Cercetătorii au descoperit că eligibilitatea pentru vaccinul zoster poate reduce riscul de demență

Există un interes crescând pentru posibila legătură dintre infecțiile herpetice și dezvoltarea demenței. Virusurile neurotrope precum herpes simplex și varicelo-zosterian (responsabil de zona zoster) sunt suspectate că ar contribui la procese neurodegenerative. În acest context, vaccinarea împotriva herpes zoster ar putea avea un efect protector asupra sănătății cognitive, nu doar prin prevenirea infecției virale, ci și prin potențiale efecte imune sistemice, nespecifice.
Un studiu anterior realizat în Țara Galilor a sugerat că vaccinarea împotriva herpes zoster reduce riscul de demență. Noul studiu desfășurat în Australia explorează această ipoteză într-un alt context populațional și sanitar, utilizând o strategie cvasi-experimentală de tip „discontinuitate de regresie”, care compară persoane cu vârste aproape identice, dar cu acces diferit la vaccinare din cauza unei granițe arbitrare de eligibilitate legată de data nașterii.

La 1 noiembrie 2016, Australia a introdus vaccinarea gratuită cu Zostavax (vaccin viu atenuat) pentru persoanele cu vârste între 70 și 79 de ani. Persoanele care împlineau 80 de ani exact înainte de această dată nu mai erau eligibile. Această delimitare clară a creat două grupuri comparabile ca profil (în afară de o mică diferență de vârstă), dar cu probabilități foarte diferite de a primi vaccinul – ceea ce a permis cercetătorilor să estimeze impactul vaccinării asupra riscului de demență în mod riguros și fără influența factorilor de confuzie greu de măsurat (precum stilul de viață sau starea generală de sănătate).

Despre studiu

Studiul publicat în JAMA a utilizat date electronice din registre medicale primare din Australia, oferite de PenCS – o companie specializată în informatică medicală. Au fost analizate informații provenind de la 65 de cabinete medicale generale din toate cele șase state australiene și din Teritoriul Capitalei Australiene, pentru perioada 1993–2024.

Criterii de selecție:

• Persoane de peste 50 de ani, înregistrate în sistemul medical la 1 noiembrie 2016
• Pacienți cu cel puțin o consultație documentată în perioada de observație
• Excluderea pacienților cu demență diagnosticată anterior programului de vaccinare

Expunerea: Eligibilitatea pentru vaccinare, determinată exclusiv de data nașterii (înainte sau după 2 noiembrie 1936)

Rezultatul de interes: Diagnosticul nou de demență, în orice formă, în perioada 1 noiembrie 2016 – 27 martie 2024.

Metodologie:  

• Design principal: regression discontinuity (RD), cu accent pe comparații între persoane născute imediat înainte și după 2 noiembrie 1936  
• Analize secundare: modele de supraviețuire (accelerated failure time), metode de randomizare locală și versiuni comparative ale RD  
• Analize robuste: teste de sensibilitate, estimări pe intervale multiple de vârstă, teste pentru variabile de confuzie și evaluări ale altor diagnostice

Rezultate

Populația studiată

• 101.219 pacienți unici analizați în total
• 18.402 incluși în analiza principală (cu o marjă optimă de 482 săptămâni față de pragul de eligibilitate)
• Vârsta medie: 77 ani
• Sex: 54,3% femei

Dovezi privind eficiența vaccinării

• Persoanele eligibile pentru vaccinare (născute după 2 noiembrie 1936) aveau o probabilitate cu 16,4 puncte procentuale mai mare de a fi vaccinate decât cele ineligibile (30,2% vs. 6,5%)
• În perioada de urmărire de 7,4 ani, eligibilitatea pentru vaccinare a fost asociată cu o scădere absolută de 1,8 puncte procentuale a riscului de a primi un diagnostic nou de demență (IC 95%: 0,4–3,3; P = 0,01)

Robustețea rezultatelor

• Efectul s-a menținut stabil în analizele de sensibilitate, indiferent de metoda de ponderare, regresie, sau interval de analiză
• Rezultatele au fost semnificative și în analizele Kaplan-Meier și testele Gray
• Nu s-au identificat efecte asupra altor diagnostice comune (ex. diabet, hipertensiune, dislipidemie) sau asupra utilizării altor servicii preventive (vaccinuri antigripale, statine, screening oncologic)
• Analizele de validare au arătat că diferențele dintre grupuri se datorează exclusiv eligibilității pentru vaccin, fără alte interferențe politice sau de sănătate publică

Interpretare și mecanisme posibile

Efectul protector al vaccinării împotriva herpes zoster asupra riscului de demență ar putea fi explicat prin mai multe mecanisme:

• Prevenirea reactivărilor virusului varicelo-zosterian, care pot induce inflamație neurovasculară, microtrombembolism și afectare cerebrală subclinică
• Evitarea declanșării unor reacții în lanț care pot activa și alte virusuri neurotrope, cum ar fi herpes simplex, implicate în dezvoltarea bolii Alzheimer
• Imunomodulare nespecifică, un efect cunoscut al vaccinurilor vii atenuate, care poate reduce inflamația cronică sistemică – un factor implicat în neurodegenerare

Limitări

• Diagnosticele de demență pot fi subraportate în fișele de consultație primară
• Datele nu sunt reprezentative pentru întreaga populație australiană
• Efectele observate se aplică doar vaccinului viu atenuat (Zostavax), nu și noii versiuni recombinante (Shingrix)
• Estimările se referă la impactul eligibilității pentru vaccinare, nu la vaccinarea efectivă (care poate fi subraportată)
• Estimările sunt valide „local”, pentru populația din jurul pragului de vârstă 79–80 ani

Concluzii

Studiul susține ipoteza că vaccinarea împotriva herpes zoster reduce riscul de apariție a demenței la adulții vârstnici, în urma unei analize riguroase care a eliminat influența factorilor de confuzie. Aceste rezultate întăresc observațiile unui studiu similar realizat în Țara Galilor și sugerează că HZ vaccination ar putea reprezenta o intervenție preventivă accesibilă și eficientă pentru reducerea poverii demenței.

Este justificată investigarea mecanismelor biologice implicate, dar și extinderea studiilor la nivel internațional și în alte contexte de vaccinare, inclusiv prin trialuri clinice randomizate. Dacă aceste rezultate vor fi confirmate, vaccinarea împotriva herpes zoster ar putea fi considerată o componentă a strategiilor de prevenție a declinului cognitiv în populațiile vârstnice.