Circumferința taliei identificată ca un marker de risc de cancer mai puternic la bărbați

Excesul ponderal constituie un factor de risc recunoscut pentru multe tipuri de cancer, iar indicele de masă corporală (IMC) a fost, în mod tradițional, principalul reper în evaluarea obezității. Cu toate acestea, un studiu recent, prezentat la European Congress on Obesity (ECO 2025) și publicat în Journal of the National Cancer Institute, arată că circumferința taliei (CT) constituie un marker de risc mai bun pentru cancerele asociate obezității la bărbați (dar nu și la femei) decât IMC-ul. Cercetarea a fost realizată de echipa de la Universitatea Lund din Malmö, Suedia, coordonată de dr. Ming Sun, dr. Josef Fritz și dr. Tanja Stocks.
Studiile anterioare au demonstrat că distribuția grăsimii - în special grăsimea abdominală (viscerală) - are o influență esențială asupra riscului de boli metabolice și cancere. Comparativ cu IMC, care evaluează corpul în ansamblu, circumferința taliei reflectă mai bine grăsimea intra-abdominală. Studiul curent a urmărit să compare direct riscurile de cancer asociate CT față de cele asociate IMC, ținând cont de potențialele erori de măsurare și de factorii de confuzie.

Metodologie

• Populație studiată: Au fost analizate date de la 339.190 persoane din diverse regiuni ale Suediei, evaluate (obiectiv și/sau autodeclarat) între 1981 și 2019. Proporția bărbați/femei a fost apropiată, media de vârstă 51,4 ani.  
• Parametrii: IMC și CT, precum și alți factori de risc (fumat, nivel de educație, venit, statut marital, etc.).  
• Cancere asociate obezității: S-au definit conform concluziilor International Agency for Research on Cancer (IARC): esofag (adenocarcinom), stomac (cardie), colon, rect, ficat/căi biliare intrahepatice, vezică biliară, pancreas, sân (postmenopauză), endometru, ovar, carcinom renal (tip clar), meningiom, tiroidă, mielom multiplu.  
• Analize statistice: S-au calculat riscuri relative corelate (RR) și s-au ajustat atât pentru erorile de măsurare ale CT și IMC, cât și pentru caracteristicile demografice și stil de viață. De asemenea, au fost exprimate riscurile per 1 abatere standard (1-SD) pentru CT și IMC, pentru a realiza o comparație echitabilă între cele două măsuri (întrucât 1-SD de IMC nu echivalează direct cu 1-SD de CT).

Rezultate

• Durata mediană de urmărire: 14 ani; în acest interval au apărut 18.185 cancere din categoria celor asociate obezității.  
• La bărbați:  

• O creștere cu ~11 cm a CT (de exemplu, de la 90 la 100,8 cm) s-a asociat cu +25% risc de cancer legat de obezitate.  
• O creștere cu 3,7 kg/m² a IMC (de pildă, IMC de 27,7 vs 24,0) corelează cu +19% risc.  
• Mai mult, efectul CT a rămas semnificativ și după ce s-a luat în considerare IMC, sugerând că grăsimea abdominală are un impact specific, independent de masa corporală totală.  

• La femei:  

• Creșterile echivalente cu 12 cm (CT) și 4,3 kg/m² (IMC) au condus la +13% risc de cancer asociat obezității.  
• Astfel, la femei, diferențele dintre IMC și CT n-au fost la fel de pronunțate și ambele măsuri au prezentat asocieri similare.

Interpretare și explicații

1. Rolul grăsimii viscerale:  

• CT surprinde mai direct adipozitatea abdominală, care e metabolic mai activă și determină rezistență la insulină, inflamație și dislipidemie.  
• Persoane cu același IMC pot avea niveluri diferite de grăsime viscerală, deci riscuri diferite de cancer.

2. Diferențe de sex:  

• Bărbații tind să depoziteze grăsime predominant visceral, în timp ce femeile acumulează mai mult grăsime subcutanată și pe regiunea periferică (coapse, șolduri).  
• Din acest motiv, CT reflectă mai fidel excesul de grăsime viscerală la bărbați. Totodată, bărbații cu CT crescut pot avea nivele mai ridicate de insulină circulantă și markeri inflamatori, accentuând riscul de cancer.

3. Relevanța altor indicatori:  
Autorii sugerează includerea circumferinței șoldului (hip circumference), mai ales la femei, pentru că acest parametru ar ajuta la distingerea între grăsimea subcutanată (mai puțin nocivă) și cea viscerală.

Concluzii și implicații

• CT depășește IMC ca factor de risc pentru cancer la bărbați, însă la femei atât CT, cât și IMC prezintă asocieri similare.  
• Această descoperire sugerează că, în special la bărbați, circumferința taliei ar trebui monitorizată mai atent când se evaluează riscul de cancer asociat obezității.  
• Pentru femei, combinarea CT cu alte măsuri (circumferința șoldului) ar putea îmbunătăți capacitatea de predicție.  
• Rezultatele reflectă nevoia de a ține cont de diferențele biologice și fiziologice între bărbați și femei în strategiile de prevenție și screening oncologic.  
• Studiul pledează pentru abordarea diferențiată a distribuției grăsimii și a factorilor metabolici în stabilirea profilului de risc de cancer. Respectiv, adulții cu CT mare, în special bărbații, ar trebui identificați pentru intervenții (ex. scădere în greutate, dietă, activitate fizică, control metabolic).

Per ansamblu, acest studiu evidențiază modul în care simpla măsură a circumferinței taliei poate aduce informații suplimentare în evaluarea clinică a obezității, în special la bărbați, subliniind importanța adipozității centrale în dezvoltarea cancerelor asociate excesului ponderal.