Cercetătorii descoperă și inhibă o cale esențială în moartea celulară în reacțiile adverse cutanate severe

Sindromul Stevens-Johnson (SSJ) și necroliza epidermică toxică (NET) sunt reacții adverse severe la medicamente, caracterizate prin detașarea extinsă a epidermei și afectarea mucoaselor. Aceste patologii, care împart aceleași mecanisme patogene, se diferențiază prin suprafața corporală afectată: SSJ implică mai puțin de 10%, iar NET peste 10% din suprafața corporală. În ciuda progreselor terapeutice, rata mortalității rămâne ridicată, atingând aproape 30% în cazurile de NET, conform datelor recente din Japonia.
Un studiu realizat de o echipă japoneză propune o abordare inovatoare, concentrându-se pe moartea programată a keratinocitelor – în special necroptoza – ca țintă centrală în tratamentul SSJ/NET. Cercetătorii au identificat acidul chenodeoxicolic (ACDC), un compus deja aprobat pentru utilizare umană, ca posibil agent terapeutic prin inhibarea receptorului FPR1, implicat în mecanismele de necroptoză.

Principala cauză a SSJ/NET este reacția imunologică declanșată de medicamente, în care limfocitele T citotoxice distrug keratinocitele, ducând la pierderea stratului epidermic. Procesele implică atât apoptoza (moarte celulară programată „silențioasă”), cât și necroptoza (moarte programată inflamatorie). Necroptoza este activată de interacțiunea dintre annexina A1 eliberată de monocite și receptorul FPR1 de pe keratinocite, prin fosforilarea kinazelor RIP1, RIP3 și a proteinei MLKL, care distruge membrana celulară.

În modelele experimentale anterioare, s-a demonstrat că inhibarea necroptozei previne dezvoltarea simptomelor asemănătoare SSJ/NET, însă până în prezent nu exista un inhibitor clinic aplicabil. Acest studiu a urmărit identificarea unui inhibitor eficient al FPR1 care să blocheze moartea keratinocitelor și să prevină evoluția bolii.

Despre studiu

Cercetătorii au utilizat o strategie în două etape pentru identificarea inhibitorilor FPR1:

• Screening-ul inițial a fost realizat în biblioteca națională de compuși chimici a Japoniei (Drug Discovery Initiative), conținând peste 200.000 de molecule.
• Ulterior, au fost testate și medicamente deja aprobate cu potențial inhibitor FPR1, în cadrul unei analize de repoziționare a medicamentelor.

Printr-un sistem de screening de înaltă performanță bazat pe semnalul de bioluminiscență al β-arrestinei, cercetătorii au identificat 15 compuși cu inhibiție semnificativă a FPR1, dintre care doi (SPD și Z11) s-au remarcat prin selectivitate ridicată. În paralel, au fost analizați și compuși cunoscuți pentru activitatea FPR1, precum acidul chenodeoxicolic (ACDC), ciclosporina A și H, sulfinpirazona și metionina benzimidazol-6.

Într-un model in vitro folosind keratinocite HaCaT stimulate cu peptidele LL-37 și annexin A1 (mimând stadiul inițial al bolii), ACDC a arătat o inhibiție potentă a morții celulare. Imunofluorescența a confirmat scăderea expresiei markerului pMLKL, demonstrând efectul inhibitor asupra necroptozei.

Rezultate experimentale

1. Efectul ACDC in vitro

Dintre toți compușii testați, ACDC s-a dovedit a fi cel mai eficient în inhibarea morții keratinocitelor la concentrații reduse. Alte substanțe, inclusiv ciclosporina A, au avut efect minim. Analizele suplimentare au arătat că ACDC nu acționează prin mecanisme antioxidante sau antiinflamatorii generale, ci prin blocarea directă a interacțiunii dintre annexin A1 și FPR1.

2. Efectul ACDC în modelul murin SSJ/NET

În modelul murin umanizat, obținut prin injectarea celulelor mononucleare de la pacienți cu NET recuperați, administrarea orală de ACDC a prevenit complet dezvoltarea simptomelor asemănătoare SSJ/NET.

• Membrii grupului martor au dezvoltat conjunctivită severă și leziuni epiteliale.
• Grupul tratat cu ACDC nu a prezentat semne de inflamație sau necroză.
• Analiza histologică a arătat o reducere de peste 90% a celulelor TUNEL-pozitive (2,17% față de 35,74% în grupul martor, p = 0,00006).
• Studiul a demonstrat că necroptoza este forma predominantă de moarte celulară, iar ACDC o inhibă eficient.

Rezultatele au fost consistente indiferent de sexul animalelor, iar efectul terapeutic a fost confirmat și cu celule provenite de la pacienți cu SSJ indus de combinația sulfametoxazol-trimetoprim, confirmând eficacitatea independentă de medicamentul declanșator.

Analiza mecanismului de acțiune

Testele ulterioare au arătat că efectul ACDC este predominant în faza incipientă a bolii, atunci când necroptoza domină procesul patologic. În fazele tardive, când moartea celulară este dominată de apoptoză și mediatorii inflamatori (TNF-α, granzyme B), ACDC nu mai are efect semnificativ.

În contrast cu corticosteroizii, care acționează prin imunosupresie nespecifică, ACDC intervine direct asupra căii Annexin A1–FPR1–RIPK1–RIPK3–MLKL, oprind procesul de necroptoză înainte ca deteriorarea epidermului să devină ireversibilă.

Interpretări și implicații clinice

Rezultatele acestui studiu plasează ACDC printre cele mai promițătoare molecule candidate pentru tratamentul SSJ/NET. Prin antagonizarea FPR1, ACDC acționează mai devreme în lanțul necroptic decât inhibitorii clasici, precum necrostatina-1, care țintesc etape ulterioare.

Cercetătorii propun ca viitoarele studii clinice să testeze administrarea precoce de ACDC la pacienții aflați în fazele inițiale ale reacției, înainte de formarea bulelor cutanate extinse. De asemenea, o abordare combinată cu alte terapii – cum ar fi imunoglobulinele intravenoase, corticosteroizii sau inhibitorii TNF-α – ar putea îmbunătăți semnificativ supraviețuirea și recuperarea pacienților.

Concluzii

Studiul publicat în revista Nature Communications demonstrează că acidul chenodeoxicolic (ACDC) are potențialul de a deveni prima terapie țintită care inhibă necroptoza în SSJ/NET. Prin blocarea receptorului FPR1, ACDC previne moartea keratinocitelor și limitează distrucția epidermului, oferind o nouă cale terapeutică pentru aceste afecțiuni devastatoare.

Deși datele sunt încă preclinice, eficacitatea demonstrată în modelele celulare și murine oferă o bază solidă pentru inițierea studiilor clinice. Într-un context în care rata mortalității pentru NET rămâne de aproape 30%, descoperirea acestui mecanism terapeutic deschide perspective reale pentru reducerea fatalității și îmbunătățirea prognosticului pacienților.