Relatia parinte-copil

Este prima relatie pe care copilul o stabileste dupa venirea sa pe lume.Rolul parintilor este sa-l ajute sa se adapteze la mediu si sa-l insoteasca in drumul sau de a se descoperi cine este.Este relatia care constituie piatra de temelie in construirea viitorului adult.

Este bine sa stim ca fiecare copil este unic, cu nevoi personale, trairi si comportamentele care rezida din acestea.Unele nevoi de baza cum sunt: hrana, adapost, igiena, sanatate au in completare nevoi spirituale: de joc, de a avea prieteni.Nevoile emotionale sunt cele mai importante pentru echilibrul sau, fiind necesare ca el sa poata accede la celelalte nevoi.Prima nevoie emotionala este DRAGOSTEA fata de el, iubirea neconditionata pentru ca el exista si nu pentru ca face fapte bune.Iubirea este oferita si atunci cand greseste, tocmai pentru a -i oferi sprijunul emotional , apoi se da educatia cum ar fi bine sa faca data viitoare pentru a nu repeta greseala.A asculta copilul la ceea ce doreste sa ne spuna cand este fericit sau nelinistit este tot o forma de iubire.Atentia fata de preocuparile lui, nelinistile, framantarile lui ,au un rol la fel de important astfel ca relatia parinte copil sa se construiasca pe sentimentul de incredere .Regulile oferite de parinti pentru disciplinare nu sunt recomandate sa fie rigide, si nici sa-i ia toata libertatea de a gandi, simti si actiona.Corectiile se fac verbal, non-agresiv, apreciind ce este bun din actiunea sa.Respectul pentru persoana sa, ii da o valoare personala care consolideaza o stima buna de sine si incredere in propria persoana.

Insa toate se fac cu exemplul personal al parintelui, care este cea mai credibila si solida educatie.