Autodiagnosticul tulburărilor planșeului pelvin

Un studiu realizat la University of Southern California și publicat în Journal of Racial and Ethnic Health Disparities în 2025 a analizat relația dintre prezența simptomelor de tulburări ale planșeului pelvin și capacitatea femeilor latino de a le recunoaște ca problemă medicală, cercetarea arătând o discrepanță majoră între simptomatologie și autoidentificare.

Context

Tulburările planșeului pelvin reprezintă un grup de afecțiuni frecvente la femei, incluzând incontinența urinară, incontinența fecală și prolapsul organelor pelvine, cu o prevalență estimată la aproximativ 25% în populația feminină din Statele Unite. Impactul acestora este semnificativ, afectând calitatea vieții, funcționalitatea zilnică, sănătatea emoțională și sexuală, iar până la 20% dintre femei ajung să necesite tratament chirurgical până la vârsta de 80 de ani.

Datele existente sugerează că femeile latino pot avea rate mai ridicate ale acestor afecțiuni și, în același timp, tind să solicite îngrijiri medicale într-un stadiu mai avansat comparativ cu alte grupuri etnice. Printre factorii propuși pentru explicarea acestor diferențe se numără stigmatizarea simptomelor, nivelul redus de alfabetizare medicală, barierele lingvistice, accesul limitat la servicii medicale și influența valorilor culturale, precum prioritizarea familiei în detrimentul propriei sănătăți sau perceperea simptomelor ca fiind o parte inevitabilă a procesului de îmbătrânire.

Un aspect esențial în accesul la diagnostic și tratament îl reprezintă autoidentificarea simptomelor ca problemă medicală, pas fără de care prezentarea la medic este adesea amânată. Cu toate acestea, modul în care femeile latino interpretează simptomele și decid dacă acestea reprezintă o afecțiune nu este suficient studiat.

Despre studiul actual

Design și participanți

Cercetarea a avut un design transversal, fiind realizată în perioada iunie–octombrie 2019, în comunitatea urbană din Los Angeles. Au fost incluse 197 de femei adulte care s-au autoidentificat ca fiind latino, cu vârste cuprinse între 18 și 88 de ani (vârsta mediană: 50 de ani). Participantele au fost recrutate din spații comunitare precum târguri de sănătate, școli, parcuri și centre comunitare, iar chestionarele au fost administrate în limba engleză sau spaniolă de către un promotor de sănătate comunitar.

Instrumente utilizate

Studiul a integrat o evaluare multidimensională, incluzând:

• Pelvic Floor Distress Inventory – 20 de itemi, utilizat pentru cuantificarea simptomelor și a gradului de disconfort asociat:

  • Subscor pentru prolapsul organelor pelvine

  • Subscor pentru simptome colorectale

  • Subscor pentru simptome urinare
    Scorul total variază între 0 și 300, valorile mai mari indicând un disconfort mai sever.

• Chestionare validate pentru:

  • Acculturație, măsurată prin scoruri de orientare către cultura latino-americană și către cultura dominantă din Statele Unite

  • Valori culturale, inclusiv independență, religiozitate, roluri tradiționale de gen, familism

  • Cunoștințe, atitudini, comportamente și convingeri legate de tulburările planșeului pelvin

  • Stres perceput și discriminare cotidiană

Participantele au fost întrebate direct dacă consideră că au o tulburare a planșeului pelvin, răspunsurile fiind clasificate ca da, nu sau nu sunt sigură.

Analiza statistică

Au fost efectuate analize descriptive, analize univariate și modele de regresie logistică multivariată pentru a identifica factorii asociați cu autoidentificarea afecțiunii. S-au calculat raporturi de șanse cu intervale de încredere de 95%, iar semnificația statistică a fost stabilită la p < 0,05.

Rezultate

Prevalența simptomelor

Deși doar 15% dintre participante au declarat că au o tulburare a planșeului pelvin și alte 15% s-au declarat nesigure, evaluarea standardizată a arătat o prevalență mult mai mare a simptomelor:

• 63% au raportat cel puțin un simptom compatibil

• 39% au raportat cel puțin un simptom moderat sau sever

• 19% au avut simptome compatibile cu prolapsul organelor pelvine

• 33% au prezentat simptome de incontinență urinară

• 14% au raportat simptome de incontinență fecală

Dintre femeile care au negat existența unei tulburări:

• 60% aveau cel puțin un simptom documentat

• 32% aveau simptome considerate deranjante

Factori asociați cu autoidentificarea

Analiza multivariată a evidențiat mai mulți determinanți independenți:

• Severitatea simptomelor
  Fiecare simptom deranjant suplimentar a crescut probabilitatea de autoidentificare cu aproximativ 20%.

• Vârsta
  Femeile mai în vârstă au avut o probabilitate mai mare de a recunoaște simptomele ca fiind patologice.

• Acculturația
  Un scor mai mare de orientare către cultura latino-americană a fost asociat cu o probabilitate mai mică de autoidentificare.

• Valorile culturale și factorii psihosociali
  Femeile care s-au declarat nesigure în privința existenței unei tulburări au avut:

  • valori mai ridicate de religiozitate

  • niveluri mai scăzute de independență

  • scoruri mai mari de stres perceput

Aceste asocieri s-au menținut și într-o analiză restrânsă la femeile care prezentau deja simptome documentate, sugerând că factorii culturali și psihosociali influențează percepția bolii dincolo de severitatea clinică.

Concluzii

Studiul evidențiază o discordantă majoră între prevalența simptomelor și recunoașterea acestora ca afecțiune medicală în rândul femeilor latino din Los Angeles. Autoidentificarea tulburărilor planșeului pelvin nu este determinată exclusiv de intensitatea simptomelor, ci este profund influențată de valori culturale, nivelul de acculturație, religiozitate și stres psihosocial.

Aceste rezultate subliniază necesitatea unor intervenții comunitare adaptate cultural, care să crească nivelul de informare, să reducă stigmatizarea și să încurajeze recunoașterea simptomelor. În paralel, este esențial ca profesioniștii din domeniul sănătății să fie conștienți de impactul contextului social și cultural asupra comportamentului de căutare a îngrijirii medicale, pentru a reduce inechitățile și a facilita diagnosticarea precoce și tratamentul adecvat al tulburărilor planșeului pelvin la femeile latino.