Nașterea

Nașterea reprezintă mecanismul fiziologic care implică atât actul medical în sine, cât și stările emoționale unice trăite de mamă. Astfel, în ceea ce privește cumulul de trăiri și emoții, fiecare experiență a mamei în acest sens este incomparabilă cu evenimentele anterioare, însă anatomia și mecanismul fiziologic sunt asemănătoare în toate cazurile.

Important de reținut este faptul că nașterea nu trebuie privită ca fiind un proces al suferinței; aceasta este o cale naturală, care ar trebui să fie lipsită de constrângeri și inhibiții.


În modul acesta, mama deține controlul asupra corpului său, trecând prin pașii travaliului asistată de cadrele medicale. Un alt criteriu important este faptul că, deși alegerea unei nașteri naturale nu presupune administrarea medicației și aplicarea anumitor intervenții medicale, acestea pot fi necesare în eventualitatea în care medicul curant consideră că nașterea implică anumiți factori de risc. [1, 2]

Etapele nașterii

O sarcină normală și fără complicații este definită de anumite modificări fiziologice ale organismului matern, fapt ce nu trebuie să alarmeze viitoarele mămici.

În acest sens, primul pas este definit de ultima lună de sarcină, care este însoțită de dilatarea treptată a cervixului, fapt ce are drept consecință contracțiile uterine care încep să fie decelate. Acest prim pas este cunoscut drept nașterea prodromală. Pe lângă dilatarea treptată a cervixului, acesta se deplasează către anterior, moment ce corespunde cu repoziționarea bebelușului la nivelul pelvisului. Pe măsură ce contracțiile cresc în intensitate, devin dureroase, remarcându-se o presiune la nivelul abdomenului inferior sau în pelvis.

Odată cu apariția fiecărei contracții, de la nivel cerebral este eliberată oxitocina, care determină creșterea în intensitate a contracțiilor. Astfel, este realizat un mecanism de feedback, prin care durerea intensă din timpul contracțiilor determină eliberarea oxitocinei, iar prin intermediul acesteia contracțiile devin mai puternice. În momentul în care durerea nu mai este resimțită, mecanismul de feedback este întrerupt, sarcina devenind un proces mai lent, cu o eficacitate mai scăzută. În timp ce oxitocina are rolul de a facilita expulzia fătului, endorfinele sunt eliminate în cantități crescute. Efectul acestora determină o scădere semnificativă în percepția durerii, creând în acest sens o stare de bine, care ajută mama să parcurgă etapele nașterii.

În această primă fază prodromală, contracțiile sunt intermitente, devenind pe parcurs mai puternice decât precedentele. Această etapă poate dura câteva ore sau chiar zile.

Faza latentă este caracterizată de dilatarea continuă a cervixului până la aproximativ 3-4 centimetri. La un interval de câteva ore vor urma contracțiile uterine, care de această dată sunt prelungite și mai puternice, fiind simțite cu regularitate. Fiecare contracție durează 25-45 de secunde, intervalul dintre ele fiind de aproximativ 5 minute. În timp ce mecanismul fiziologic al nașterii naturale continuă, va fi eliminată o secreție vaginală.

Momentul real al nașterii este însă definit de faza activă, contracțiile continue devin mai puternice și de durată mai lungă, până când intervalul dintre ele va ajunge la aproximativ 3 minute. În acest moment contracțiile vor dura 1 minut sau chiar mai mult. Această etapă este concentrată într-un interval de 2 până la 6 ore, iar cervixul în acest timp se va dilata 8 centimetri. Mamele, odată cu atingerea acestui prag de intensitate devin concentrate asupra actului în sine, nașterea urmând să aibă loc.

Important de reținut este faptul că în această etapă este necesară începerea unei coordonări ritmice a respirației cu apariția contracțiilor, scopul urmărit fiind relaxarea pentru facilitarea unei nașteri ușoare. În plus, schimbarea pozițiilor este o modalitate firească de a încerca să vă relaxați, aspect indispensabil pentru sporirea procesului.

Etapa de tranziție începe în momentul în care cervixul este dilatat suficient, contracțiile devenind mai puternice și eficiente. Această fază se desfășoară într-un timp relativ scurt, maximum o oră. În plus, acest moment poate fi însoțit de apariția senzațiilor de amețeală, agitație sau iritabilitate.

Nașterea propriu-zisă implică apariția modificărilor evidente ale organismului, în care cervixul nu se mai dilată, iar contracțiile facilitează nașterea. Bebelușul poziționat la nivelul pelvisului se va deplasa, într-un final, către canalul vaginal. Această etapă poate avea loc în 15 minute sau chiar câteva ore. În mod obișnuit sunt necesare câteva contracții puternice care vor facilita fenomenul de a împinge, copilul înaintând cu ușurință prin canalul vaginal. În momentul în care capul bebelușului a ieșit, acesta se va întoarce pentru a permite umerilor să se alinieze, iar după acestă etapă întregul său corp va ieși.

Ultima etapă a nașterii naturale este atribuită recuperării postpartum. Placenta va fi eliminată la un interval de cel puțin 10 minute de la tăierea cordonului ombilical.

Alăptarea postpartum este cunoscută ca fiind benefică mamei în ceea ce privește posibila sângerare precum și facilitarea uterului să revină la forma inițială, înainte de sarcină. [2, 3]

Ce fel de trăiri voi experimenta în timpul nașterii naturale?

Deși nașterea naturală este considerată a fi una dintre cele mai dureroase experiențe ale unei femei, aceasta variază în intensitate și reacții afective, de la persoană la persoană, chiar și de la sarcină la sarcină. Astfel, fiecare sarcină are particularitățile sale, fiind incomparabilă cu cele anterioare sau cu cele trăite de alte femei. Majoritatea femeilor au acordat, însă primei sarcini naturale, un scor mai înalt de durere, față de nașterile următoare. Însă, important de înțeles este faptul că durerea din timpul sarcinii facilitează expulzia fătului, fiind recunoscută drept abilitatea organismului matern de a iniția și de a susține procesul natural al nașterii, durerea devenind în acest sens un ghid al nașterii naturale.

Există modalități diverse prin care acest proces a fost descris, unele femei au considerat nașterea asemănătoare unor crampe menstruale intense, iar altele au evaluat-o drept o presiune severă. Însă, sentimentul postpartum a fost considerat întotdeauna același, oferiindu-le satisfacție, fiind descris drept un factor de împlinire sufletească. Această trăire va crește și mai mult în intensitate în momentul în care veți avea oportunitatea să țineți bebelușul în brațe. [1, 2]

Riscuri și precauții

În mod normal, nașterea naturală reprezintă un proces sigur, care nu implică riscuri crescute în ceea ce privește mama și fătul. O sarcină cu risc este considerată doar în eventualitatea în care există o sarcină ce nu a fost urmărită de către un medic specialist sau mama nu a respectat recomandările medicului și refuză orice intervenție medicală în cazul în care aceasta se impune. În acest sens, este important atât pentru sănătatea mamei cât și a copilului, să fie luată în considerare nașterea prin cezariană, care va exclude eventualele complicații ale nașterii naturale. [1]