Coreoatetoza

©

Autor:

Coreoatetoza este o afecțiune severă caracterizată prin tulburări de mişcare care determină spasme musculare, hipotonie sau hipertonie şi afectează capacitatea de mişcare, postura şi mersul pe jos. Mișcările involuntare și spasmele musculare apărute în acest context pot duce la rănire și la apaiția unor leziuni cutanate (precum înțepături, tăieturi, etc.). În stadiile tardive de evoluție, coreoatetoza poate duce la invaliditate.

Tulburările de mişcare apărute în cadrul coreoatetozei sunt reprezentate de cele specifice coreei – mişcări rapide, largi și involuntare ale membrelor superioare şi inferioare şi contracții musculare imprevizibile, cu afectarea predominantă a musculaturii feței, trunchiului sau membrelor şi mişcări specifice atetozei – mişcări lente, involuntare, continue și neregulate ale feței, gâtului și ale extremităților

Cu toate că coreoatetoza poate apărea în rândul populației de orice vârstă, bărbați sau femei, ea este mai frecvent înregistrată în rândul persoanelor cu vârste cuprinse între 15 și 35 de ani. [1], [2]

Cauzele apariției coreoatetozei

Coreoatetoza poate fi determinată de următoarele afecțiuni sau condiții patologice:


De asemenea, pot fi descriși anumiți factori de risc care pot favoriza declanșarea episoadelor de coreoatetoză:

  • Stresul psiho-emoțional
  • Consumul de alcool
  • Consumul de cafeină
  • Administrarea anumitor medicamente cu toxicitate cerebrală, precum Fenitoina, Levodopa, fenotiazinele și alte medicamente antipsihotice. [3], [4], [5]


Manifestări clinice specifice coreoatetozei

Manifestările clinice specifice coreoatetozei apar sub forma unor atacuri (episoade), cu debut brusc sau insidios, progresiv și cu o durată variabilă, cuprinsă între zece secunde și peste o oră.

  • Contractură musculară
  • Spasme musculare
  • Mișcări musculare involuntare, necontrolabile
  • Poziție fixă a mâinilor
  • Mișcări anormale ale corpului sau a unor segmente ale corpului.


În funcție de afecțiunea cauzatoare, coreoatetoza mai poate fi însoțită și de alte manifestări clinice:

  • Confuzie, convulsii, pierderea memoriei, tulburări de vedere (vedere dublă, încețoșată), tulburări de concentrare, amorțeli, grețuri, tulburări de echilibru, pierderea capacității de mobilizare a unui segment de corp, dificultăți de înghițire, tremor al extremităților, mișcări involuntare și necontrolate, tulburări de auz, de gust și de miros, în cazul tumorilor cerebrale.
  • Tulburări de memorie și de gândire, modificări de comportament și de personalitate, gândire abstractă, modificări de comportament, confuzie, pierderea memoriei, dificultăți în îndeplinirea sarcinilor cotidiene, probleme de comunicare, anxietate, depresie, apatie, iritabilitate, lipsa de încredere în persoanele din jur, etc., în cazul bolii Alzheimer.
  • Tremor la nivelul membrelor superioare sau inferioare, gârbovirea spatelui, tulburări de mers, modificarea scrisului (scris mic și aglomerate), dificultate de ridicare de pe scaun, dificultăți la înghițire, tulburări de vorbire, scăderea vocii, oboxseală, agitație, constipație, tulburări de memorie, confuzie, demență, în contextul bolii Parkinson.
  • Amorțeală, tremor, slăbiciune la nivelul membrelor, tulburări de mers și de coordonare, tulburări de vedere (vedere dublă, încețoșată, pierderea vederii), amețeli, oboseală, tulburări de vorbire, durere resimțită la nivelul unor segmente ale corpului, în caz de instalare a sclerozei multiple.
  • Apatie, iritabilitate, depresie, modificări de comportament, anhedonie, ataxie, distonie, mers ritmat, incapacitatea susținerii unui act motor, grimase faciale și scutrarea frecventă a membrelor, în cadrul bolii Huntington. [1], [2], [3], [4], [5]


Diagnosticarea coreoatetozei

Diagnosticul se stabilește în cadrul consultului clinic de specialitate și constă în efectuarea unei anamneze amănunțite și a examinării clinice a bolnavului.

Anamneza trebuie să cuprindă informații referitoare la momentul apariției simptomelor clinice, existența anumitor factori declanșatori sau agravanți, bolile de care suferă bolnavul sau prezente în familia acestuia, condiții de viață și muncă ale bolnavului, dacă fumează sau consumă alcool sau cafea, medicamente administrate etc.

Examinarea clinică a bolnavului permite decelarea semnelor clinice specifice coreoatetozei și a altor semne clinice asociate, care pot sugera prezența uneia dintre afecțiunile prezentate de anterior.

Pentru identificarea bolii de fond care a duc la apariția coreoatetozei, pe lângă consult clinic, se recomandă efectuarea anumitor investigații paraclinice:

  • Tomografie computerizată a craniului
  • Rezonanță magnetică nucleară a craniului
  • Tomografie computerizată a craniului cu emisie de pozitroni (PET-ct cranian)
  • Electroencefalograma. [1], [2]


Tratamentul coreoatetozei

Până în prezent, coreoatetoza nu beneficiază de un tratament curativ. Singurele opțiuni terapeutice în cazul acestei afecțiuni sunt reprezentate de tratamentul simptomatic, de reducere a frecvenței și a duratei atacurilor coreoatetozice și de ameliorare a simptomatologiei clinice specifice acestora și tratamentul etiologic, de combatere a bolii de fond care a dus la apariția coreoatetozei.

Tratamentul simptomatic, pentru reducerea sau eliminarea atacurilor de coreoatetoză și a manifestărilor clinice specifice acestora, constă în administrarea de anticonvulsivante (precum Carbamazepină, Fenobarbital, Lorazepam, Diazepam etc. ) și miorelaxante (relaxante musculare, precum Clorzoxazonă, Baclofen, Tolperison, etc.).

În formele severe de boală se poate apela la tratamentul chirurgical, care presupune stimularea electrică cerebrală profundă, prin aplicarea unor electrozi în zona anatomică a creierului responsabilă de genearea și controlul mișcărilor musculare. Acești electrozi plasați la nivbelul creierului sunt conectați la un dispozitiv care eliberează impulșsuri electrice, blocând astfel mișcările musculare involuntare și tremorul.

Tratamentul etiologic de combatere a afecțiunii cauzatoare reprezintă un alt mod de combatere a coreoatetozei.

Tratamentul tumorilor cerebrale este chirurgical și constă în extirparea formațiunii tumorale. În cazul tumorilor de natură malignă, tratamentul chirurgical este completat de chimioterapie și radioterapie.

Tratamentul bolii Alzheimer constă în administrarea inhibitorilor de colinesterază (Rivastigmină, Clorhidrat de donepezil, Galantamină, Clorhidrat de memantină).

Tratamentul bolii Parkinson constă în administrarea medicamentelor care cresc nivelul de dopamină la creier, a agoniștilor dopaminei, a medicamentelor anticolinergice, a inhibitorilor COMT, a Amantadinei și a medicamentelor utile pentru ameliorarea simptomelor bolii care nu sunt legate de tulburările motorii.

Tratamentul sclerozei multiple constă în administrarea de miorelaxante (precum Baclofenul, Tizanidina), medicamente care cresc viteza de mers (precum Dalfampridina), medicamente utile pentru combaterea oboselii (precum Amantadina) și kinetoterapie.

Tratamentul administrat în cazul bolii Huntington este suportiv și constă în administrarea de antipsihotice (precum Haloperidol, Clorpromazină, Rezerpină). [1], [2], [3], [4], [5]


 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.