Antibiotice naturale - topul celor mai eficiente (conform studiilor)

Numeroase plante medicinale considerate antibiotice naturale, cu acțiune puternică, fără efecte nocive, se găsesc în natură. Unele dintre ele sunt incluse în alimentația noastră de zi cu zi. Altele sunt ignorate, fără a cunoaşte beneficiul pe care îl au asupra stării noastre de sănătate.

Antibioticele sunt o categorie de medicamente utilizate de către medici pentru combaterea infecțiilor de etiologie bacteriană sau parazitară. Deşi aceste medicamente acționează eficient eliminând agentul infecțios, majoritatea pot determina apariția unor reacții adverse, în ciuda utilizării lor corespunzătoare.

Antibioticele nu acționează doar asupra agentului patogen care a determinat apariția infecției, ci şi asupra florei bacteriene intestinale prezentă în mod fiziologic la nivelul tractului gastro-intestinal. Astfel se explică numeroasele afecțiuni gastrice apărute în urma antibioterapiei îndelungate. Din această cauză, se recomandă administrarea probioticelor (precum Lactobacillus rhamnosus, Lactobacillus acidophilus, Bifidobacterium longum) pe parcursul antibioterapiei.

De asemenea, administrarea prelungită a antibioticelor poate predispune la apariția obezității, a unor boli cronice, a astmului bronşic şi chiar a afecțiunilor neoplazice.

Din fericire, în natură pot fi găsite anumite plante medicinale denumite „antibiotice naturale” care, datorită efectelor antibacteriene, antivirale, antifungice ş.a.m.d., sunt utile în combaterea diferitelor afecțiuni (inclusiv a infecțiilor), favorizând vindecarea organismului. Aceste antibiotice naturale sunt lipsite de reacții adverse şi efecte toxice şi sunt capabile să protejeze organismul împotriva diferiților agenți patogeni. [1], [2], [3], [4], [5]

• Ghimbirul este un condiment utilizat frecvent pentru prepararea mâncărurilor. Din punct de vedere medical, ghimbirul poate fi utilizat pentru combaterea stărilor de greață apărute în cazul femeilor însărcinate sau în cadrul răului de mişcare (efect antiemetic). De asemenea, ghimbirul poate fi utilizat în cazul persoanelor diagnosticate cu hipercolesterolemie sau dislipidemie, pentru reducerea nivelului de colesterol din sânge (efect hipolipidemiant). [1], [3], [4]

• Usturoiul este cea mai cunoscută plantă aromatică, utilizată nu doar ca şi condiment alimentar, ci şi în scop medical. Datorită proprietăților sale antibacteriene, usturoiul poate fi utilizat pentru combaterea stărilor de răceală şi gripă. De asemenea, usturoiul are capacitate de creştere a rezistenței sistemului imunitar şi are efect benefic în cadrul afecțiunilor cardiovasculare (datorită alicinei, o substanță prezentă în componența plantei, care-i conferă mirosul specific şi ajută la menținerea sănătății aparatului cardiovascular). [1], [2], [3], [4]

• Echinaceea este o plantă medicinală utilizată frecvent în cadrul bolilor infecțioase, datorită capacității de reducere a inflamației şi a sindromului dureros. Studiile efectuate în acest sens au demonstrat proprietățile antioxidante şi antivirale ale acestei plante. Planta este recomandată pentru combaterea infecțiilor urinare, a infecțiilor apărute în sfera ORL, a afecțiunii piciorului de atlet şi a unor leziuni cu vindecare îndelungată. [1], [4], [5]

• Turmericul prezintă proprietăți antibacteriene, antiinflamatoare şi antioxidante, datorită curcuminei, o substanță care se găseşte din abundență în componenta rădăcinei de turmeric. Turmericul poate fi utilizat pentru combaterea infecțiilor virale sau bacteriene şi pentru ameliorarea indigestiei. De asemenea, planta oate fi utilizată în tratamentul afecțiunilor cardiovasculare şi a ulcerului gastric. [4], [5]

• Uleiul de oregano nu este utilizat doar ca şi condiment pentru preoararea mâncărurilor, ci şi în scop medical, datorită numeroaselor beneficii evidențiate. Uleiul de oregano este folosit pentru menținerea sănătății aparatului respirator, putând fi utilizat frecvent în combaterea tusei, în tratamentul bronşitelor şi a astmului bronşic. De asemenea, planta este utilă în eliminarea bacteriilor din organism, în combaterea parazitozelor intestinale şi în ameliorarea acneei, datorită carvacrolului, o substanță existentă în componența plantei. [1], [2], [3], [4]

• Uleiul de nucă de cocos prezintă proprietăți antibacteriene, antifungice, antivirale şi antiparazitare, datorită grăsimilor saturate pe care le deține în componență. De asemenea, uleiul de cocos poate fi utilizat pentru întărirea sistemului imunitar. Cel mai frecvent, uleiul de nucă de cocos este utilizat în tratamentul diferitelor afecțiuni dermatologice, datorită beneficiilor directe pe care acesta le are asupra pielii. Astfel, uleiul de nucă de cocos este utilizat pentru ameliorarea leziunilor cutanate din psoriazis, pentru combaterea exemelor şi a dermatitei. Totodată, uleiul de nucă de cocos poate fi util în ameliorarea indigestiei şi tratamentul infecțiilor cu candida. Studiile efectuate în acest sens au demonstrat faptul că, uleiul de nucă de cocos poate fi utilizat în combaterea unor germeni rezistenți la antibioticele sintetice, datorită acidului laneic, o substanță aflată din abundență în componența sa. Conform studiilor efectuate, uleiul de nucă de cocos administrat în asociere cu uleiul de oregano sunt mult mai eficiente în combaterea infecțiilor bacteriene şi a stafilocociilor, decât antibioticele sintetice. [4], [5]

• Chimenul este un condiment alimentar cu o aromă distinctă care, datorită proprietăților sale antibacteriene, poate fi utilizat în combaterea stărilor de răceală şi gripă şi pentru întărirea sistemului imunitar. [3], [4]

• Ceapa prezintă proprietăți antiinflamatoare şi analgezice, fiind utilizată în combaterea tusei seci, a tusei cronice şi în tratamentul împotriva răcelilor. Proprietățile antibacteriene ale cepei sunt datorate sulfului, o substanță prezentă în cantități crescute în componența cepei, care îi conferă gustul şi mirosul specific. Datorită cobținutului crescut în antioxidanți şi fenoli, ceapa este extrem de eficientă, asemenea unui antibiotic sintetic. De asemenrea, ceapa este utilă în tratamentul înțepăturilor de albină. [4], [5]

• Eucaliptul este un antiseptic natural, cu proprietăți antiinflamatoare, antibacteriene, antifungice şi antivirale. Eucaliptul poate fi utilizat ca dezinfectant pentru curățarea rănilor. De asemenea, eucaliptul este util în combaterea infecțiilor. Ultimele studii au demonstrat faptul că eucaliptul poate fi utilizat şi ca expectorant, favorizând fluidificarea şi eliminarea secrețiilor bronşice. [4], [5]

• Mierea nu este utilizată doar ca deliciu în alimentație, ci şi în scop medical datorită proprietăților sale antibacteriene şi antivirale. Mierea poate fi utilizată în combaterea stărilor de răceală şi gripă, în tratamentul rănilor, în tratamentul ulcerului şi în combaterea tusei. De asemenea, datorită proprietăților sale antioxidante şi datorită conținutului crescut de nutrienți, mierea este utilizată tratamentele cosmetice ale tenului şi a părului. [1], [2], [3], [4]

• Frunzele de măslin prezintă proprietăți antiinflamatoare, antibacteriene şi antivirale, datorită oleuropeinei, o substanță chimică prezentă din abundență în componența lor. Aceste proprietăți sunt datorate, de fapt, acidului eleonlic aflat în componența oleuropeinei, care este un adevărat antibiotic natural. Frunzele de măslin pot fi utilizate în combaterea infecțiilor, a oboselii cronice, în tratamentul herpesului, în ameliorarea reacțiilor alergice şi în tratamentul diferitelor afecțiuni dermatologice. De asemenea, frunzele de măslin sunt utile în tratamentul sinuzitei şi a unor afecțiuni respiratorii, în combaterea stărilor de răceală şi gripă şi în ameliorarea durerilor dentare. Conform studiilor efectuate, frunzele de măslin, datorită substanțelor deținute în componență, au efecte benefice şi în anumite afecțiuni cardiovasculare. Astfel, frunzele de măslin pot fi utilizate în combaterea aritmiilor, în relaxarea arterelor şi asigurarea bunei funcționări a sistemului vascular şi în reducerea glicemiei. Totodată, datorită proprietăților sale antioxidante, frunzele de măslin pot fi utilizate pe post de cosmetice naturale, în cadrul proceselor de îngrijire a tenului şi a părului. [4], [5]