Distanța mai mare până la medicul de familie are un efect negativ asupra accesului la îngrijiri primare și servicii medicale de calitate

În ultimul deceniu, accesul la îngrijiri primare în Canada a scăzut semnificativ, un fenomen agravat de pandemia de COVID-19 care a accentuat deficitul de personal medical. Conform estimărilor, peste 6,5 milioane de canadieni nu au un medic de familie sau un asistent medical primar la care să meargă regulat. Această lipsă de continuitate în îngrijiri determină pacienții să apeleze tot mai des la clinici de tip walk-in sau la serviciile de urgență, ceea ce afectează eficiența și costurile sistemului medical.
Studiul publicat în Canadian Medical Association Journal (CMAJ) a evaluat impactul distanței dintre pacienți și medicii lor de familie asupra utilizării serviciilor de sănătate, continuității îngrijirilor și calității screeningului preventiv. Obiectivul a fost de a identifica un prag de distanță care să afecteze semnificativ accesul la îngrijiri în contextul canadian, caracterizat prin teritorii vaste și densitate redusă a populației.

Îngrijirea primară reprezintă pilonul central al sistemului de sănătate, oferind servicii esențiale precum prevenția bolilor, diagnosticul precoce, managementul cronicităților și coordonarea îngrijirilor. Accesibilitatea geografică este un determinant crucial al stării de sănătate: distanțele mari pot descuraja consultațiile regulate, pot reduce screeningurile preventive și pot crește presiunea asupra serviciilor de urgență.

În Canada, distanțele între domiciliul pacientului și cabinetul medicului de familie pot fi considerabile. Deși studiile europene au documentat efectele negative ale distanței asupra accesului la îngrijiri, datele pentru contextul canadian sunt limitate. Această cercetare oferă o analiză amplă, bazată pe populație, a acestei relații în provincia Ontario.

Despre studiu

Studiul a fost realizat în provincia Ontario, cu o populație de aproape 16 milioane de locuitori, dintre care 2,3 milioane nu au un medic de familie. Cercetătorii au folosit baza de date Primary Care Population (PCPOP) de la ICES pentru a analiza toți pacienții înscriși într-un model de îngrijire primară bazat pe înscriere formală la data de 31 martie 2023.

Din cei aproape 10 milioane de pacienți incluși (9.967.955), au fost excluși cei fără înscriere formală, cei atașați centrelor comunitare și cei cu date incomplete. Studiul s-a concentrat pe populația urbană și suburbană (scor RIO 0–39), analizând distanțele dintre domiciliul pacienților și cabinetul medicului de familie.

Distanțele au fost calculate pe baza coordonatelor geografice dintre codurile poștale ale pacienților și ale medicilor, fiind clasificate în intervale: ≤10 km, 11–30 km, 31–50 km, 51–100 km, 101–150 km, 151–200 km și >200 km. Pentru o validare suplimentară, un eșantion aleator de 10% a fost evaluat și după distanța de condus și timpul de deplasare.

Indicatorii principali analizați au inclus:

• Numărul vizitelor la medicul de familie;
• Numărul vizitelor la camera de gardă (urgente și non-urgente);
• Continuitatea îngrijirilor (proporția vizitelor efectuate la propriul medic sau la grupul său de practică);
• Rata screeningurilor preventive pentru cancerul colorectal, mamar și cervical.

Rezultate

Profilul populației

Aproximativ 12,6% dintre pacienți (1.261.112 persoane) locuiau la o distanță mai mare de 30 km de medicul lor de familie. Aceștia aveau o probabilitate mai mare de a fi bărbați (raport de șanse 1,08), de a avea sub 65 de ani (raport de șanse 1,55), de a proveni din cartiere cu venituri mici (raport de șanse 1,04) și de a fi nou-veniți în Ontario (raport de șanse 1,06).

Utilizarea serviciilor de sănătate

Distanțele mai mari s-au asociat cu o creștere a vizitelor la departamentele de urgență, inclusiv pentru motive non-urgente. Probabilitatea de a merge la urgență a fost cu 30% mai mare pentru pacienții care locuiau între 151 și 200 km față de medic, comparativ cu cei aflați la mai puțin de 10 km (p < 0.001).

De asemenea, proporția pacienților care nu au avut nicio vizită de îngrijire primară a crescut odată cu distanța, sugerând că distanța geografică este o barieră majoră în accesarea îngrijirilor medicale de rutină.

Calitatea îngrijirilor și screeningul preventiv

Continuitatea îngrijirilor a scăzut semnificativ pe măsură ce distanța a crescut.

• Pacienții care locuiau la <10 km de medic aveau un scor mediu de continuitate de 69,6% pentru grupul medical și 63,7% pentru medicul propriu.
• Cei aflați la >200 km prezentau scoruri reduse la 42,2% (grup) și 38,0% (medic propriu).

În ceea ce privește prevenția, pacienții aflați la distanțe mari aveau rate mai scăzute de screening pentru cancer:

• Scăderea semnificativă a testelor pentru cancer colorectal (FIT sau colonoscopie);
• Reducerea screeningului prin mamografie la femeile eligibile (52–69 ani);
• Scăderea testelor Papanicolau în ultimele 3 ani.

Analize pe praguri de distanță

Pragul de 30 km a fost identificat ca limită critică. Pacienții aflați la peste 30 km aveau:

• Risc mai mare de a utiliza serviciile de urgență;
• Probabilitate mai ridicată de a nu merge deloc la medicul de familie;
• Rate mai mici de screening pentru cancer;
• Continuitate de îngrijire semnificativ redusă.

Analizele de sensibilitate, folosind un prag alternativ de 50 km și evaluarea distanței de condus, au confirmat aceleași tendințe (coeficienți de corelație Pearson 0,91 pentru distanță și 0,93 pentru timp de condus).

Interpretare

Studiul arată că, deși Canada are un sistem de asigurare publică universală, distanța geografică rămâne o barieră semnificativă în accesul la îngrijiri primare. În Ontario, peste 1 din 10 pacienți înscriși la un medic de familie locuiesc la peste 30 km distanță, ceea ce reduce frecvența vizitelor, continuitatea și calitatea îngrijirilor.

Comparativ cu țări precum Olanda sau Norvegia, unde distanța medie până la medicul de familie este de 1–5 km, în Canada distribuția geografică a populației și a resurselor medicale creează un dezechilibru structural. Aceasta duce la utilizarea sporită a serviciilor de urgență și la reducerea screeningurilor preventive, mai ales în rândul tinerilor, persoanelor cu venituri mici și migranților recenți.

Autorii subliniază că distanța nu influențează doar accesibilitatea, ci și continuitatea - un factor recunoscut pentru reducerea spitalizărilor și a mortalității. Studiile internaționale au demonstrat că pacienții cu continuitate scăzută a îngrijirilor au un risc mai mare de spitalizare și chiar de deces, ceea ce accentuează importanța unei rețele primare de sănătate dense și accesibile.

Concluzii

Cercetarea confirmă că proximitatea față de medicul de familie este un determinant major al utilizării și calității îngrijirilor medicale. Pacienții care locuiesc la mai puțin de 30 km de cabinet au o continuitate mai bună a îngrijirilor, efectuează mai multe vizite de rutină și beneficiază mai des de screening preventiv. În schimb, distanțele mari cresc riscul de a apela la urgențe și reduc șansele de diagnostic precoce.

Reformele viitoare în îngrijirea primară ar trebui să prioritizeze accesul geografic, garantând fiecărui cetățean posibilitatea de a fi îngrijit la maximum 30 km de domiciliu. Consolidarea rețelelor medicale locale, redistribuirea echitabilă a resurselor și integrarea serviciilor de telemedicină pot contribui la reducerea acestor inegalități și la îmbunătățirea stării de sănătate a populației.