Autismul ar putea afecta în mod egal femeile și bărbații, potrivit unui studiu

Autismul ar putea afecta în mod egal femeile și bărbații, potrivit unui studiu publicat miercuri, care contrazice estimările de până acum referitoare la prevalența acestei tulburări, informează Reuters.

Deși se crede că această condiție neurologică și de dezvoltare este mai frecventă la băieți de vârstă mică, studiul pune în evidență un efect clar de recuperare în rândul fetelor adolescente, au scris cercetătorii în revista BMJ.

Descoperirile subliniază nevoia investigării cauzelor pentru care tulburările din spectrul autist sunt diagnosticate mai târziu în cazul femeilor decât în cel al bărbaților, au spus cercetătorii.

Prevalența autismului a crescut în ultimele trei decenii, iar raportul de diagnostic între bărbați și femei este de 3 la 1. Cele mai multe diagnostice sunt puse în copilărie, până la vârsta de 10 ani.

Pentru a analiza ratele de diagnostic pe parcursul vieții, cercetătorii din Suedia și din Statele Unite au urmărit 2,7 milioane de indivizi născuți în Suedia în perioada 1985-2022, de la naștere și până la vârsta de maximum 37 de ani.

Per ansamblu, 2,8% dintre aceste persoane au fost diagnosticate cu autism la o vârstă medie de 14 ani.

Ratele de diagnostic au fost cele mai ridicate în rândul băieților cu vârste între 10 și 14 ani și în rândul fetelor cu vârste între 15 și 19 ani.

Până la vârsta de 20 de ani, raportul dintre cazurile diagnosticate în rândul bărbaților versus cele diagnosticate în rândul femeilor s-a echilibrat la aproape 1:1.

Acest studiu, alături de alte cercetări recente sugerează că ''practicile curente nu reușesc să recunoască autismul în cazul multor femei decât mai târziu pe parcursul vieții sau să nu-l recunoască deloc'', a scris Anne Cary, o activistă pentru drepturile pacienților, într-un editorial care însoțește studiul.

Studiul nu a luat în calcul factori genetici sau de mediu sau alte afecțiuni asociate cu autismul cum ar fi tulburarea de hiperactivitate și deficit de atenție sau dizabilitate intelectuală, care ar putea juca un rol în diagnosticele pacienților.

Cu toate acestea, Rachel Moseley, din cadrul Universității Bournemouth din Regatul Unit, care nu a participat la studiu, a spus că acest studiu este oportun și oferă un sprijin important pentru un fenomen cunoscut de mult timp de cercetătorii din domeniul autismului și anume existența unui decalaj substanțial în privința diagnosticării autismului la femei.

Urmărirea pe termen lung a tinerilor din cadrul studiului este esențială, a adăugat ea, întrucât cercetările referitoare la copii ar putea rata simptome ale autismului prezente la persoane de sex masculin, dar care nu sunt încă vizibile la femei.

Rata mai ridicată în rândul bărbaților în comparație cu cea a femeilor a fost explicată prin abilitățile sociale și de comunicare mai bune ale fetelor, ceea ce face ca autismul să fie mai dificil de detectat.

''Ceea ce știm despre persoanele cu autism nediagnosticate este faptul că nediagnosticarea este asociată cu dificultăți severe și chiar cu tendințe de sinucidere... așadar subdiagnosticarea... ar trebui să fie îngrijorătoare'', a spus Moseley.