Durerea suprapubiană

Durerea suprapubiană descrie orice durere resimțită la nivelul abdomenului inferior, în regiunea în care se află șoldurile și anumite organe importante, precum vezica, organele genitale și intestinele. Durerea suprapubiană poate avea o varietate de cauze. Diagnosticul diferențial variat este datorat numărului mare de organe care populează zonele pelvine și suprapubiene. Durerea suprapubiană acută este cel mai adesea rezultatul unor traume, infecții sau perforații, în timp ce formele cronice și subacute sunt rezultatul unei complicații inflamatorii, limfatice sau vasculare. (1) (2)

În majoritatea cazurilor, durerea suprapubiană este cauzată de complicațiile uterine, renale sau ale vezicii urinare. Mai puțin frecvent, durerea poate fi cauzată de probleme musculo-scheletice primare, probleme dermatologice sau neuropatii asociate complicațiilor vertebrale și ale măduvei spinării. Cele mai frecvente afecțiuni care cauzează durerea suprapubiană sunt: (1) (2)

Infecțiile tractului urinar

Mai frecvente la femei decât la bărbați, infecțiile tractului urinar descriu orice infecție apărută la nivelul rinichilor, ureterelor, vezicii urinare sau a uretrei. Cele mai multe infecții urinare implică tractului urinar inferior, ce cuprinde vezica urinară și uretra. Infecțiile urinare pot fi asimptomatice sau se pot manifesta prin:

• dureri suprapubiene;
• dorință persistentă de a urina;
• senzație de arsură la urinare;
• modificarea aspectului și a mirosului urinei.

Pielonefrita, inflamația de origine bacteriană apărută la nivelul rinichilor, se poate manifesta prin febră, greață, tremurături, frisoane sau vărsături. Comparativ cu infecțiile tractului urinar inferior, cele ale tractului superior pot necesita tratament medical de urgență, complicațiile fiind mult mai severe. (1) (2) (3)

Nisip sau pietre la rinichi

Pietrele la rinichi descriu depozitele de minerale și săruri formate la nivelul rinichilor. Denumite în termeni medicali calculi renali, pietrele la rinichi au o simptomatologie similară cu cea a unei infecții urinare. În unele situații, atunci când pietrele au dimensiuni considerabile, durerea raportată de pacient este semnificativ mai mare decât durerea întâlnită în infecțiile urinare. (1) (4)

Apendicită

Inflamație a apendicelui, apendicita reprezintă o condiție medicală ce necesită tratament de urgență și care, de regulă, provoacă durere în abdomenul inferior drept, ce începe însă din regiunea abdomenului inferior central. Durerile puternice apărute brusc în orice regiune a abdomenului inferior, însoțite de senzație de greață, vărsături, febră redusă, umflare abdominală sau senzație de constipație, ar putea semnala inflamația apendicelui. Netratată, apendicita poate determina perforarea apendicelui (peritonită) și vărsarea conținutului în abdomen, situație în care viața este pusă în pericol. (1) (5)

Hernia inghinală

Hernia apare atunci când o parte din țesut, precum ansa intestinală, iese printr-un orificiu anatomic lărgit la nivelul canalului inghinal. Deși nu este întotdeauna periculoasă, hernia inghinală se poate manifesta prin dureri suprapubiene, care se intensifică în momentul tusei sau la ridicarea unui obiect greu. Intervenția chirurgicală reprezintă modalitatea prin care o hernie inghinală dureroasă sau de dimensiuni mari poate fi remediată. (1) (6)

Cistită interstițială

Inflamație neinfecțioasă a vezicii urinare, apărută în majoritatea cazurilor la femei, cistita interstițială se manifestă prin dureri localizate în regiunile suprapubiană, abdominală și pelviană. Durerea variază de la disconfort ușor până la durere severă și este însoțită și de alte simtpome, precum:

• dorință persistentă de a urina;
• eliminarea unor cantități reduse de urină;
• senzație de durere la urinare;
• senzație de durere în timpul actului sexual. (1) (7)

crampe menstruale

Denumite în termeni medicali dismenoree, crampele sau durerile menstruale apar în timpul menstruației, uneori și înainte, și se resimt la nivelul abdomenului inferior, deasupra zonei pubiene, pe una sau ambele părți ale abdomenului. Alte simptome ale dismenoreei includ senzația de amețeală sau greață, dureri de cap și dureri de spate. (1) (8)

Chistul ovarian

Chistul ovarian se referă la o pungă sau sac cu conținut lichid care ocupă o parte din ovar. Chisturile ovariene apar la majoritatea femeilor și de cele mai multe ori nu reprezintă o problemă pentru sănătate. În anumite situații, chisturile ovariene se pot sparge și pot determina apariția unor dureri suprapubiene de intensitate crescută. Chisturile ovariene simptomatice se manifestă prin durere bruscă la nivelul abdomenului inferior, senzație de balonare, slăbiciune, febră sau probleme respiratorii. (1) (9)

Endometrioză

Tulburare adesea dureroasă care poate implica ovarele, trompele uterine și țesutul care acoperă pelvisul și care se manifestă prin creșterea în afara uterului a endometrului, țesutul care căptușește uterul la interior. Endometrioza este o cauză principală de infertilitate la femeile tinere și una dintre principalele cauze ale durerilor de severitate crescută din perioadele menstruale. (1) (10)

Torsiunea testiculară

Condiția apare atunci când unul dintre testicule, de regulă testiculul stâng, se rotește în scrot, ceea ce determină întreruperea fluxului de sânge către testicul. Primele simptome sunt durerea scrotală și suprapubiană, însoțită de umflături bruște în regiunea genitală. Alte simptome ale torsiunii testiculare sunt:

• senzația de greață;
• vărsăturile;
• durerile la urinare;
• febră.

Tratamentul torsiunii testiculare presupune efectuarea de urgență a unei operații chirurgicale. Netratată, torsiunea testiculară poate determina necrozarea testiculului. (1) (11)

Când este necesară consultarea medicului?

Durerile suprapubiene însoțite de alte simptome sau care nu cedează după câteva zile, cât și durerile severe, care nu cedează la administrarea medicamentelor antialgice, necesită evaluare medicală. Se recomandă prezența de urgență la medic în cazul în care durerea suprapubiană este însoțită de unul sau mai multe dintre următoarele simptome:

• dureri în piept;
• febră înaltă;
• secreții anormale sau sângerări apărute la nivelul organelor genitale;
• vărsături sau greață persistentă;
• diaree constantă sau constipație;
• îngălbenirea pielii;
• tumefierea abdomenului;
• apariția unor probleme respiratorii;
• ritm cardiac ridicat;
• pierderea în greutate fără o cauză evidentă.

Diagnostic

Durerea suprapubiană reprezintă simptomul unei afecțiuni, astfel că diagnosticul presupune identificarea cauzei durerilor. Pentru un diagnostic precis, va fi efectuat un examen clinic, în urma căruia se va stabili un diagnostic diferențial și se vor solicita o serie de teste paraclinice. (1) (2)

După luarea în considerare a localizării durerii, medicul va solicita detalii suplimentare cu privire la simptomele asociate, frecvența durerii, factorii care exacerbează durerea și factorii care ameliorează durerile. Examenul complet poate cuprinde date cu privire la:

• istoricul sexual detaliat;
• istoricul obstetric și ginecologic detaliat;
• antecedentele familiale pentru anumite boli, precum cancerul și bolile renale polichistice;
• detalii cu privire la frecvența urinării;
• istoricul chirurgical;
• traume recente. (1) (2)

Examenul clinic presupune și evaluarea prin inspecție, palpare, percuție și auscultație a regiunii suprapubiene și un examen genitourinar. Examenul rectal poate fi solicitat atunci când simptomele prezente indică o prostatică la bărbați sau o endometrioză la femei. Testele de laborator utile în diagnosticarea cauzei de bază a durerilor sunt:

• analize de sânge;
• teste ale funcției hepatice;
• sumar de urină și urocultură;
• test de sarcină;
• teste de amplificare a acidului nucleic și/sau culturi endocervicale (pentru identificarea chlamydia în urină sau din tampoane pentru identificarea bolii inflamatorii pelviene, salpingitei, uretritei, cistitei);

Testele imagistice necesare pentru caracterizarea cauzelor posibile ale durerii suprapubiene:

• radiografie abdominală;
• ecografie abdominală cu imagistică Doppler;
• ecografie transvaginală/pelviană;
• tomografie computerizată spirală a abdomenului;
• CT abdominal/pelvian
• ecografie testiculară cu Doppler (pentru diagnosticarea torsiunii testiculare). (2)