Diagnosticul de laborator al bolilor infectioase

Metode de detectare

Bacteriile au dimensiuni foarte mici; prezenta lor in lichidele biologice nu poate fi semnalata in mod direct, pe cale vizuala. De aceea, sistemele de laborator sunt capabile sa detecteze semnalele bacteriene non-vizuale. Sistemul de detectie este automatizat, realizat cu ajutorul unor computere complexe.

Semnalul biologic reprezinta un produs (,,o informatie’’ sau un material) care poate fi diferentiat fata de alte produse ce coexista in acelasi mediu supus analizei de detectie. Exemple de semnale biologice cu aplicabilitate in microbiologia clinica: produsii finali ai metabolismului bacterian, secventele ADN / ARN microbian, toxinele, enzimele, alte proteine de surpafata etc.

Sistemele de detectie au rolul de a percepe si inregistra aceste semnale. Ochiul uman poate fi considerat ca fiind un sistem de detectie care, sesizeaza variatiile morfologic (de forma si dimensiune), prin analiza microscopica a unor bacterii. Fiecare sistem de detectie are o sensibilitate si o specificitate proprie, care limiteaza performantele acestuia.

Daca un semnal biologic este mult prea slab pentru a putea fi prelucrat, acesta poate fi amplificat. Cultivarea unor bacterii, urmata de formarea  coloniilor microbiene (pe o placa solida de agar sau intr-o suspensie), reprezinta cea mai utilizata tehnica de amplificare a unui semnal microbiologic. Dezavantajul metodei, consta in necesarul de timp crescut, pentru formarea coloniilor.

PCR = reactia de polimerizare in lant, este tot o metoda de aplificare a unui semnal biologic, prin care o cantitate mica de ADN bacterian este multipicata.