Exista creiere de dreapta si de stanga?

Investigatii neurologice au detectat diferente de mentalitate la persoane conservatoare sau progresiste. Cand cetatenii spanioli vor merge la vot, la 9 martie, vor simti ca iti manifesta preferintele politice in mod liber, dupa ce au luat o decizie bazata pe o analiza rationala a propunerilor prezentate de diferitele partide. Totusi unele cercetari realizate recent, cu tehnologiile cele mai sofisticate ale neurologiei moderne, sugereaza ca atunci cand o persoana merge sa voteze, pozitia lui politica este conditionata - cel putin in parte - de mecanisme cerebrale total inconstiente, se arata intr-un articol publicat de ziarul El Mundo la rubrica Stiinta.
Doctorul David Amodio, de la Universitatea din New York si colaboratorii sai, au descoperit recent ca exista evidente diferente neurologice intre indivizii care se definesc ei insisi drept conservatori sau progresisti. Mai concret, oamenii de stiinta au detectat o mai mare activitate neuronala in regiunea cerebrala (asa-numitul cortex singular anterior) la persoanele care se declara ca facand parte din aripa de stanga a spectrului public. Pentru a ajunge la aceasta concluzie, cercetatorii au supus 43 de voluntari unei serii de probe cognitive care au examinat capacitatea lor de a accepta schimbari in modul de gandire, in timp ce activitatea lor cerebrala era analizata pe un scaner. Experimentul a demonstrat ca cei care se defineau drept progresisti aveau o mai mare facilitate de a rupe cu rutina si de a inova, decat cei care se autointitulau conservatori. Acest comportament coincidea, pe de alta parte, cu electro-encefalogramele obtinute in timpul testului: cei de stanga manifestau o mai mare activitate in cortexul singular anterior.
"Cercetarile noastre", spune Amodio, " sugereaza ca orientarea politica a unui individ poate fi legata de modul in care creierul sau proceseaza informatia". Ceea ce nu inseamna, obligatoriu, ca o persona este din punct de vedere biologic programata sa devina un conservator sau un progresist, dar ca poate sa se nasca cu o predispozitie cerebrala pentru a accepta o gandire conservatoare si a respinge orice alta propunere care sa implice o mare transformare sociala.
In orice caz, insusi Amodio recunoaste ca mecanismele cognitive dezvaluite de studiu nu sunt procese inalterabile care sa genereze pozitii politice inflexibile, ci tendinte care pot sa ne impinga sa imbratisam o anumita ideologie cu mai mare usurinta. Prin urmare, atunci cand mergem la vot, nu se poate spune ca suntem marionetele propriului nostru creier, dar ca este de netagaduit faptul ca structura noastra neuronala poate face presiuni pentru o tendinta sau alta, fara sa fim constienti de asta, conchide articolul.