Nașterile premature neplanificate în afara spitalului: provocări și lecții pentru echipele de urgență

În cadrul Congresului European de Medicină de Urgență 2025, cercetători de la Universitatea de Medicină din Graz au prezentat primul studiu realizat în Austria despre nașterile premature și neplanificate care au loc în afara spitalului. Analiza a evidențiat dificultățile cu care se confruntă echipele de urgență și a subliniat necesitatea unor protocoale standardizate și a pregătirii adecvate pentru a îmbunătăți prognosticul mamelor și al nou-născuților.
Deși nașterile neplanificate în afara spitalului sunt rare, ele devin o provocare majoră atunci când bebelușii se nasc prematur. Spre deosebire de nașterile planificate la domiciliu, desfășurate sub supraveghere medicală atentă, aceste situații sunt adesea imprevizibile, apar brusc și implică echipe de urgență nespecializate în neonatologie.

Literatura medicală arată că prematuritatea necesită resurse și expertiză specifice pentru a reduce riscurile vitale, însă echipele de intervenție pre-spitalicească nu dispun întotdeauna de aceste resurse sau de experiența necesară.

Despre studiu

Între 2017 și 2024, în regiunea Styria din Austria au fost documentate 173 de nașteri neplanificate în afara spitalului, dintre care 16 (9%) premature. Cel mai prematur copil s-a născut la 26 de săptămâni, având doar 845 g. În total, patru nou-născuți (25%) au decedat în jurul momentului nașterii.

Date clinice esențiale:

• Vârsta gestațională mediană la naștere prematură: 35 săptămâni.
• Greutatea medie la naștere: 2.390 g.
• Dintre cei patru decedați, doi nu au beneficiat de resuscitare, iar un prematur a fost resuscitat și intubat cu succes.
• Dintre cei 12 prematuri supraviețuitori: unul a necesitat ventilație cu mască și intubație ulterioară, altul oxigen prin mască facială, iar 10 au respirat spontan.

Un aspect critic identificat a fost hipotermia neonatală. Doar șase dintre cei 13 nou-născuți prematuri internați au avut temperatura înregistrată, valoarea mediană fiind 34,8°C, iar cea mai mică 31,5°C. Acest element arată lipsa unor protocoale ferme de monitorizare a temperaturii la momentul intervenției.

Rezultate și implicații

Studiul arată că:

• Nașterile premature neplanificate în afara spitalului sunt rare, dar asociate cu mortalitate neonatală semnificativă.
• Pregătirea insuficientă a echipelor de urgență, lipsa specializării în neonatologie și echipamentele limitate cresc riscurile pentru nou-născuți.
• Hipotermia la internare este frecventă și are valoare prognostică, dar nu a fost documentată sistematic.

Autoarea principală, Helena Leonhartsberger, a subliniat importanța protocoalelor standardizate, a echipamentelor dedicate în ambulanțe și a formării continue a personalului de urgență. Ea a relatat că motivația pentru cercetare a apărut după ce, ca paramedic aflat la început de formare, a asistat la o naștere neplanificată.

Experții europeni au confirmat relevanța studiului, încadrarea acestor situații în categoria HALO (High-Acuity Low Occurrence) și necesitatea ca toate serviciile de urgență să fie pregătite pentru astfel de evenimente, chiar dacă apar rar.

Concluzii

Studiul din Styria, Austria, reprezintă prima analiză detaliată a nașterilor premature neplanificate în afara spitalului și oferă date valoroase pentru îmbunătățirea managementului de urgență neonatală.

Principalele recomandări rezultate din cercetare includ:

• Introducerea de protocoale uniforme la nivel național pentru gestionarea acestor cazuri.
• Echiparea ambulanțelor cu instrumente specifice pentru resuscitarea și transportul prematurilor.
• Formarea specializată a echipelor de urgență pentru a răspunde eficient situațiilor rare, dar critice.
• Creșterea gradului de conștientizare publică privind riscurile asociate nașterilor neplanificate.

Limitarea principală a studiului este numărul mic de cazuri și faptul că datele provin dintr-o singură regiune. De aceea, cercetătorii plănuiesc să extindă analiza la nivel național și să compare rezultatele între regiuni.

În ansamblu, aceste constatări pot ghida politicile de sănătate și instruirea serviciilor de urgență pentru a oferi cele mai bune șanse de supraviețuire și recuperare nou-născuților prematuri, indiferent de locul nașterii.