Chist renal (chisturi la rinichi)

Chist renal (chisturi la rinichi)

©

Autor:

Chist renal (chisturi la rinichi)

Chistul renal reprezintă un diagnostic identificat în mod frecvent în rândul adulÈ›ilor È™i copiilor deopotrivă, estimându-se că după vârsta de 50 de ani aproximativ jumătate din populaÈ›ie prezintă cel puÈ›in un chist renal simplu, iar incidenÈ›a creÈ™te pe măsura înaintării în vârstă. De asemenea, chisturile renale pot fi întâlnite în cadrul unor boli cu transmitere genetică, situaÈ›ie în care pacientul este mult mai predispus la complicaÈ›ii față de individul care prezintă pe suprafaÈ›a rinichiului un număr redus de chisturi.

Termenul de chist desemnează prezenÈ›a la nivel renal a unei formaÈ›iuni cu conÈ›inut lichidian, delimitată de o membrană epitelială alcătuită din celule de tip pavimentos sau cuboid aÈ™ezate în monostrat. (1)

Cum apar chisturile renale?

Formarea chisturilor are la bază degenerescenÈ›a epiteliului tubular renal aflată sub controlul expresiei genice. MutaÈ›ia genelor implicate (PKD1/2, NPHP1-5, MCKD1/2, etc.) determină proliferarea epiteliului tubular al nefronilor, iar aceasta poate fi moÈ™tenită sau dobândită. În majoritatea cazurilor, prezenÈ›a chisturilor renale este expresia unei boli genetice care poate afecta È™i alte È›esuturi sau organe:

  • 1. Boala polichistică renală autosomal dominantă: afectează 100% din purtătorii genei PKD È™i se manifestă prin prezenÈ›a a multiple chisturi la nivelul ambilor rinichi, aceÈ™tia căpătând în timp un aspect boselat; alte organe care pot fi afectate în evoluÈ›ia bolii sunt ficatul, pancreasul sau tiroida.
  • 2. Boala polichistică renală autosomal recesivă sau rinichiul polichistic de tip infantil: este diagnosticată în cadrul pacienÈ›ilor pediatrici ai căror părinÈ›i sunt purtători ai genei PKHD. Diagnosticul precoce al acestei afecÈ›iuni se realizează ecografic È™i poate îmbunătăți substanÈ›ial supravieÈ›uirea pe termen lung.
  • 3. Nefronoftizia juvenilă: cauzată de mutaÈ›ia genelor NPHP1-5, se manifestă la nivel microscopic prin atrofia tubilor renali, fibroză interstiÈ›ială È™i glomeruloscleroză, iar din punct de vedere clinic apare la pacienÈ›ii pediatrici care prezintă semne È™i simptome ale insuficienÈ›ei renale cu instalare progresivă.
  • 4. Boala chistică medulară: prezintă aceleaÈ™i caracteristici clinice precum nefronoftizia juvenilă, însă afectează adulÈ›ii în decadele 3-4 de viață; mutaÈ›iile genetice incriminate poartă denumirea de MCKD1, respectiv MCKD2.


În majoritatea cazurilor, aceste afecÈ›iuni genetice prezintă un tablou clinic cvasispecific, fapt ce permite diagnosticul precoce È™i iniÈ›ierea tratamentului specific.

În afara etiologiei genetice, chisturile renale pot avea caracter dobândit, iar printre factorii de risc pentru apariÈ›ia lor se numără:

  • Vârsta înaintată (peste 40 de ani);
  • Sexul masculin;
  • Hiperoxaluria;
  • RetenÈ›ia azotată din boala renală cronică;
  • Metodele de substituÈ›ie a funcÈ›iei renale (hemodializa sau dializa peritoneală);
  • Sinteza crescută a unor factori de creÈ™tere (EGF - „epidermal growth factor”); (2), (3), (4), (5)


Ce cuprinde simptomatologia asociată chistului renal?

O mare parte a chisturilor renale simple rămân asimptomatice pe tot parcursul vieÈ›ii, fiind descoperite incidental în timpul necropsiilor. Acestea devin simptomatice în cazul în care îÈ™i măresc dimensiunile sau prezintă complicaÈ›ii (hemoragie, infecÈ›ie intrachistică, transformare neoplazică). Din simptomatologia specifică pentru chisturile renale fac parte:

  • Hematuria (prezenÈ›a sângelui în urină);
  • Durerea unilaterală la nivel lombar sau în flanc;
  • Febra care poate fi asociată cu frisoane;
  • Piuria (prezenÈ›a puroiului în urină care îi conferă un aspect tulbure);
  • Durerea colicativă, având caracteristici asemănătoare cu cea asociată litiazei renale;
  • Obiectivarea prin palpare a unei mase abdominale. (2), (5), (6)


Cum este diagnosticată prezența chisturilor?

Momentul diagnosticului diferă în funcÈ›ie de modalitatea de prezentare, astfel pacienÈ›ii asimptomatici pot fi depistaÈ›i în cadrul unui bilanÈ› de rutină sau în cadrul unei prezentări la medic pentru alte afecÈ›iuni, în timp ce pacienÈ›ii simptomatici sunt diagnosticaÈ›i în momentul apariÈ›iei complicaÈ›iilor.

Explorările necesare stabilirii diagnosticului pozitiv sunt:

  • Ecografia abdomino-pelvină: decelează prezenÈ›a chisturilor, numărul È™i localizarea lor, precum È™i caracteristicile morfologice: prezenÈ›a peretelui, a septurilor, calcificărilor intrachistice precum È™i a caracterelor speficice malignității;
  • Computer-tomografia cu substanță de contrast: permite evaluarea chisturilor care prezintă semne de malignitate la explorarea ecografică, precum È™i cuantificarea extensiei loco-regionale È™i la distanță a neoplaziilor;
  • Explorare imagistică prin rezonanță magnetică nucleară (RMN): prezintă aceleaÈ™i indicaÈ›ii precum tomografia computerizată. (2), (6)


Ce tratament se recomandă pacienților cu chisturi renale?

Chisturile renale necomplicate sau cele care nu determină compresiune, respectiv simptomatologie dureroasă nu necesită nicio abordare terapeutică. La polul opus, chisturile complicate necesită tratament specific, astfel:

  • InfecÈ›iile intrachistice vor fi tratate cu antibiotic, uneori fiind necesară asocierea a două antibiotice pentru a asigura penetrarea intrachistică eficientă, precum È™i un spectru antimicrobian suficient de larg;
  • Durerea abdominală determinată de creÈ™terea în dimensiuni a chistului poate fi È›inută sub control cu antalgice obiÈ™nuite în cazurile cu severitate joasă, iar cazurile severe pot beneficia de drenaj percutan al chistului/chisturilor;
  • Hiperoxaluria (eliminarea crescută de oxalaÈ›i la nivel renal) este tratată prin administrarea de diuretice tiazidice care vor determina stagnarea creÈ™terii în dimensiuni a chisturilor;
  • În cazul pacienÈ›ilor cu boală polichistică dobândită consecutiv hemodializei, respectiv dializei peritoneale singura măsură curativă este reprezentată de transplantul renal. (6), (7)


Recomandări pentru pacienții cu chisturi renale

  • EfectuaÈ›i periodic o ecografie abdominală pentru a monitoriza evoluÈ›ia chisturilor.
  • În cazul în care aveÈ›i în familie cazuri de boli chistice cu determinism genetic, solicitaÈ›i un consult de către un medic genetician.
  • Nu neglijaÈ›i potenÈ›ialele complicaÈ›ii È™i prezentaÈ›i-vă de urgență la medic în cazul apariÈ›iei simptomatologiei.
  • DiscutaÈ›i cu medicul dumneavoastră despre momentul de iniÈ›iere a screening-ului pentru cancerul renal.
  • Dacă efectuaÈ›i dializă peritoneală sau hemodializă în mod cronic, este recomandată urmărirea chisturilor prin computer-tomografie începând cu 3 ani de la iniÈ›ierea terapiei de substituÈ›ie a funcÈ›iei renale.

Data actualizare: 15-12-2022 | creare: 15-12-2022 | Vizite: 3522
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Biblioteca medicală vă mai recomandăm:
Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum