Disciplinarea copiilor mici

©

Autor:

Revizuit de:

Disciplinarea copiilor mici
Disciplinarea copiilor cu varsta intre 1 si 3 ani se concentreaza mai ales pe distragerea atentiei, recompensarea comportamentului pozitiv si stabilirea limitelor. In general, la aceasta varsta copiii nu gresesc intentionat, astfel incat sa fie nevoie de pedepse. De fapt, disciplina si pedeapsa sunt doua lucruri foarte diferite - disciplina este bazata pe bunele relatii de instruire si ghidare dintre "discipol" si "invatacel", in vreme ce pedeapsa este o reactie negativa. Copiii sunt mai predispusi sa-si schimbe comportamentul atunci cand sunt laudati si incurajati, decat atunci cand sunt umiliti si certati.

In general parintii unui copil mic cunosc ABC-ul educatiei la aceasta varsta: pastrarea rutinei inainte de culcare, rearanjarea obiectelor periculoase din casa si niciodata sa nu cedeze in fata unui copil care are o criza de furie. Din pacate, „meseria” de parinte se deprinde treptat, prin confruntarea directa si de multe ori se invata din greseli. Primul lucru pe care parintii trebuie sa il evite atunci cand disciplineaza un copil mic este lupta dintre vointa parintelui si cea a copilului - din acest "razboi" nu va iesi nimeni invingator. Acum parintii trebuie sa puna accent pe lucrurile care sunt cu adevarat importante, iar atunci cand stabilesc limitele trebuie sa-i dea celui mic libertatea de a alege lucruri simple, dar care il vor face sa se simta independent.

Metode disciplinare pentru copiii mici

Redirectionarea sau distragerea atentiei copilului

Parintii pot transforma comportamentul negativ al copilului mic intr-un comportament pozitiv, schimband doar mediul in care se afla copilul - daca cel mic alearga si tipa prin casa, spuneti-i ca nu este bine si propuneti-i sa mergeti afara la alergat sau puneti-i muzica sa cante; daca arunca cu nisip in partenerul de joaca, spuneti-i sa se opreasca si dati-i o minge sa se joace cu alti copii. Aveti insa grija sa-i spuneti copilului de fiecare data cand face ceva gresit - „asa nu e voi”", dar in acelasi timp sa ii sugerati sau exemplificati si varianta corecta cu care sa inlocuiasca acel comportament nedorit, „asa e voie”. Redirectionarea il ajuta pe copil sa faca deosebirea intre un comportament adecvat si unul neadecvat.

In momentul in care copilul are un comportament care nu este neaparat negativ, dar care nu va convine din anumite motive - fie cel mic trage de un firicel din perdea si risca sa o destrame, fie vrea sa se joace cu o jucarie care tocmai s-a pierdut - este indicat sa-i distrageti copilului atentia propunandu-i sa faca cu totul altceva. In aceste situatii nu este bine sa admonestam copilul - nu numai ca nu rezolvam problema, dar putem produce un acces de furie din partea acestuia.

Ignorarea copilului mic

De obicei ignorarea comportamentului copilului se aplica pentru greseli minore, dar care ne enerveaza cel mai mult: crizele de nervi sau smiorcaitul constant cu scopul de a capta atentia adultilor, o cearta mica si fara victime intre frati sau cuvinte jignitoare rostite intr-o ocazie unica, dintr-un acces emotional. In aceste cazuri, desi este destul de dificil sa adoptati o atitudine nepasatoare, tactica ignorarii este foarte eficienta.

Tehnica ignorarii nu presupune insa scaparea din vedere a copilului - acesta trebuie urmarit in permanenta. Este important sa stiti si cand sa nu ignorati comportamentul copilului - daca loveste alti copii, daca obisnuieste sa spuna cuvinte jignitoare intentionat sau daca are o criza de frustrare produsa de neindemanarea specifica varstei.

Metoda consecintei logice

Copiii mici nu trebuie sa fie feriti de absolut orice lucru care s-ar putea sa nu mearga bine. Cateodata este util sa-i lasam sa descopere care sunt consecintele actiunilor lor. Important este ca cel mic sa fie permanent in siguranta. Intelegerea actiunii cauza - efect este foarte importanta in dezvoltarea copiilor, dar si in disciplinarea acestora. De cele mai multe ori aceasta metoda nici nu necesita efort; trebuie doar sa-i atrageti atentia copilului: „Vezi, ti-am spus sa-ti strangi jucaria. Acum a ramas la bunica si nu poti sa te joci cu ea.” sau „Paharul este prea aproape de marginea mesei. Va cadea si nu o sa mai ai ce bea.” sau „Daca arunci cu mancarea pe jos, te pun sa faci curat”. In acest fel, chiar daca facem putina mizerie, copilul invata ca actiunile sale au consecinte. Totusi, acest tip de exprimare trebuie folosit cu moderatie, pentru a evita sa supunem copilul reprosurilor. Chiar daca sunt prea mici sa cunoasca sensul, pot sa apara sentimente de nesiguranta, frustrare si inhibare atunci cand parintele are mereu dreptate sau gaseste mereu consecinte negative inainte ca copilul sa actioneze.

Pauza sau izolarea

Izolarea sau pauza este o metoda disciplinara foarte eficienta pentru copiii intre 1 si 3 ani si poate fi utilizata ca pedeapsa sau mai degraba ca o metoda de revizuire a comportamentului. Efectul dorit nu este atat sentimentul de rusine, cat invatarea autocontrolului. Copiii mici isi pierd repede controlul si au izbucniri emotionale, astfel incat au nevoie de putin ajutor pentru a invata sa-si stapaneasca sentimentele.

Pauza se face intr-un loc izolat de interactiunea cu alte persoane, pregatit dinainte - pe un scaun, la coltul camerei, in patut etc. Timpul petrecut in izolare poate fi de 1-3 minute sau pana cand observati ca cel mic s-a linistit. Copilul nu trebuie sa aiba acces la televizor in acel moment, iar parintele trebuie sa ii explice dinainte motivul pentru care va lua acea pauza si sa ii ceara sa se gandeasca la ce a facut. Daca refuza sa stea sau paraseste locul, parintele poate ramane cu copilul, tinandu-l din spate, fara a vorbi cu el (toate explicatiile necesare i-au fost date anterior), fara a tipa la el si fara a-l brusca.

Empatia

Inca de la cea mai frageda varsta, copilul poate experimenta tristetea (ca a pierdut un animal de companie), furia (ca i s-a luat jucaria preferata), rusinea (ca v-ati amuzat de exprimarea lui), entuziasmul (ca a primit dulciuri), insa este important cum isi manifesta aceste sentimente. Atunci cand modul in care le exprima este unul violent, zgomotos sau deranjant pentru ceilalti, trebuie sa corectati doar modul de manifestare, nu sa inhibati exprimarea lor totala. Incercati sa va puneti in locul copilului pentru a identifica sentimentul pe care doreste sa il exprime in acel moment, spuneti-i ca intelegeti din ce motiv simte astfel si invatati-l sa exprime aceste emotii si sa le gestioneze.

Indiferent de metoda disciplinara aleasa, important este sa fiti consecventi si calmi. La aceasta varsta disciplina si recompensarea comportamentului pozitiv sunt mai importante decat pedeapsa; ajutati copilul sa invete care sunt limitele. Parintii descopera de multe ori ca, cu cat folosesc mai mult o metoda disciplinara, cu atat acea metoda isi pierde eficienta. Din acest motiv este bine sa aveti la indemana mai multe tehnici si abordari, sa acordati atentie reactiilor copilului si sa fiti consecventi.

Greseli frecvente in disciplina copiilor mici de 1 - 3 ani

Fiecare dintre noi a constatat macar o data ca tehnica aplicata pentru disciplinarea celui mic se intoarce impotriva noastra, fie ca tipam la copii pentru ca ei la randul lor au tipat, fie ca am amenintat cu o pedeapsa care nu a mai sosit. Important este sa depasim momentul si sa invatam din greseala, asa ca va prezentam cateva situatii de care este bine sa va feriti atunci cand aveti de-a face cu un copil mic:

• Sa mintiti copilul. Copiii mici sunt creduli si minciunile „nevinovate” ne fac de multe ori viata mai usoara. Se intampla insa ca o minciuna sa se intoarca impotriva noastra. In loc de a minti copilul pentru a face ceea ce dorim, putem sa-i aratam afectiune si intelegere - „Stiu ca nu vrei sa mergi la gradinita; nici eu nu vreau cateodata sa merg la serviciu, insa tot ma duc”.

• Sa nu duceti la indeplinire o pedeapsa. Avertizarea in legatura cu urmarile actiunii copilului sau cu pedepsele mentionate mai sus sunt inutile daca nu sunt aplicate la timp, adica imediat dupa comportamentul ce se doreste a fi corectat. Copilul va invata repede ca nu conteaza ce spune mama; el nu va pati nimic. In schimb, atunci cand copilul greseste pentru prima data, il puteti ameninta cu o pedeapsa, iar daca face a doua oara aceeasi greseala, aplicati pedeapsa imediat, explicandu-i intai motivul.

• Sa nu fiti de acord cu sotul/sotia in fata copilului. In acest caz, celalalt partener va fi intotdeauna „personajul negativ”, iar copilul va profita de diferenta de opinie. Nu conteaza daca pedepsele difera, important este ca cei doi sa fie de acord sa pedepseasca acelasi tip de comportament din partea copilului.

• Sa recompensati/„mituiti” copilul prea des. Atunci cand oferiti copilului recompense pentru un anumit comportament, micile recompense se pot transforma in santaj. In loc sa spuneti „Daca stai cuminte iti voi da ceva dulce”, puteti spune: „Am fost mandra de tine pentru ca ai stat atat de cuminte” sau "M-a intristat/dezamagit comportamentul tau" - in loc sa pedepsiti greselile, incercati sa recompensati comportamentul corect. Puteti promite drept recompensa pentru un comportament favorabil un lucru pe care si-l doreste foarte mult (de exemplu jucaria preferata care i-a fost retrasa in urma unei pedepse mai vechi). Recompensa poate fi oferita fara „avertisment” anterior, astfel incat nu va fi un santaj, ci va ajuta la cresterea stimei de sine a copilului, iar sansele ca acest comportament pozitiv sa se repete si chiar sa il inlocuiasca pe cel negativ sunt mai mari.

De exemplu, in loc sa ii promitem copilului de 3 ani ca va primi iaurt cu fructe daca nu mai arunca cu mingea in vitrina, ii putem oferi acest iaurt in momentele in care copilul se joaca in liniste cu mingea, spunandu-i doar „Sunt mandra de tine ca te joci in liniste cu mingea, drept urmare iti voi inapoia acum ursuletul preferat.”

• Sa incalcati propriile reguli. Copiii mici copiaza imediat comportamentul parintilor (mai ales lucrurile mai putin bune), dar totodata sunt niste mici „politisti”. Imediat vor atrage atentia unui adult ca a facut ceva ce lor le este interzis, fie vor considera ca daca adultul are voie, si ei au voie.

• Sa va enervati. Nu lasati nervii de moment sa va influenteze comportamentul. Cand tipati la copil, semnalul transmis este ca e in regula sa tipi si sa fii nervos. Respirati adanc sau parasiti camera pentru cateva momente, apoi incercati sa priviti situatia cu calm si obiectivitate. Este foarte important sa constientizati ca in cazul copiilor de 1-3 ani, in momentul in care parasiti camera, nu trebuie sa le ignorati total prezenta, ci doar comportamentul nedorit, pentru a nu ii pune in pericol, in special atunci cand nu ii poate supraveghea altcineva.

• Sa amanati pedeapsa. Copiii deseori nu tin minte cu ce au gresit cu cateva ore in urma sau in ziua precedenta, astfel incat consecintele trebuie sa apara imediat dupa actiunea gresita - daca un copil il loveste pe altul cu o masinuta nu ii spuneti ca maine nu va avea voie sa iasa in parc, ci luati-i imediat masinuta.

• Sa tineti predici. Copiii mici nu sunt adulti in miniatura; ei nu reusesc sa urmareasca si sa inteleaga toate argumentele logice pe care un adult le poate folosi pentru a explica de ce nu este bine sa faci un anumit lucru. Cel mai bine este sa folositi fraze scurte, la obiect. Decat sa-i explicati copilului ca dulciurile taie apetitul si fac rau la stomac, puteti spune: „Fara dulciuri inainte de masa”.

• Sa ii spuneti copilului un „Nu” categoric. Lasati-i timp sa se linisteasca, dandu-i de inteles ca are dreptul sa isi exprime parerea, sentimentele si sa aleaga, facandu-l astfel mai cooperant.

• Sa aplicati corectii brutale in public. Acestea nu sunt indicate nici in particular, insa in public sunt cu atat mai dureroase pentru copil, deoarece se va simti jenat, iar in timp stima de sine a copilului va avea de suferit.

• Sa tineti cont de „gura lumii”. In multe cazuri parintilor le este rusine de reactiile copilului si apeleaza la metode de corectie brutale (tipat, zdruncinat, amenintarea cu abandonul copilului, stransul de mana etc.) pentru ca cei din jur sa nu creada nu stiu sa isi educe copilul, sa il tina in frau sau ca au un copil rau, scapat de sub control.

Greselile frecvente de natura agresiva si care inhiba emotiile autentice ale copilului pot avea urmari grave in dezvoltarea acestuia prin: blocaje emotionale, blocaje comportamentale, stima de sine scazuta, imagine de sine negativa, mentinerea comportamentelor nedorite, anxietate, tulburari de somn, enurezis nocturn etc.


Data actualizare: 30-07-2014 | creare: 03-12-2009 | Vizite: 7465
©

Copyright ROmedic: Articolul se află sub protecția drepturilor de autor. Reproducerea, chiar și parțială, este interzisă!

Alte articole din aceeași secțiune:

Din Ghidul de sănătate v-ar putea interesa și:
 
 
 
Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.