ROmedic Cabinete medicale Constanta Cabinete Laborator de analize Laborator de analize Constanta

Cancerul renal- ucigasul ascuns descoperit intamplator la o examinare ecografica de rutina

Autor: DR. SOTILA GIANINA GABRIELA
Tumorile renale reprezintă a 8-a cauză de deces prin cancer dintre toate malignităţile, cu o incidenţă estimată la 8-9/100.000 locuitori. Formele maligne sunt cele mai agresive dintre cancerele sistemului urinar, cu mortaliatate mult mai ridicată comparativ cu cancerul vezical şi cel prostatic.

Diagnosticul pozitiv al tumorilor renale este în jumătate din cazuri o descoperire întâmplătoare la un examen imagistic de rutină sau indicat pentru o altă afecţiune.

Diagnosticul diferenţial între formele tumorale maligne şi benigne se face în continuare cu dificultate, fiind necesar în majoritatea cazurilor examenul histopatologic. Progresele înregistrate în tratamentul tumorilor maligne renale se datorează folosirii actuale de rutină a ecografiei şi examenului CT, care permit diagnosticul tumorii în stadii precoce.
În cazul formelor avansate local şi al formelor metastatice, supravieţuirea la 5 ani nu s-a modificat foarte mult comparativ cu statisticile anilor ’70 în ciuda dezvoltării unor noi mijloace de tratament.

Cancerul renal este cea mai agresivă malignitate din sfera urologică, care este posibil să crească în viitor, mai ales prin aportul diagnosticului imagistic incidental. Detecţia precoce a acestor tumori permite intervenţia şi tratamentul în stadii puţin avansate, cu prognostic mult mai bun comparativ cu tumorile diagnosticate în faza simptomatică.

Majoritatea cazurilor de cancer renal sunt sporadice şi National Cancer Institute estimează că numai 4% sunt forme familiale. Tot National Cancer Institute estimează ca 1,38% din cei născuţi în prezent, bărbaţi şi femei, vor fi diagnosticaţi cu cancer renal la un moment dat în viaţă .
Incidenţa cancerului a fost în creştere în ultimele decade datorită diagnosticului mai frecvent, care a condus şi la creşterea importantă a supravieţuirii la 5 ani dacă tumora este descoperită în stadii incipiente.

Cei mai importanti factori de risc asupra carora specialistii atrag in mod deosebit atentia sunt:
1. Fumatul: fumatul creste de doua ori riscul de aparitie a cancerului renal, indiferent daca este vorba de fumatul tigarilor obisnuite sau fumatul trabucului. Aproximativ o treime din pacienti au un indelungat istoric de fumat;
2. Sexul masculin: cancerul renal este mult mai frecvent diagnosticat la barbati;
3. Obezitatea si supraponderabilitatea determina importante modificari hormonale in organism, care pot fi factori de risc. Obezitatea este un factor de risc important in special in cazul femeilor. Cresterea masei corporale are o relatie de proportionalitate directa cu cresterea riscului;
4. Administrarea cronica a unor medicamente: atat medicamente ce se elibereaza fara prescriptie medicala, dar si cele pe care le recomanda medicul pentru tratarea anumitor conditii si afectiuni. Se pare ca analgezicele continand fenacetina administrate in doze ridicate sunt printre cele mai periculoase;
5. Scleroza tuberoasa;
6. Boli cronice de rinichi, dializarea prelungita;
7. Transplantul renal;
8. Boli genetice, cum ar fi boala von Hippel - Lindau, sau carcinomul renal papilar mosteni;
9. Antecedente familiale de cancer renal, mai ales daca este vorba de rude de primul grad;
10. Expunere la substante chimice, cum ar fi azbest, cadminiu, benzen, solventi organici sau anumite ierbicide;
11.Hipertensiune arteriala: specialistii nu au identificat deocamdata daca boala in sine sau tratamentul recomandat impotriva ei sunt factorii care cresc riscul, insa rezultatul este acelasi indiferent care este principalul motiv;
12. Rasa: se pare ca populatia de culoare are un risc usor mai crescut de a dezvolta cancer renal, insa specialistii nu au identificat motivul exact pentru aceasta observatie;
13.Limfoame: din motive inca necunoscute, pacientii diagnosticati cu limfoame (cancere ale sistemului limfatic) au un risc mai crescut de a face si cancere renale, motiv pentru care se recomanda un screening periodic.

De retinut!

Existenta acestor factori de risc nu “garanteaza” aparitia cancerului renal, precum nici inlaturarea lor nu ofera protectie maxima impotriva cancerului.

In foarte multe cazuri, pacientii nu au simptome ingrijoratoare sau simptome care sa apara precoce in evolutia bolii. Pe masura ce tumora creste insa, apar si semnele care determina prezentarea pacientului la medic. Triada simptomatica clasica, alcatuita din durere in flanc, hematurie si palparea unei mase tumorale apare destul de rar (doar in 10% din cazuri) si este un indicator al bolii avansate. 25 - 30% dintre pacienti sunt insa asimptomatici, iar cancerul lor este descoperit intamplator, in urma unor investigatii de rutina.

Cele mai frecvente simptome sunt:

- Hematurie (prezenta sangelui in urina)
- Prezenta unei mase tumorale in abdomen;
- Diminuarea apetitului ;
- Durere in flancuri ce nu se amelioreaza;
- Scadere ponderala in absenta unor motive evidente;
- Febra cu durata prelungita, care nu apare pe fundal de raceala, gripa sau alta afectiune de natura infectioasa;
- Astenie extrema;
- Anemie;
- Hipertensiune arteriala;
- Hipercalcemie (cresterea calciului in sange)
- Transpiratii nocturne;
- Stare generala alterata;
- Edeme gambiere (umflarea picioarelor)
- Varicocel (de obicei pe partea stanga, datorat obstructiei venei testiculare - apare la 2% dintre pacientii de sex masculin).

Daca neoplazia s-a extins si a cuprins si alte zona ale corpului, pacientii pot prezenta:
- Dispnee (respiratie dificila)
- Hemoptizie (prezenta sangelui in sputa)
- Dureri osoase.

Pacientii pot prezenta si simptome, aparute ca urmare a sindroamelor paraneoplazice (daca tumorile induc secretia de hormoni):
- Disfunctie hepatica;
- Eritrocitoza;
- Polineuropatie;
- Amiloidoza;
- Casexie;
- Dermatomiozita.

Cea mai frecventă formă de cancer renal este adenocarcinomul (95%). Mai rar întâlnite sunt sarcomul şi tumora Wilms a adultului. Majoritatea tumorilor maligne renale sunt, însă, metastaze ale altor cancere primitive.

Adenocarcinomul renal reprezintă forma cea mai răspândită de cancer renal. Afectează mai ales bărbaţii cu un raport M/F=3/2 şi este descoperit mai frecvent la vârstnici, cu o incidenţă maximă în a 6-a – a 7-a decadă de viaţă 5. Incidenţa adenocarcinoamelor renale este în creştere.
Histologic, în marea lor majoritate ele au punct de plecare în celula epitelială a tubilor contorţi proximali, dar există controverse legate de posibilitatea originii acestei celule şi în porţiuni mai distale ale tubilor.

În practică o clasificare simplă şi utilă în alegerea tratamentului împarte adenocarcinoamele în două tipuri : cu celule clare (marea majoritate – 70-80%) şi alte tipuri celulare (cromofil, cromofob, provenit din ductul colector sau neclasificabil).

Prezentarea iniţială a unui pacient cu carcinom renal este foarte variabilă: jumatate sunt diagnosticaţi întâmplător imagistic, iar restul pe baza diagnosticului clinic (de obicei formele avansate) sau screeningului.

Posibilitatea de a diagnostica clinic tumora ţine de manifestările ei datorate dezvoltarii locale, bolii metastatice sau sindroamelor paraneoplazice care aduc pacientul la medic – acestea realizează o serie de tablouri clinice şi sindroame care, însă, atunci când sunt descoperite anunţă un stadiu avansat de boală şi posibilităţi terapeutice reduse.
Uneori prezentarea iniţială poate fi dramatică, cu semne de hemoragie retroperitoneală, datorată rupturii unei tumori friabile.

În prezent, însă, odată cu progresele imagisticii, diagnosticul iniţial al carcinomului renal este în 50% din cazuri întâmplător, la un examen ecografic sau CT, recomandat de obicei pentru o altă afecţiune, respectiv simptomatologie decât cea urinară.]
 
Programare