Psihoterapia cognitiv-comportamentală
Autor: Ana-Cristina Bădița
PSIHOTERAPIA COGNITIV-COMPORTAMENTALĂ
- este un tip de terapie care își propune rezolvarea problemelor pe care le avem în prezent.
Se focalizează pe gândurile, emoțiile și comportamentele care ne împiedică să ne atingem scopurile și să avem o viata împlinită.
Are durată scurtă-medie (10 - 20 de ședințe) și este eficientă pentru diferite probleme (tulburări afective, cum ar fi cea depresivă, tulburări anxioase, cum ar fi panica sau fobiile, tulburări alimentare, tulburări de personalitate etc.)
Aceste tulburări se manifestă prin:
- un mod de gândire distorsionat (ex.: a vedea totul în alb și negru, a exagera importanța evenimentelor, a trage concluzii în lipsa dovezilor, a nu te accepta ca om, a te crede un ratat sau un geniu - fără să vezi nuanțele-, a considera că drepturile altora nu sunt importante sau că viața trebuie să fie dreaptă cu tine);
- emoții intense greu de suportat și/sau inadecvate, care ne limitează (ex. frica de spații închise ori deschise, frica de a vorbi în public, de a spune "nu", teama de abandon, gelozia exagerată, furia necontrolată, tristețea accentuată și de lungă durată sau chiar disperarea)
- comportamente disfuncționale (ex. agresivitatea, evitarea situațiilor "problematice", astfel încât nu se poate învăța un comportament nou și nu se poate testa un nou mod de a gândi, manipularea celorlalți pentru a evita abandonul, încălcarea drepturilor lor sau acceptarea ca ei să-ți încalce drepturile)
- (uneori) reacții fiziologice intense (de ex., în cazul atacului de panică: palpitații, senzație de sufocare, amorțeală în membre, senzație de leșin etc.)
CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Premisa de la care se pornește este că nu avem acces la realitatea în sine, ci o percepem printr-un "filtru" compus din dorințe, nevoi, experiențe anterioare, relațiile cu persoane semnificative, valori și idealuri, credințe, mai mult sau mai putin raționale, care determină ce semnificații atașăm diverselor evenimente, ce facem si ce simțim.
(Observați asemănarea cu psihoterapia existențială?)
Acest "filtru" mental selectează doar anumite părți din realitate sau chiar le modifică încât să se plieze pe concepția despre sine și viață.
Apoi intervin erorile cognitive -ex. gândirea în alb și negru - și nu este de mirare că suntem demoralizați, înspăimântați, geloși sau furioși: pentru că am interpretat situația ca fiind amenințătoare pentru ceva ce prețuim, cum ar fi o valoare (”Nu accept infidelitatea”), concepția despre sine (”Sunt descurcăreț”), despre lume (”Mă pot baza pe ceilalți”) sau viitor (”Voi reuși în tot ce fac”).
Când emoțiile devin prea intense și dau nota obișnuită a vieții, iar comportamentele ne periclitează sănătatea, relațiile cu ceilalți, jobul sau chiar viața este momentul unei vizite la cabinetul psihologic.
CE FACE TERAPEUTUL?
În primele ședințe face o evaluare a tuturor problemelor , de regulă folosind interviuri semistructurate.
Apoi stabilește împreună cu pacientul un ”plan de bătaie”, bazat pe obiectivele acestuia în terapie, și este abordată fiecare problemă în parte.
Terapeutul propune experimente comportamentale, tehnici de relaxare și metode de identificare și de contracarare a gândurilor iraționale, astfel încât pacientul să ajungă să aibă o imagine mai adecvată - sau utilă - a realității.
Rezultatul va fi o gândire mai echilibrată, emoții care pot fi ținute în frâu și relații mai satisfăcătoare cu sine și cu cei din jur.
- este un tip de terapie care își propune rezolvarea problemelor pe care le avem în prezent.
Se focalizează pe gândurile, emoțiile și comportamentele care ne împiedică să ne atingem scopurile și să avem o viata împlinită.
Are durată scurtă-medie (10 - 20 de ședințe) și este eficientă pentru diferite probleme (tulburări afective, cum ar fi cea depresivă, tulburări anxioase, cum ar fi panica sau fobiile, tulburări alimentare, tulburări de personalitate etc.)
Aceste tulburări se manifestă prin:
- un mod de gândire distorsionat (ex.: a vedea totul în alb și negru, a exagera importanța evenimentelor, a trage concluzii în lipsa dovezilor, a nu te accepta ca om, a te crede un ratat sau un geniu - fără să vezi nuanțele-, a considera că drepturile altora nu sunt importante sau că viața trebuie să fie dreaptă cu tine);
- emoții intense greu de suportat și/sau inadecvate, care ne limitează (ex. frica de spații închise ori deschise, frica de a vorbi în public, de a spune "nu", teama de abandon, gelozia exagerată, furia necontrolată, tristețea accentuată și de lungă durată sau chiar disperarea)
- comportamente disfuncționale (ex. agresivitatea, evitarea situațiilor "problematice", astfel încât nu se poate învăța un comportament nou și nu se poate testa un nou mod de a gândi, manipularea celorlalți pentru a evita abandonul, încălcarea drepturilor lor sau acceptarea ca ei să-ți încalce drepturile)
- (uneori) reacții fiziologice intense (de ex., în cazul atacului de panică: palpitații, senzație de sufocare, amorțeală în membre, senzație de leșin etc.)
CUM FUNCȚIONEAZĂ?
Premisa de la care se pornește este că nu avem acces la realitatea în sine, ci o percepem printr-un "filtru" compus din dorințe, nevoi, experiențe anterioare, relațiile cu persoane semnificative, valori și idealuri, credințe, mai mult sau mai putin raționale, care determină ce semnificații atașăm diverselor evenimente, ce facem si ce simțim.
(Observați asemănarea cu psihoterapia existențială?)
Acest "filtru" mental selectează doar anumite părți din realitate sau chiar le modifică încât să se plieze pe concepția despre sine și viață.
Apoi intervin erorile cognitive -ex. gândirea în alb și negru - și nu este de mirare că suntem demoralizați, înspăimântați, geloși sau furioși: pentru că am interpretat situația ca fiind amenințătoare pentru ceva ce prețuim, cum ar fi o valoare (”Nu accept infidelitatea”), concepția despre sine (”Sunt descurcăreț”), despre lume (”Mă pot baza pe ceilalți”) sau viitor (”Voi reuși în tot ce fac”).
Când emoțiile devin prea intense și dau nota obișnuită a vieții, iar comportamentele ne periclitează sănătatea, relațiile cu ceilalți, jobul sau chiar viața este momentul unei vizite la cabinetul psihologic.
CE FACE TERAPEUTUL?
În primele ședințe face o evaluare a tuturor problemelor , de regulă folosind interviuri semistructurate.
Apoi stabilește împreună cu pacientul un ”plan de bătaie”, bazat pe obiectivele acestuia în terapie, și este abordată fiecare problemă în parte.
Terapeutul propune experimente comportamentale, tehnici de relaxare și metode de identificare și de contracarare a gândurilor iraționale, astfel încât pacientul să ajungă să aibă o imagine mai adecvată - sau utilă - a realității.
Rezultatul va fi o gândire mai echilibrată, emoții care pot fi ținute în frâu și relații mai satisfăcătoare cu sine și cu cei din jur.