Iubirea este o decizie asumata
Pentru ca a nu intelege de ce te atrage un anume gen de om, ce vrei de la el, ce cauti despre tine in celalalt, te va face sa actionezi gresit. Iar cand istoria se repeta pretul platit este mai mare de fiecare data.
Dragostea trebuie sa fie o decizie dupa ce esti constient de motivatiile tale in a fi intr-o relatie cu cineva. Doar atunci o relatie va fi asumata cu responsabilitate, pentru ca stii de ce te afli acolo.
Nu ca este o intamplare magica a fiintei tale ci o intamplare cognitiva, o inflorire sinaptica cunoscuta si sub numele de entuziasm si incantare.
Motivatia relationala poate fi compensarea, impartasirea, completarea.
Compensarea pentru ceea ce nu ai avut niciodata de la parinti sau compensarea pentru ceea ce nu esti ca individ si ca destin. Afectivitatea neprimita in copilarie va determina asteptari mult prea mari de la partener care va trebui sa compenseze pentru tot ceea ce nu ai primit tu in copilarie sau in relatiile anterioare.
Compensare mai este si atunci cand un individ rational si logic va fi atras de o persoana care este mai mult emotie si instinct. Inteligenta poate fi aceeasi la ambii doar ca orientata diferit determinand extreme ce se vor atrage.
Impartasirea este atunci cand cei doi se afla la nivele similare si cauta o minte la fel de puternica pentru a-i reflecta, pentru a se vedea, ca intr-o oglinda, pentru tot ceea ce ei sunt. Adevarata validare de sine nu ti-o poate aduce decat o persoana pe care tu insuti o admiri. Cand acel om te vede si te pricepe se face sarbatoare.
Completarea este atunci cand cei doi sunt foarte asemanatori in dinamismul mental si fizic si se completeaza mai ales pe diferentele specific masculin-feminin. Completarea nu este de dimensiuni majore – atunci e de fapt compensare. Completarea este atunci cand fiecare vine cu specificul sau de barbat sau femeie si slefuiesc impreuna noua entitate cu aspiratii androginale care este cuplul.
Dragostea este o decizie luata dupa ce motivatia si atractia hormonala sunt in acord sexistential. Apetitul pentru magie, pentru necunoscut si nebulos este o trasatura a oamenilor care vor sa simta versus sa inteleaga. Desi intelegerea poate fi simtita si chiar da senzatii mult mai intense decat emotia pura. Orgasmul mental nu este o metafora ci o realitate intens savurata de cei dependenti de ea.
Problema este ca majoritatea oamenilor au doar emotii, nu sentimente. Emotiile sunt reactii punctuale, inconstiente si conduse mult de hormonal si de arhetipuri sociale inconstiente. Sentimentele presupun integrarea cognitiva a emotiilor.
Dragostea, in afara de a fi o decizie trebuie sa fie o atitudine, un mod de a fi. O decizie constienta de a te pastra intr-o stare de efervescenta emotionala fata de existenta ca tot si nu fata de o manifestare particulara a ei asa cum este un partener.
Si aici insa dragostea este o decizie dupa ce analiza cognitiva a realitatii iti da cu plus si gasesti fascinatie in fiintare chiar si cu contradictii, nepotriviri si neajunsuri destinice.
Si chiar si daca decidem constient pe cine sa iubim, viata nu va deveni mai simpla. Simplitatea nu se asorteaza cu oamenii care decid constient.
Simplitatea nici nu are farmec real pentru un om care ia decizii constient pentru ca el intelege ca viata este sofisticata de fapt. Si alege sa gaseasca fascinatie in complexitatea ei.
Magia ramane de asemeni. Doar ca e o magie a constientului, ca atunci cand da acea stare de „wow” sau de epifanie care este adevarata magie de cautat in viata. Nu magia neintelesului si aparentului inexplicabil ci magia cunoasterii, a priceperii de sine si de celalalt.