Cum afectează alcoolul ficatul

Un studiu publicat în aprilie 2025 în Journal of Cell Biology de cercetătorii de la Mayo Clinic a identificat un mecanism cheie prin care consumul excesiv de alcool contribuie la dezvoltarea bolii hepatice steatozice asociate cu disfuncția metabolică. Această afecțiune, cunoscută anterior sub denumirea de „boală hepatică grasă”, afectează peste o treime din populația Statelor Unite și este asociată cu risc crescut de diabet zaharat de tip 2 și cancer hepatic.

Context

Ficatul este principalul organ de filtrare al organismului, iar celulele sale, hepatocitele, gestionează un flux uriaș de proteine și lipide. În mod normal, trigliceridele provenite din intestin sunt depozitate temporar sub formă de picături lipidice în hepatocite și mobilizate ulterior ca sursă de energie în perioade de post. Totuși, acumularea excesivă a acestor picături lipidice conduce la dezvoltarea bolii hepatice steatozice.

Studii anterioare au arătat că proteina HSD17β13 este asociată cu acumularea de lipide în ficat, iar variantele genetice ale acesteia pot influența susceptibilitatea la boala hepatică. Însă mecanismul exact prin care alcoolul favorizează acumularea lipidică nu era pe deplin înțeles.

Despre studiul actual

Echipa coordonată de Mark McNiven, Ph.D., împreună cu prima autoare Sandhya Sen, Ph.D., a investigat modul în care consumul excesiv de etanol afectează un factor critic de reciclare celulară: valosin-containing protein (VCP/p97). Această enzimă multifuncțională are roluri esențiale în degradarea și reciclarea proteinelor deteriorate, fiind prezentă în majoritatea celulelor organismului.

Cercetătorii au analizat interacțiunea dintre VCP și picăturile lipidice din hepatocite, utilizând tehnici avansate de microscopie și experimente funcționale. Au descoperit că, în condiții normale:

• VCP se leagă de suprafața picăturilor lipidice și extrage proteina HSD17β13.

• Proteina este apoi transportată, cu ajutorul unei proteine șaperon, către lizozom, unde este degradată.

• Acest proces previne acumularea excesivă de lipide în hepatocite.

În schimb, expunerea la cantități mari de alcool reduce aproape complet prezența VCP pe picăturile lipidice, ceea ce permite acumularea semnificativă a proteinei HSD17β13. Drept consecință, hepatocitele acumulează o cantitate mult mai mare de grăsime, ceea ce contribuie direct la instalarea steatozei hepatice.

Rezultate

Principalele descoperiri ale echipei Mayo Clinic sunt:

• Rolul protector al enzimei VCP: în condiții fiziologice, VCP previne acumularea excesivă de grăsime prin eliminarea proteinei HSD17β13 de pe picăturile lipidice.

• Efectul etanolului: consumul excesiv de alcool elimină aproape complet VCP de pe suprafața picăturilor lipidice, permițând acumularea proteinei HSD17β13.

• Mecanism de reciclare confirmat: VCP, împreună cu o proteină șaperon, direcționează HSD17β13 către lizozom pentru degradare, un proces confirmat în multiple experimente.

• Implicarea clinică: HSD17β13 devine o țintă terapeutică promițătoare pentru tratamente ce ar putea preveni sau încetini progresia bolii hepatice steatozice.

Autorii subliniază că aceste rezultate pot ajuta la identificarea pacienților mai vulnerabili la efectele alcoolului asupra ficatului, mai ales în cazul în care acest mecanism celular este compromis.

Concluzii

Acest studiu marchează un pas important în înțelegerea modului în care alcoolul interferează cu procesele moleculare de reciclare celulară din ficat. Descoperirea rolului central al interacțiunii VCP–HSD17β13 deschide noi direcții pentru dezvoltarea unor terapii inovatoare și pentru strategii de prevenție.

Cercetarea se înscrie în cadrul inițiativei Precure de la Mayo Clinic, care urmărește să dezvolte instrumente de predicție și interceptare a proceselor biologice înainte ca acestea să evolueze către boli cronice greu de tratat.