Exista varste pentru a fi fericit

    Surpriza: potrivit unui studiu amplu, la 60 de ani suntem la fel de fericiti ca si la 20! Aceasta, in timp ce, in al patrulea deceniu de viata, viata ne este un infern, noteaza Xavier Pellegrini, in articolul sau aparut in editia de marti, 20 martie, a cotidianului elvetian Le Temps.

    In jurul varstei de patruzeci de ani este ""puterea varstei"", momentul realizarii eforturilor consimtite pana acum, acela al implinirii afective si familiale, al unei fericiri senine. Declinul incepe odata cu varsta de circa 50 de ani pana la batranete, cu cortegiul ei de boli si de regrete. Cel putin, asa ne invata, de multa vreme, ""intelepciunea populara"".
    Nimic mai fals, potrivit studiului efectuat de doi economisti, David Blanchflower /din cadrul Dartmouth College, din Statele Unite ale Americii/ si Andrew Oswald /de la University of Warwick, din Marea Britanie/ (vezi http://www.nber.org/papers/). Ancheta lor, data publicitatii in  ultima editie a ziarului de duminica elvetian Neue Zurcher Zeitung am Sonntag a fost realizata pe baza a circa 500.000 de raspunsuri. Ea demonstreaza - in mod nesurprinzator - ca tinerii, carora toate sperantele le sunt permise, se declara fericiti. Dar oamenii de 60 de ani inoata, si ei, in aceeasi fericire. Intre cele doua varste, acest sentiment descreste pana la jumatatea celui de-al patrulea deceniu, dupa care creste progresiv pana in clipa pensionarii.
    Din punct de vedere statistic, varful starii de melancolie - ori mai degraba fundul gropii - este atins, in Europa, la varsta de 44,1 ani pentru barbati si la 42 de ani pentru femei. La nord-americani, criza este mai tardiva: 49,5 ani pentru barbati si 45,1 ani pentru femei. De notat ca fetele sunt mult mai fericite decat baietii in timpul adolescentei si raman putin mai fericite decat ei pana la circa 40 de ani. Coroborarea datelor a aratat ca faptul de a dispune de un venit confortabil - si nimic mai mult - si cel de a fi casatorit/a joaca un rol important in senzatia de fericire. Persoanele necasatorite sau divortate ajung mai rapid la nivelul cel mai de jos al insatisfactiei.
    Acest gen de studii poate uimi. Dar Blanchflower si Oswald nu l-au inceput fara o argumentatie serioasa, scrie ziarul editat la Geneva. Ei s-au servit, in privinta Europei, de datele Eurobarometrului, care le pune, in fiecare an, celor chestionati, intrebarea: ""Sunteti foarte multumit, mai degraba multumit, mai curand nemultumit sau deloc multumit de viata dv?"". In ceea ce-i priveste pe americani, General Social Survey a servit drept baza cu intrebarea sa: ""In acest moment, va simtiti foarte fericit, destul de fericit sau nu prea fericit?"".

    ""Ora de varf"" de la varsta de circa 40 de ani

    In mod prudent, cei doi economisti avanseaza cativa factori care, in general, pot influenta aptitudinea diverselor generatii de a fi fericite. Mai intai, exista clasica criza a varstei de 40 de ani, acel moment in care trebuie sa te hotarasti sa nu iti realizezi visurile si proiectele din tinerete. Si este posibil ca persoanele cele mai varstnice sa savureze mai mult viata ce le mai este data. In mod mai brutal - si, probabil, contestabil -, autorii detecteaza o ""selectie"" ce ar elimina precoce persoanele nefericite, si a caror sanatate este, astfel, slabita.
    Economistii, este adevarat, nu sunt deloc inarmati pentru a lucra cu ingredientele fericirii, scrie ziaristul din Tara Cantoanelor. Psihologi si sociologi au aratat deja ca, in orice caz, o viata extraordinara nu este o garantie a fericirii: averea, gloria sau cuceririle amoroase in serie nu atarna prea greu in balanta, in timp ce un trai linistit cu un tovaras de viata, copii, si cu o slujba care te imbogateste spiritual este una dintre cele mai bune modalitati de a ajunge la starea respectiva. Pe de alta parte, sociologul Ruut Veenhoven a evidentiat deja tunelul varstei de 40 de ani, ceea ce el numeste ""ora de varf"" a vietii, cand libertatea este ingradita de obligatiile profesionale si familiale. Si ca schimbarile - necesare, adesea, pentru restabilirea unui echilibru personal - nu sunt, in general, de luat in calcul.

    Spre o stiinta a fericirii?

    Studierea fericirii este pe cale sa devina o stiinta, in care aportul economistilor devine esential. Studiile lor intereseaza guvernele care cauta date pentru a merge in intampinarea asteptarilor alegatorilor lor. Se reflecteaza la asocierea produsului intern brut /PIB/ cu un indice al  fericirii, in care, potrivit propunerii laureatului Premiului Nobel pentru economie Daniel Kahneman /pe anul 2002/, sa se elaboreze un ""PIB emotional"". Ideile abunda in Journal of Happiness Studies /Revista de studii in domeniul fericirii/, o lucrare de capatai in acest domeniu.
    Dar cum sa se actioneze asupra unor factori ai fericirii precum relatiile familiale sau credinta in Dumnezeu? In schimb, este posibil ca discursul despre cresterea economica sa piarda din forta. Pornind de la un anumit nivel al bogatiei /15 000 de dolari pe an/, ""nivelul fericirii"" pare independent de venitul pe cap de locuitor, afirma lordul Layard, profesor la London School of Economics, citat de ziarul francez Le Figaro. Cat despre americani, ei par deja obositi de prosperitatea lor: incepand din anul 1961, senzatia lor de fericire descreste cu aceeasi rapiditate cu care creste produsul lor intern brut, conchide semnatarul articolului din ziarul elvetian

 

Sursa: Rompres