Dintii supranumerari

©

Autor:

Desi cele mai folosite denumiri pentru aceasta anomalie sunt dinti supranumerari sau hiperodontie, unii autori considera foarte potriviti si termeni precum: ateleodontie, anomalie de numar dentar in exces, hiperdentie, dinti suplimentari, numar marit de dinti, hiperodontogenie, hiperplazia dentitiei, pleiodontie, productie multipla de dinti, poligenezie dentara, pleodontie, poliodontie.

Dintii supranumerari pot fi clasficati in functie de diferite criterii

1. Dupa criteriul topografic:

a) Dupa Bolk:
- dens in dente;
- meziodens cu localizare la nivelul incisivilor, in apropierea liniei mediene;
- paramolari;
- distomolari;

b) Dupa Benagiano:
- dinti supranumerari localizati intre incisivii centrali: cu sau fara alterarea alinierii dentare;
- dinti suranumerari cu localizare interincisiva si intercanina: cu eruptie pe sau in afara arcadei dentare;
- dinti supranumerari in zona premolara;
- dinti supranumerari in zona molarilor.

2. Dupa criteriul morfologic:

a) Tomes:
- dinti supranumerari cu forma sau dimensiuni neregulate;
- dinti suplimentari cu forma si dimensiunea pastrata si asemanatoare cu a celor din seria normala;

b) Flint:
- dinti supranumerari cu forma si volumul in dimensiuni normale;
- dinti supranumerari cu forma normala, dar volumul modificat;
- dinti supranumerari cuspidati si de forma conica;
- dinti supranumerari mici si ascutiti;
- dini spranumerari ce fuzioneaza cu cei ce apartin seriei normale;

c) Euler:
- dinti supranumerari ce au forma tipica;
- dinti supranumerari ce prezinta forme singulare atipice;
- dinti supranumerari cu forme asemanatoare neautonome;

d) Szenthe:
- dinti supranumerari norma seria- tipus;
- dinti supranumerari norma terato- tipus: cu radacini calcificate sau necalcificate;

e) Berker:
- dinti supranumerari ce prezinta aceleasi caractere cu a celor din seria normala;
- dinti supranumerari cu modificari a caracterelor morfologice fata de seria dentara normala;

3. Dupa criteriul etiologic:

a) Tavani:
- dinti supranumerari atavici ce se manifesta prin aparitia unui element ce a disparut in filogeneza;
- dinti supranumeari schizogeni ce apar in urma subdiviziunii la nivelul mugurelui dentar in perioada odontogenezei;

b) Veronica Popa Molea:
- dinti supranumerari filogenetici- meziodens, premolarul trei si patru, molarii patru, paramolari si radacini Bolk;
- dinti supranumerari ontogenetici;
- dinti spranumerari ca o entitate nozologica ce se manifesta solitar;
- dinti supranumerari ca un simptom, insotit de unele afectiuni complexe precum: distoze multifocale, aberatii cromozomiale- Sindromul Down, malformatii congenitale- displazia oculo- auriculara, despicaturi labio- axilo- palatine.

4. Dupa criteriul morfologico- topografic:

a) Dinti suplimentari ce se aseamana cu cei prezenti in seria dentara normala si se pot pozitiona pe sau in afara arcadei dentare;
b) Dinti supranumerari ce au forme proprii si pot fi prezenti la nivelul arcadei dentare sau in afara ei.

5. Dupa momentul in care erup si dupa dentitia interesata:

a) Malavez:
- ateleodontie de tip ateleogenodontic caracterizata prin prezenta uni numar mai mare de 10 dinti temporari pe un maxilar;
- ateleodontie de tip ateleoblastodontic caracterizata prin existena unui numar mai mare de 16 dinti permanenti pe maxilar;

b)Chaput:
- dinti supranumerari pretemporari ce ii includ si pe cei prezenti la nastere;
- dinti supranumerari temporari;
- dinti supranumerari permanenti;

c) Dehdachti:
- dentitia predeciduala- dintii supranumerari isi fac aparitia inaintea dentitiei normale;
- dentitia postpermanenta- dintii supranumerari apar dupa dentitia normala, fie in cea tempoarara, fie in cea permanenta.

6. Dupa criteriul clinic:

a) Dinti supranumerari unici ce pot avea o configuratie normala sau una anormala, pot fi inversati sau meziodens;
b) Dinti supranumerari multipli;
c) Dinti fuzionati (intre doi dinti supranumerari) si germinati (intre un dinte normal si unul supranumerar);
d) Dinti supranumerari asociati cu buza de iepure;
e) Incluzii dentare supranumerare;
f) Dinti supranumerari disorganoplastici.

7. Dupa criteriul obiectivelor terapeutice ce trebuie atinse:

- dinti supranumerari ce nu afecteaza sau opresc eruptia dintilor din seria normala;
- dinti supranumerari ce pot provoca incluzia unor dinti ce apartin seriei normale.

Frecventa dintilor supranumerari

Frecventa absoluta

Fata de anodontie, dintii supranumerari au o frecventa mai mica. Aceasta anomalie afecteaza mai des dentitia permanenta, in raport de 331 fata de cea temporara.

Frecventa relativa

Dintii supranumerari reprezinta aproape 3% din totalul anomaliilor dento- maxilare, afectand indivizii de sex masculin intr-un raport de doua ori mai mare fata indivizii de sex feminin. Aceasta anomalie apare mai des la nivelul denitiei permanente, fiind localizata cu predilectie la nivleul maxilarului superior.

In raport cu aria de arcada interesata, cea mai vizata de aceasta anomalie este zona incisiva, atat maxilara cat si mandibulara, zona molarilor si premolarilor fiind foarte rar afectata.

Raportat insa la rasa, se pare ca, o afinitate spre aceasta anomalie o au pacientii de culoare.

Etiopatogenia dintilor supranumerari

Concepte etiopatogenice filogenetice

Teoria atavica
Aceasta teorie dezvolta conceptul de aparitie a dintilor suplimentari, pornind de la formula dentara a primatelor: 3 incisivi, 1 canin, 4 premolari si 3 molari prezenti la nivelul unei hemiarcade.
Dintii supranumerari conoizi ce apar intr-un numar mai mare decat cel normal in formula dentara, sugereaza un polifiodontism al reptilelor antecedent difiodontismului mamiferelor.
Unii autori considera filogenia ca fiind in legatura doar cu prezenta in plus a incisivilor si premolarilor.
Aparitia caninului supranumerar insa, se realizeaza prin procesul de supraproductie a lamei dentare, fiind un rezultat atavic a polifiodontismului primitiv.

Concepte etiopatogenice ontogenetice

Teoria celei de-a treia dentitii
Aceasta teorie sustine ca aparitia dintilor suranumerari se datoreaza unei a treia perioade de productie a lamei dentare. Dintii supranumerari apar cel mai frecvent in pozitie orala in raport cu arcada dentara nomala, mineralizarea avand loc mai tardiv si fiind uneori insotita de unele defecte.

Teoria diviziunii mugurelui dentar
Este una din cele mai vechi teorii si, conform ei, un mugure dentar ce apartine seriei normale, se imparte in doua si ulterior evolueaza fiecare pe cont propriu, rezultand doi dinti cu dimesiuni de volum micsorate.
Aceasta modificare se datoreaza informatiei genetice si substantelor cu rol potential in energentica celulara (glicogen, ARN, fosfataze, alcaline, mucopolizaharide). Aceste substante au fost evidentiate la nivelul organului adamantin si pot produce diviziuni suplimentare ale schitelor dentare, dar fara sa altereze odontogeneza normala.

Teoria mugurilor adamantini multipli
Dechaume a fost sustinatorul acestei teorii, afirmand ca aparitia dintilor supranumerari se datoreaza lamei dentare care in mod fiziologic, produce o multitudine de muguri dentari si ulterior, o mare majoritate din ei sufera procesul de atrofie. Daca acest proces de involutie nu se realizeaza, mugurii isi continua dezvoltarea si dau nastere unor dinti care de multe ori isi pastreaza aspectul si forma dintilor normali.

Teoria hiperactivitatii lamei dentare
In perioada embrionara, lama dentara poate forma accidental „un boboc epitelial” supranumerar printr-un proces care se aseamana celui prin care un dinte permanent deriva vis-a-vis de germenele dintelui temporar.

Ereditatea si dintii supranumerari

Este foarte greu de urmarit daca aceasta anomalie afecteaza mai multi membri ai aceleiasi familii, prin insasi faptul ca acesti dinti supranumerari sunt extrasi foarte devreme de la aparitia lor pe arcada dentara. Desi este foarte greu de demonstrat daca aceasta anomalie se transmite ereditar, totusi cercetarile arata ca aproape 3,34% din cazuri sunt reprezentate de meziodens si ca aceasta se transmite pe cale dominanta neregulata, dar poate fi determinata si de o mutatie recesiva.

Glandele endocrine si dintii supranumerari

Glandele endocrine influenteaza puternic dezvoltarea dentara, acestea fiind implicate cu certitudine in perioada de eruptie dar posibil si in morfodiferentiere.

Manifestari si forme clinice ale dintilor supranumerari

In general, dintii supranumerari prezinta aproape aceleasi caracteristici morfologice ce apartin dintilor normali, dar uneori pot aparea si unele modificari de origine dismetabolica ce pot fi puse in legatura cu eruptia dintilor supranumerari, aparitia lor pe arcada, functionalitatea lor si calitatea vascularizatiei sau inervatiei dintilor.

Dezvoltarea dintilor supranumerari poate fi una total independenta sau poate fi insotita de un dinte din seria normala sau chiar cu un dinte supranumerar, inainte, dupa sau in acelasi timp cu dezvoltarea dentitiei normale:

Inaintea dentitiei normale

Aceste organe dentare nu detin radacini si sunt atasate simplu la gingie, formand astfel dentitia preprimara. In primele luni de la nastere, isi fac aparitia dintii neonatali propriu-zisi, cu o localizare fecventa la nivelul grupului incisiv mandibular. Acesti dinti au un tesut pulpar foarte bine vascularizat, acoperit in acelasi timp de un strat fin de smalt.

Dupa dentitia normala

Astfel, dintii supranumerari formeaza dentitia postpermanenta. Se poate pesupune ca, pot fi dinti supranumerari contemporani cu dentitia permanenta, dar a caror eruptie a fost intarziata sau pot fi dinti formati dupa dentitia permanenta. Daca dintii s-au format dupa dentitia permanenta, mineralizarea germenilor supranumerari a avut loc tarziu si poate fi evidentiata prin examen radiologic.

In acelasi timp cu dentitia permanenta

Aceasta situatie este mai frecventa la maxilarul superior in procent de 90%, fata de maxilarul inferior unde procesul ajunge la doar 10 %.

Polidontia este de obicei asimptomatica, dar diagnosticul devine evident in situatia in care un dinte supranumerar si-a facut aparitia pe arcada, fiind insotita de unele semne clinice particulare precum:
- prezenta distopiilor izolate;
- neinchiderea unei diasteme interincisive mediane dupa ce incisivul lateral si caninul au erupt pe arcada;
- prezenta unei bombari la nivelul crestelor alveolare;
- persistenta pe arcada a unuia sau a mai multor dinti dupa varsta normala de permutare.

Daca dintii raman inclusi, atunci diagnosticul se bazeaza pe examenul radiologic.

Dintii supanumerari au frecvent un volum mai redus, sunt atipici si imbraca forme variate, situindu-se in pozitie orala fata de linia normala a arcadei. Unii dinti care raman inclusi pot avea radacinile indreptate spre planul ocluzal, iar coroana spre baza maxilarului, caz in care iau denumirea de dinti anastrofici.

Meziodensul reprezinta o situatie aparte si cea mai freventa a dintilor supranumerari, fiind caracterizata prin:
- eruptia sa pe arcada precede, insoteste sau urmeaza eruptiei incisivului central permanent maxilar, fiind in concordanta cu evolutia acestor dinti;
- apare doar la nivelul maxilarului superior;
- este un dinte unicuspidat, uniradicular, cu o coroana de forma conica;
- meziodensul poate ramane inclus, sau poate erupe in pozitie normala sau inversata si poate determina incluzia incisivilor centrali permanenti sau malpozitii ale acestora.

Gravitatea acestor tulburari ce apar depinde in principal de momentul in care erupe meziodensul, deosebindu-se astfel 4 situatii clinice principale:
a) Meziodensul poate erupe inaintea incisivilor, ocupandu-le in acest fel locul daca extractia lor nu a fost realizata la timp, provocand astfel fie intarzierea eruptiei, fie eruptia vestibularizata a incisivilor centrali, care sunt ghidati de mezidens;
b) In situatia in care meziodensul si incisivii centrali erup in acelasi timp, se provoaca o lupta pentru ocuparea celui mai bun loc, lupta din care invingatorul este cel mai frecvent meziodensul. Apare ca si consecinta vestibularizarea, distalizarea sau rotatia incisivilor pana la 180 de grade, expresie a lipsei de spatiu provocata de meziodens.
c) Daca meziodensul erupe dupa aparitia incisivilor, atunci este palatinizat, fiind el ghidat in aceasta situatie.
d) Cand meziodensul ramane inclus, atunci el determina incluzia incisivului central sau eruptia sa intr-o pozitie vicioasa.

S-a constatat ca meziodensul apare in jurul varstei de 6-7 ani, da nu se stie cu precizie carei dentitii apartine.
Uneori, formatiunea supranumerara se poate dezvolta in interiorul altui dinte - dens in dente, interesand orice dinte. Cel mai afectat este insa incisivul lateral permanent superior, pentru ca acest dinte poate prezenta un foramen caecum adancit, o morfologie tipica pierduta, o forma conica, cu o marire sa micsorare a diametrelor.

In cazul in care se suspecteaza o invaginare dentara, este obligatoriu sa se efectueze examenul radiologic, in urma caruia se releva prezenta unei formatiuni dentoide radioopace localizata in lumenul pulpar. Apexul acestor dinti ramane larg deschis. Pornind dinspre centru spre periferie, intalnim un lumen anterior care comunica cu suprafata dentara, camera pulpara si canalul radicular. Urmeaza apoi un strat de smalt, un strat de dentina ce il acopera, tesutul pulpar impins lateral de formatiunea invaginata luand forma unor coarne pulpare subtiri si ascutite, apoi dentina propriu-zisa acoperita de smaltul dentar normal.

Situatia in care are loc invaginarea radiculara poate prezenta 2 tipuri principale:
- „dens in dente” - „radix in radice”, caz in care invaginarea este captusita cu smalt;
- invaginarea radiculara este limitata, captusita cu smalt- analogie negativa a unei perle de smalt.

In procesul de invaginare, se presupune interventia a doua mecanisme principale:
a) Epiteliile adamantine prolifereaza activ, invaginandu-se in mugurele dentar;
b) Unele defecte privind epiteliul adamantin intern ce provoaca ramanerea in urma a unor portiuni din smalt, invaginarea luand nastere in urma proliferarii si inaltarii portiunilor neafectate.

Importanta clinica data de dintii invaginati

Caria dentara apare cu usurinta la nivelul invaginarii, deoarece, la acest nivel este favorizata retentia alimentara, iar aceasta situatie favorizeaza progresia ei. Pot aparea si complicatii pulpare ce deriva precoce, rezultate in urma comunicarii lumenului formatiunii invaginate cu tesutul pulpar, fie prin deschiderea coarnelor pulpare laterale. De asemenea tratamentele endocanalare pot fi insotite de esec, datorita deschiderii largi a apexului si dispunerii anormale a tesuturilor dure dentare. Poate aparea in aceste conditii si necroza pulpara in ciuda absentei unui proces carios, urmarea fiind osteita periapicala.

In cazul fuzionarii se pot distinge:
- fuzionari la nivel coronar- coroane solidarizate ce corespund la doua radacini normale si doua organe pulpare;
- fuzionari la nivelul radacinilor- coroane normale din punct de vedere clinic, cu o usoara malpozitie, cu radacinile alipite si complex pulpar radicular unic in totalitatea radacinii sau pe o portiune a acesteia;
- fuzionari dentare totale- sunt o juxtapunere completa a dintilor, cu o camera pulpara unica.

Pentru a stabili un diagnostic cat mai corect privind diferite forme de germinism dentar, este necesar un examen foarte atent al arcadelor dentare pentru a observa localizarea si aspectul macroscopic al dintelui afectat dar si pentru a stabili linia de demarcatie intre elementele constituite ale complexului anormal.

Examenul clinic
va fi insotit intotdeauna de cel radiologic, examen ce va furniza date asupra gradului de unire a unitatilor dentare interesate, de separare a canalelor pulpare, precum si a canalelor radiculare.

Fuziunea este intalnita mai mult in dentitia temporara, ingreunand astfel terapia ce va trebui aplicata.

Din punct de vedere ortodontic, un dinte permanent fuzionat provoaca anomalii de pozitie date de dimensiunile sale, sau tulburari la nivelul ocluziei.

Dintii supranumerari sunt de multe ori un fenomen izolat, dar pot fi si un element ce apartine sindromului proliferativ.

Afectiuni generale ce prezinta ca semn clinic dintii supranumerari

1. Displazia cleido- craniana

Face parte din grupa anomaliilor autozomale si se manifesta prin tulburari de dezvoltare osoasa ce poate asocia:
- anomalii situate in zona cefalica: brahicefalie, hipoplazia masivului facial, proeminenta boselor frontale, intarziere in osificarea fontanelei si a suturilor craniene;
- anomalii ale centurilor scapulare: hipoplazia sau aplazia claviculei, a apofizei coracoide si acromionului omoplatilor, si pelvine: hipoplazia cavitatilor cotiloide a oaselor iliace;
- anomalii ce intereseaza membrele superioare si inferioare: hipoplazia oaselor antebratului, degete lungi si subtiri, coxa- vara, genum- valgum;
- anomalii toraco- rahidiene: coaste supranumerare, cifoscleroza, vertebre cuneiforme;
- anomalii dentare in plus ce intereseaza mai ales dentitia permanenta.

2. Sindromul Langdon- Down

3. Sindromul Fabry- Anderson

Reprezinta o disfunctie a metabolismului lipidic ce provoaca pigmentatii cutanate, tulbuari cardio- vasculare si renale, si in cadrul caruia dintii supranumerari au o prezenta inconstanta.

4. Sindromul Brachmann- De Lange

5. Displazia oculo- mandibulo- faciala

6. Sindromul lui Gardner

Se manifesta prin polipoza colica, chisturi sebacee, fibroame subcutanate, osteomatoza cranio- faciala si a oaselor lungi si prezenta dintilor supranumerari.
Situatii ce se regasesc in dentitia temporara si se pot repeta in dentitia permanenta:
- dentitia permanenta se poate dezvolta fara tulburari in plus ale numarului dentar, tulburari ce au fost prezente in dentitia temporara;
- dentitia permanenta poate prezenta elemente dentare in plus ca si in dentitia temporara;
- dentitia permanenta poate prezenta o reducere numerica, chiar daca in dentitia temporara au existat formatiuni supranumerare.

Examenul radiologic in anomalia dintilor supranumerari

Ca si in celelalte discipline, examenul radiologic este foarte important si in stomatologie si de aceea trebuie sa tina cont de:
- varsta pacientului;
- tipul formatiunii supranumerare;
- stadiul de dezvoltare in care se gaseste dintele supranumerar;
- cooperarea pacientului.

Pentru ca acest examen se realizeaza la copii in vederea stabilirii si alegerii unui aparat ortodontic potrivit, este necesar limitarea cantitatii de radiatii pe care organismul in crestere le primeste.

Tipurile de radiografii utilizate in cazul dintilor supranumerari sunt:

1. Radiografia cu film retroalveolar

Acest tip de radiografie este utilizat pentu a stabili:
- stadiul de dezvoltare in care se gaseste dintele supranumerar;
- raportul pe care il are dinele supranumerar cu dintele pe care il blocheaza;
- prezenta sau absenta radacinilor supranumerare;
- raportul realizat de dintele supranumerar cu dintii vecini.

2. Ortopantomograma

Este necesara in aceasta anomalie pentru a se stabili numarul de elemente in plus la nivelul intregii dentitii.

Este superioara celorlalte investigatii, este acceptata foarte bine de copil si reduce foarte mult expunerea pacientului la radiatii.

Acesta metoda are si cate inconveniente deoarece, regiunea anterioara a filmului panoramic poate furniza confuzii de diagnostic:
- umbrele oaselor nazale se proiecteaza in apropierea liniei mediene si par uneori in legatura cu dintele indicad gresit un meziodens; necesita in aceasta situatie un examen suplimentar cu radiografie retroalveolara sau ocluzala;
- meziodensul interincisiv superior poate fi dificil de observat pe o radiografie panoramica, dat fiind faptul ca in centrul imaginii filmului, dintele se poate suprapune peste suprafata radiculara a unuia dintre centrali; se completeaza cu un film retroalveolar sau un film muscat.

3. Radiografii ocluzale (radiografii cu film muscat)

Reprezinta o proiectie a dintilor in lungul axei lor, radiografia fiind perpendiculara pe incidenta retroalveolara izometrica si ortoradiala.

Se completeaza astfel explorarea radiologica endobucala cu informatii privind suprafetele osoase vestibulare si orale, precum si raporturile dintre dinti si formatiunile anatomice vecine.

4. Metoda cu doua filme

Se bazeaza pe principiul paralaxei si stabileste cu precizie pozitia dintilor inclusi, fie ea vestibulara sau orala.

Se realizeaza doua radiografii ale regiunii: una in incidenta ortogonala iar cea de-a doa in incidenta excentrica.

Pe aceste doua radiografii se examineaza prin comparatie dintele inclus cu radacinile dintilor vecini. In situatia in care pe filmul doi imaginea dintelui este deplasata in acelasi sens cu deplasarea conului, incluzia este orala, iar cand deplasarea este inversa, atunci incluzia este vestibulara.

Terapia in cazul dintilor supranumerari

Metoda de electie in aceasta anomalie este, in majoritatea cazurilor indepartarea chirurgicala. Pentru activitatea clinico- terapeutica, este important ca dintii supranumerari sa fie priviti prin prisma consecintelor pe care le provoca la nivelul dintilor din seria normala:
1. Dinti supranumerari care nu afecteaza eruptia dintilor permanenti: erupti sau inclusi;
2. Dinti supranumerari care au determinat incluzia dintilor permanenti.

Dinti supranumerari care nu au afectat eruptia dintilor permanenti

Dintele supranumerar este erupt, iar la stabilirea formulei dentare se constata un numar mai mare de dinti.

In cazul in care prin examen clinic se observa ca dintele supranumerar a erupt in curbura normala a arcadei, nu este indicata extractia lui, mai ales atunci cand se constat ca aspectul, forma si volumul nu il deosebesc de cei din seria normala. Din aceasta categorie face parte grupul frontal inferior, atunci cand erupe cel de-al cincilea incisiv.

Cele mai frecvente insa, sunt situatiile in care dintii supranumerari au erupt in afara arcului dentar, iar tulburarile pe care le determina sunt datorate acestor localizari. Tulburarile pe care le poate determina aceasta anomalie, prinvind spatiul insuficient sunt:
- rotarea si deplasarea incisivilor centrali, determinand astfel aparitia diastemei interincisive;
- inghesuiri dentare, malpozitii ce atrag dupa ele aparitia de procese carioase la dintii apartinatori seriei normale, fenomene inflamatorii ale gingiei;
- rosorbtii la nivelul radacinii dintilor ce apartin seriei normale, produse in timpul evolutiei intraosoase a dintilor supranumerari;
- producerea de blocaje ocluzo- articulare. Mai frecvent in situatiile cand dintii supranumerari localizati la nivelul arcadei dentare au o pozitie orala, iar arcada inferioara patrunde intre dintii din seria normala si dintii supranumerari ai arcadei antagoniste;
- tulburari fizionomice provocate fie de aspectul pe care il imbraca dintele supranumerar, fie de malpozitiile determinate de acesta.

Contraindicatiile extractiei

- Asocierea cu microdentia dintilor din seria normala, pentru ca prezenta dintilor supranumerari amendeaza o neconcordanta intre volumul redus al sistemului dentar si osul alveolar care s-a dezvoltat normal;
- Atunci cand un dinte ce apartine seriei normale, situat in vecinatatea dintelui supranumerar, este compromis si numai poate fi pastrat pe arcada;
- In unele situatii mai pot fi pastrati, dar numai cu aplicarea unui control periodic, dintii supranumerari inclusi avand o pozitie favorabila pentru evolutia pe arcada si care in viitor ar putea fi folositi inlocuind un dinte din seria normala, care a fost distrus datorita cariei avansate.

In aceasta categorie pot fi incadrati si dintii inclusi, care desi nu impiedica evolutia nici unui dinte permanent, pot produce alte probleme precum degenerare tumorala, instabilitatea aparatelor ortodontice sau mai tardiv a protezelor, evolutie necontrolata care ar putea ingreuna interventia chirurgicala privind indepartarea lor.

Dinti supranumerari care au determinat incluzia dintilor permanenti

Semne ce se pot observa la nivelul arcadei:
- Lipsa unuia sau a mai multor dinti permanenti la o varsta la care ar fi trebuit sa fie deja erupti;
- Bombari ale crestei alveolare pe versantul vestibular, oral sau pe amandoua, produse de dintii inclusi;
- Micsorarea spatiului la nivelul arcadei produsa prin migrarea dintilor vecini;
- Persistenta ditelui temporar corespunzator- situatie in care anomalia este descoperita foarte tarziu;
- Tulburari mecanice: mortificari pulpare, mobilitate dentara produsa de liza radiculara, migrari ale dintilor vecini.

Rolul examenului radiologic in aceasta situatie este foarte important, indispensabil si chiar obligatoriu si poate pune in evidenta: incluzia dintelui din seria normala si a dintelui supranumerar, gradul de dezvoltare, dimensiunea aproximativa, raporturile dintre ei, sensul in care au erupt.

Etape terapeutice

- Cresterea dimensiunii arcadei dentare cu ajutorul aparatelor ortodontice pana in momentul in care se obtine un spatiu suficient pentru a alinia dintele inclus ce apartine seriei normale;
- Indepartarea dintelui supranumerar prin interventie chirurgicala, eliberand astfel, drumul de eruptie si ancorarea dintelui inclus din seria normala ;
- Tractiunea lenta pe arcada a dintelui permanent inclus prin intermediul unor forte elestice de mica intensitate.

Asocierea dintilor supranumerari cu alte anomalii dento- maxilare

Consecintele si implicatiile terapeutice privind aceste asocieri depind in mare masura de:
- Numarul dintilor prezenti in plus;
- Localizarea lor;
- Particularitati ale dintilor supranumerari;
- Momentul in care aceasta anomalie a fost descoperita;
- Varsta pacientului;
- Stadiul de evolutie al anomaliei;
- Tipul anomaliei cu care dintii supranumerari se asociaza.

Asocierea dintilor supranumerari cu prognatismul mandibular, este mai putin daunatoare daca acestia au localizare la nivelul maxilarului superior, insa, atunci cand surplusul dentar este localizat la nivelul mandibulei, problemele se accentueaza. Dintii reprezinta centre ontogenetice secundare, reprezentand un impuls suplimentar pe procesele de dezvoltare osoasa, fenomen ce nu este dorit in excesul de crestere mandibulara.

Dintii supranumerari se pot asocia si cu anomalii dentare de pozitie si eruptie. Prioritatea in aceste situatii se indreapta in sensul dintilor supranumerari, ce adeseori pot reprezenta piedici in vederea tratamentului ortodontic ce vizeaza alinierea dintilor permanenti si obtinerea unor relatii intermaxilare integrate in functionalitatea aparatului dento- maxilar.

Dintii supranumerari pot insoti si despicaturile labio- maxilo- palatine, in special cele anterioare. Aceasta situatie se datoreaza factorului etiopatogenic pe lama dentara, care prin intermediul unui proces de inductie, duce la tulburari de dezvoltare.

Aspectul psihologic privind tratamentul ortodontic in anomaliile dentare de numar

Tratamentul ce vizeaza aceste anomalii, este complex si se intinde pe un interval lung de timp si de aceea trebuie ca medicul ce aplica acest tratament sa tina cont de aspectul psihologic, pentru o reusita cat mai buna a actului terapeutic.

Stresul pe care atat medicul, cat si copilul il pot prezenta, trebuie indepartat. Stressul copilului poate fi indepartat prin increderea capatata in medic, ambianta cabinetului, dar si prin pregatire psihologica atat in familie cat si la scoala. Stressul medicului poate fi indepartat prin autostapanire si competenta.

Dinti supranumerari versus anodontie

Caractere comune

- Aceste doua anomalii reprezinta 6% din totalitatea anomaliilor ce afecteaza aparatul dento-maxilar;
- Pot fi intalnite in ambele dentitii, dar cu o frecventa mai mare la dentitia permanenta;
- Cand numarul dintilor care sunt atinsi de aceste anomalii este 1, atunci majoritatea pacientilor sunt purtatorii unui singur dinte care poate fi in minus sau in plus;
- Dispozitia cea mai frecventa este in zona incisiva, mai frecvent la maxilarul superior;
- Dintii care au o labilitate crescuta, atat pentru situatia in care acestia se afla in plus, cat si in situatia in care se regasesc in minus, sunt ultimii din fiecare grup dentar;
- Variatia aceasta numerica apare in urma unor tulburari ce au loc in organogeneza, in faza initiala ce este reprezentata de proliferare, aceasta perioada fiind cea mai sensibila fata de factorii perturbatori ce actioneaza;
- Apare influenta ereditara, ce se manifesta printr-o transmitere de tip autozomal dominant, neregulat.
- Depistarea cat mai precoce a acestor anomalii, reprezinta o veriga foarte importanta pentru a depista complicatiile si tulburarile a caror cauza pot fi, pentru a lua o decizie terapeutica cat mai potrivita;
- Imbraca mai multe forme clinice, dar cele atipice isi fac tot mai mult prezenta in aceste anomalii;
- Manifestarea lor poate fi ca un fenomen izolat, singular sau pot fi expresia unica in cadrul unor sindroame sau boli cu afectare sistemica;
- Investigatia acestor anomalii trebuie obligatoriu sa fie insotita de un examen radiologic, pentru a se realiza atat diagnosticul pozitiv cat si cel diferential, pentru a aprecia evolutia intra-osoasa a dintilor si pentru a aplica o conduita terapeutica oportuna si la timp;
- Tulburarile provocate sunt in special cele fizionomice, ele fiind cele care silesc pacientul sa vina la specialist, dar nu trebuie neglijate si cele masticatorii sau fonatorii;
- Responsabilitatea aplicarii unui tratament ramane obligatoriu medicului ortodont, chiar si atunci cand situatiile impun conlucrarea si cu alte specialitati.

Elementele care diferentiaza aceste anomalii sunt

- Din punct de vedere al evolutiei filogenetice, aceste doua anomalii se situeaza la poli opusi, dinti supranumerari fiind considerati un fenomen atavic, iar anodontiile un fenomen proterogenetic;
- Anodontiile par mai usor abordabile sub aspect cauzal decat dintii supranumerari;
- Dintii supranumerari au o frecventa mai mica fata de anodontie;
- In cazul anodontiei, frecventa este mai mare la sexul feminin, pe cand la dintii supranumerari, incidenta mai mare este la sexul masculin;
- Pentru dintii supranumerari, cel mai interesat este meziodentul superior, iar in anodontie, cel mai interesat este incisivul lateral;
- In cazul in care se efectueaza un examen radiologic, in cazul anodontiei se poate realiza prin: ortopantomograma, teleradiografia, radiografia retroalveolara, iar in situatia dintilor supranumerari: ortopantomograma, radiografia cu film muscat si procedeul Clark;
- Tulburarile clinico-functionale sunt foarte evidente si implicatii extrem de defavorabile in cazul anodontiilor, fie ele intinse, subtotale sau totale;
- In cazul dintilor supranumerari, atitudinea terapeutica este reprezentata de tratamentul chirurgical si cel ortodontic, pe cand in cazul anodontiilor, sunt folosite solutiile ortodontice, protetice, ortodontico-chirurgicale, ortodontico-protetice;
- Tratamentul dureaza o perioada mai lunga de timp in cazul anodontiilor fata de situatiile in care este prezenta afectiunea caracterizata prin dinti supranumerari.

Data actualizare: 28-01-2015 | creare: 21-12-2012 | Vizite: 11646
Bibliografie
Anomaliile dentare de numar, autor: Ionescu Ecaterina, editura: Bucuresti: Cerma, 2000;
Anomaliile dento-maxilare, autor: Boboc Gh., editura: Medicala, Bucuresti, 1971;
Ortodontie, autor: Cocarla Elvira, editura: Iuliu Hateganu, 2000;
Contributii asupra frecventei anomaliilor dento-maxilare la copii intre 6 si 16 ani- Stomatologia, autor: Stanciu Gh., Drobat Valentina, Bucuresti, 2003;
Diagnostic Oro-Dentar, autori: Mihaela Monica Scutariu, Dragos Fratila, Georgiana Macovei, Alexandru Calin, ed.''Gr. T.Popa'',UMF iasi, 2012;
Tratamentul anomaliilor dento-maxilare, autor: Boboc Gh., Ed.Medicala, Bucuresti, 1982;
Dintii supranumerari- problema stringenta in ortodontie; Seminarul International: Estetica in Stomatologie, autori: Ionescu E., Vasilache A., Suciu I., Bucuresti, 1995
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!


Forumul ROmedic - întrebări și răspunsuri medicale:
Pe forum găsiți peste 500.000 de întrebări și răspunsuri despre boli sau alte subiecte medicale. Aveți o întrebare? Primiți răspunsuri gratuite de la medici.
  intră pe forum
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.