Despre nasterea acasa

Nasterea la spital este o practica a secolului 20. De fapt, se estimeaza ca 90% din populatia globului a fost nascuta acasa. In majoritatea tarilor dezvoltate nasterea la domiciliu este rar intalnita, fiind asociata cu imagini din trecut, in care femeile nasteau in conditii relativ precare.

Cu toate acestea, numarul femeilor insarcinate care isi doresc sa nasca acasa este in continua crestere, acestea dorind sa evite universul spitalelor sau maternitatilor. In Olanda, 30% din femeile insarcinate nasc la domiciliu si aceasta practica incepe sa se raspandeasca in tarile nordice, Anglia, Australia si Statele Unite.

Nasterea la domiciliu nu se deosebeste prea mult de nasterea la spital, exceptand faptul ca viitoarea mamica nu va putea beneficia de o anestezie epidurala sau de o cezariana. Copilul este dat imediat mamei dupa nastere, fara a trece prin toata seria de examene obisnuite, care vor fi efectuate mai tarziu. Bebelusul nu va fi deci spalat si aspirat in primele 5 minute de viata, ci va fi pus pe pieptul sau pe abdomenul mamei. Cordonul ombilical este taiat numai dupa incetarea pulsatiilor.

Dupa nastere, starea mamei si a copilului va fi urmarita de moasa, care se va deplasa zilnic la domiciliul parintilor. Aceasta supraveghere contribuie la asigurarea odihnei parintilor si reduce riscul unei depresii post-partum.