ −2,0 necesită investigarea obligatorie a cauzelor secundare. Bifosfonații sunt indicați cu prudență la femeile în premenopauză cu potențial de sarcină (persistă în os ani de zile). Tratamentul cauzei secundare are prioritate absolută.

Viața cu boala

Viața cu osteopenia

Osteopenia este o condiție care, gestionată corect, nu limitează semnificativ calitatea vieții. Câteva aspecte practice pentru pacienți:

  • Activitățile cotidiene sunt sigure. Mersul pe jos, urcatul scărilor, grădinăritul, dansul — toate sunt benefice, nu periculoase. Evitați activitățile cu risc mare de cădere sau impact violent (schi de viteză, sporturi de contact).
  • Suplimentele se iau constant. Calciul și vitamina D funcționează numai dacă sunt luate regulat; o pauză de câteva săptămâni nu e catastrofică, dar constanța pe ani de zile contează.
  • Bifosfonații orali cer o rutină: pe stomacul gol dimineața, cu un pahar mare de apă (200 ml), rămânând în poziție verticală 30–60 de minute. Nu luați alte medicamente sau mâncare în acest interval.
  • Raportați orice durere osoasă nouă. Durerea vertebrală bruscă, durerea la coapsă sau „ceva ce a trosnit" la un gest banal necesită evaluare medicală urgentă.
  • Controalele periodice nu se sar. DXA-ul de urmărire arată dacă tratamentul funcționează — fără el, medicul nu poate ajusta planul terapeutic.
  • Stresul emoțional și depresia sunt asociate cu aderența scăzută la tratament și cu creșterea riscului de căderi; dacă vă simțiți copleșit de diagnostic, discutați cu medicul.

🇷🇴 În România

Osteopenia în România

România se confruntă cu o povară semnificativă a bolilor osoase metabolice, cu unele particularități față de media europeană:[7]

  • Prevalența osteoporozei postmenopauze este estimată la 11,5% în România, cu peste 1 milion de români peste 50 de ani afectați de osteoporoză.
  • În 2009, în România au survenit aproximativ 18.400 de fracturi de șold — o cifră considerabilă pentru o populație de circa 20 de milioane.
  • Costul economic al fracturilor de fragilitate a fost estimat la 129 milioane euro în 2010, cu o proiecție de 151 milioane euro până în 2025, fără a lua în calcul costurile indirecte (îngrijire la domiciliu, pierderea autonomiei).[7]
  • Accesul la DXA rămâne limitat în România față de nevoile epidemiologice — în multe județe există un singur aparat; lista de așteptare poate depăși 3–6 luni.
  • Bifosfonații de primă linie (alendronat, risedronat) sunt decontați de CNAS pentru pacienții cu osteoporoză diagnosticată; denosumabul și teriparatida necesită dosar de compensare prin programe speciale. Pacienții cu osteopenie (fără fracturi) nu beneficiază de decontare automată pentru medicație, chiar dacă FRAX indică risc crescut.
  • Programele de tip Fracture Liaison Service — standard de îngrijire în Europa Occidentală — sunt absente sau excepționale în România; pacienții cu fractură de fragilitate nu sunt sistematic evaluați și tratați pentru riscul osos subiacent.

Ultimele studii

Studii clinice relevante

Baza de evidențe pentru managementul osteopeniei se sprijină pe câteva studii și meta-analize fundamentale:

  • ACP Living Systematic Review (2023) — PMID 36592455: Analiză sistemică și meta-analiză în rețea pentru American College of Physicians, care a evaluat 34 de studii clinice randomizate. Concluzie principală: bifosfonații, denosumabul, abaloparatidul, teriparatida și romosozumabul reduc fracturile clinice la femeile postmenopauze cu osteoporoză; date limitate pentru osteopenia izolată.
  • Bifosfonați în osteopenie la femei vârstnice — Meta-analiză 2022 (PMID 35662708): Toate cele patru bifosfonați studiate (alendronat, risedronat, ibandronat, zoledronat) au demonstrat eficacitate în creșterea DMO și reducerea fracturilor la femeile cu osteopenie.
  • Fractura anterioară și FRAX — Meta-analiză 2023 (PMID 37566158): Pe 2,1 milioane de persoane din 64 de cohorte, o fractură anterioară conferă un HR de 1,88 pentru fractura ulterioară, independent de DMO. Fundamentează actualizarea FRAX cu o ponderare mai mare a fracturii anterioare.
  • Calciu + vitamina D — Meta-analiză 2025 (PMID 41063100): 11 studii clinice randomizate, 43.869 de participante: suplimentarea combinată ameliorează moderat DMO la bazin, dar nu reduce semnificativ riscul de fractură clinică — subliniind că suplimentarea singură nu înlocuiește medicația la risc crescut.
O fractură anterioară aproape dublează riscul de fractură viitoare: meta-analiză FRAX
Osteoporos Int · 2023 · n=2,104,506
O fractură anterioară se asociază cu un raport de risc (HR) de 1,88 pentru orice fractură clinică ulterioară, efectul fiind similar pentru toate tipurile de fractură. Densitatea minerală osoasă explică doar 14–33% din acest risc suplimentar.
Vezi toate cele 1 studii despre Osteopenia →

Întrebări frecvente

Osteopenia devine obligatoriu osteoporoză?
Nu. Osteopenia este un factor de risc, nu o boală progresivă inevitabilă. Cu modificări de stil de viață (exercițiu, calciu, vitamina D, renunțare la fumat), mulți pacienți își mențin densitatea osoasă sau chiar înregistrează o ușoară creștere. Progresia spre osteoporoză depinde de vârstă, de rata de pierdere osoasă individuală și de factorii de risc asociați.
Trebuie să iau medicamente dacă am osteopenie?
Nu automat. Decizia de a lua bifosfonați sau alte medicamente se bazează pe riscul dvs. total de fractură (calculat cu FRAX), nu doar pe scorul T. Medicul va lua în considerare vârsta, sex, fracturi anterioare, alte boli și medicamente. Mulți pacienți cu osteopenie sunt gestionați exclusiv prin modificări de stil de viață și suplimentare cu calciu și vitamina D.
Cât de des trebuie să fac DXA?
Dacă nu urmați tratament medicamentos și riscul este scăzut, DXA se repetă la 3-5 ani. Dacă aveți factori de risc suplimentari sau urmați tratament, medicul poate recomanda DXA la 1-2 ani inițial, apoi la 2-3 ani dacă rezultatele sunt stabile.
Laptele și lactatele sunt suficiente pentru aport de calciu?
Lactatele sunt sursa ideală de calciu (un pahar de lapte = aproximativ 300 mg calciu), dar nu întotdeauna suficiente. Adulții ≥51 de ani au nevoie de 1200 mg/zi. Un aport realist din alimente (2-3 porții de lactate + verdeturi + pește cu oase) poate acoperi necesarul. Calculați aportul alimentar real înainte de a lua suplimente — excesul de calciu nu aduce beneficii suplimentare.
Pot face sport cu osteopenie?
Da — și este recomandat. Exercițiile cu impact (mers, jogging ușor, aerobic cu impact, urcat scări, tenis) și cele de rezistență musculară (greutăți, benzi elastice) stimulează oasele să se întărească. Evitați exercițiile cu risc mare de cădere sau de impact vertebral (flexii repetate ale coloanei cu greutăți mari). Înotul și ciclismul sunt bune pentru inimă, dar nu stimulează oasele la fel de eficient.
Vitamina D din soare este suficientă?
Vara și primăvara, 15-20 de minute de expunere directă la soare (față, brațe, picioare, fără cremă de protecție) pot genera cantități semnificative de vitamina D. Toamna și iarna, în România, unghiul razelor solare nu permite sinteza eficientă — suplimentul de 800-1000 UI/zi este necesar în această perioadă, mai ales la persoanele vârstnice sau cu pielea închisă la culoare.

Glosar

DXA (absorptiometrie cu raze X în dublu fascicul)
Metoda standard de măsurare a densității minerale osoase; utilizează două fascicule de raze X de energii diferite pentru a cuantifica mineralele (în principal calciu) din os; expunere la radiații minimă.
Scor T (T-score)
Măsura statistică ce exprimă deviația standard a DMO față de media tinerilor adulți sănătoși de același sex la vârful masei osoase; baza diagnosticului OMS de osteopenie și osteoporoză.
FRAX
Fracture Risk Assessment Tool — calculator internațional validat care estimează probabilitatea pe 10 ani a fracturii osteoporotice majore și a fracturii de șold, pe baza factorilor de risc clinici și, opțional, a DMO.
Bifosfonați
Clasă de medicamente antiresorbtive (alendronat, risedronat, ibandronat, acid zoledric) care inhibă osteoclastele și reduc rata de pierdere osoasă; prima linie farmacologică în osteoporoză și osteopenie cu risc crescut.
Fractură de fragilitate
Fractură survenită la un traumatism echivalent sau mai mic decât o cădere de la propria înălțime; indicator al fragilității osoase avansate; locații tipice: vertebre, șold, antebraț distal, humerus proximal.
Osteoblaste / Osteoclaste
Celule osoase cu roluri opuse: osteoblastele formează os nou (sintetizând colagenul și mineralele), iar osteoclastele resorbesc (dizolvă) osul vechi. Echilibrul dinamic dintre ele determină masa osoasă.
CTX (C-telopeptid)
Marker seric de resorbție osoasă (produs al degradării colagenului de tip I de către osteoclaste); util pentru monitorizarea răspunsului la tratamentul antiresorbtiv.
P1NP
Propeptid N-terminal al procolagenului de tip I — marker seric de formare osoasă; crește sub terapia anabolică (teriparatidă, romosozumab) și scade sub terapia antiresorbtivă.

Concluzii

Concluzii

Osteopenia este o realitate clinică răspândită — 44% din adulții americani peste 50 de ani și un număr similar în Europa — dar frecvent subdiagnosticată și subtratată. Semnificația sa nu constă în simptome, ci în riscul viitor de fractură: mai mult de jumătate dintre fracturile de fragilitate survin la femei cu osteopenie, nu cu osteoporoză constituită.[2]

Pilonii unui management eficient sunt trei: evaluarea riscului absolut de fractură (FRAX + DXA, nu scor T izolat), intervenția pe factorii modificabili (calciu, vitamina D, exercițiu, renunțare la fumat) și medicația antiresorbtivă selectivă la cei cu risc crescut documentat. Tratamentul precoce al osteopeniei previne fractura — iar prevenirea fracturii de șold înseamnă, concret, reducerea mortalității cu 20–24% la un an.[7]

În România, limitările sistemice — accesul redus la DXA, absența programelor FLS, lipsa decontării medicamentelor la osteopenie cu risc crescut — fac ca povara bolii să fie mai mare decât în Europa Occidentală. Conștientizarea mai bună a medicilor de familie și a internistilor față de screeningul și profilaxia osteopeniei rămâne cea mai importantă pârghie de îmbunătățire a sănătății musculoscheletale a populației adulte din România.

📄 Prezentare clinică detaliată: Osteopenia

Bibliografie

[1] WHO Study Group — Assessment of fracture risk and its application to screening for postmenopausal osteoporosis, WHO Technical Report Series 843, 1994 — https://www.who.int/publications/i/item/9241208436
[2] Cifu DX (ed.) — Osteopenia, StatPearls Publishing, NCBI Bookshelf, 2023 — https://www.ncbi.nlm.nih.gov/books/NBK499878/
[3] Gregson CL et al. — The 2024 UK clinical guideline for the prevention and treatment of osteoporosis, Arch Osteoporos, 2024 — https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC12417299/
[4] Kanis JA et al. — FRAX® Fracture Risk Assessment Tool, University of Sheffield / IOF, 2024 — https://www.fraxplus.org/
[5] International Osteoporosis Foundation (IOF) — Treatment of osteoporosis: calcium, vitamin D and pharmacotherapy — https://www.osteoporosis.foundation/health-professionals/treatment
[6] Cosman F et al. — Goal-directed osteoporosis treatment: ASBMR/BHOF task force position statement 2024, J Bone Miner Res, 2024 — https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC11425703/
[7] International Osteoporosis Foundation — Epidemiology of osteoporosis and fragility fractures — https://www.osteoporosis.foundation/health-professionals/about-osteoporosis/epidemiology
[8] Effects of Combined Exercise and Calcium/Vitamin D Supplementation on Bone Mineral Density in Postmenopausal Women: A Systematic Review and Meta-Analysis, Nutrients, 2025 — https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC12735737/
[9] Cong B, Zhang H — The effects of combined calcium and vitamin D supplementation on bone mineral density and fracture risk in postmenopausal women with osteoporosis: systematic review and meta-analysis, BMC Musculoskelet Disord, 2025 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/41063100/
[10] Ayers C et al. — Effectiveness and Safety of Treatments to Prevent Fractures in People With Low Bone Mass or Primary Osteoporosis: A Living Systematic Review and Network Meta-analysis for the ACP, Ann Intern Med, 2023 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/36592455/
[11] Li J et al. — Effects of Bisphosphonates Treatments in Osteopenic Older Women: A Systematic Review and Meta-Analysis, Front Pharmacol, 2022 — https://pmc.ncbi.nlm.nih.gov/articles/PMC9160388/
[12] Kanis JA et al. — Previous fracture and subsequent fracture risk: a meta-analysis to update FRAX, Osteoporos Int, 2023 — https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov/37566158/

Autori și revizuire

Redactat de Racheriu Dragoș – licențiat în medicină, Airinei Camelia – editor medical senior Echipa editorială ROmedic, cu asistență AI, pe baza surselor medicale de referință. Publicat la 13.07.2026.

Conținut redactat din surse medicale de referință (ghiduri de societate, revizuiri sistematice, date epidemiologice oficiale), cu citări numerotate în text. Nu înlocuiește consultul medical de specialitate.

©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!