Expunerea la tetracloretilenă (PCE) și riscul de fibroză hepatică: dovezi dintr-o analiză națională în populația Statelor Unite

Tetracloretilena (PCE) este un compus organic volatil utilizat pe scară largă în procese industriale, în special în curățătoria chimică. Clasificat drept probabil carcinogen de către Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC), PCE a fost anterior asociat cu cancerul de vezică urinară, mielomul multiplu și limfomul non-Hodgkin. Totuși, legătura dintre expunerea la PCE și bolile hepatice cronice, în special fibroza hepatică, rămâne insuficient documentată. 
Studiul din Liver International, realizat pe baza datelor National Health and Nutrition Examination Survey (NHANES) între 2017 și 2020, evaluează asocierea dintre nivelurile de PCE în sânge și prezența fibrozei hepatice în rândul populației adulte din Statele Unite.

Fibroza hepatică reprezintă o etapă critică în evoluția bolilor hepatice cronice și poate progresa către ciroză sau carcinom hepatocelular. Deși factorii majori de risc pentru aceste patologii sunt infecțiile virale, consumul excesiv de alcool și disfuncția metabolică, expunerile de mediu pot juca un rol subestimat.

În studiile anterioare, expunerea la PCE a fost investigată mai ales în rândul lucrătorilor din curățătorii chimice sau în contexte industriale. Aceste studii au avut însă limitări importante: bias de selecție, lipsa biomarkerilor cuantificabili și necontrolarea factorilor de confuzie precum fumatul sau statusul socioeconomic. În plus, niciun studiu clinic anterior nu a evaluat în mod direct relația dintre PCE și fibroza hepatică în populația generală.

Despre studiu

Studiul a inclus 1.614 adulți cu vârsta de peste 20 de ani din cohorta NHANES (2017–2020). Au fost excluși participanții cu infecții virale hepatice (hepatita B sau C), cei cu date incomplete privind consumul de alcool, sindromul metabolic sau nivelurile de PCE, precum și fumătorii actuali sau foști, pentru a elimina efectul confuz al altor compuși organici volatili.

Expunerea la PCE a fost măsurată prin concentrația sanguină (ng/mL) folosind tehnica headspace solid phase microextraction. Concentrațiile detectabile au fost comparate cu valorile sub limita de detecție. Pentru controlul negativ, s-a utilizat biomarkerul HEMA (N-Acetil-S-(2-hidroxietil)-l-cisteină) din urină, care indică expunerea la alți compuși organici volatili precum acrilonitrilul sau clorura de vinil.

Prezența fibrozei hepatice a fost determinată prin vibroelastografie tranzitorie (FibroScan), folosind un prag de 8.2 kPa pentru diagnosticarea fibrozei semnificative.

Analizele statistice au fost efectuate cu ponderare specifică NHANES, utilizând regresie logistică multivariată pentru a calcula raportul de șanse ajustat și diferențele absolute de risc, ajustând pentru vârstă, sex, etnie, nivel educațional, status socioeconomic, consum de alcool și sindrom metabolic.

S-au realizat două analize de sensibilitate:

• Excluderea participanților cu sindrom metabolic sau consum mare de alcool pentru a verifica independența asocierii PCE–fibroză;
• Ajustarea modelelor pentru toate variabilele care au diferit semnificativ între grupurile cu PCE detectabil și nedetectabil (p < 0,10).

Rezultate

Dintre cei 1.614 participanți, 116 (7,4%) au avut niveluri detectabile de PCE, cu o concentrație mediană de 0,09 ng/mL (interval intercuartil 0,07–0,22 ng/mL). Prevalența fibrozei hepatice semnificative a fost mai mare la persoanele cu PCE detectabil (12,6%, interval de încredere 95% 5,9–24,8%) comparativ cu cele fără expunere detectabilă (7,1%, interval de încredere 95% 4,8–10,3%).

Analiza multivariată a evidențiat o asociere clară între expunerea la PCE și riscul de fibroză hepatică:

• PCE detectabil vs. nedetectabil: raport de șanse ajustat = 3,17 (interval de încredere 95% 1,23–8,20);
• Fiecare creștere cu 1 ng/mL a PCE: raport de șanse ajustat = 5,13 (interval de încredere 95% 1,09–24,26);
• Diferența absolută de risc între expuși și neexpuși: 27,7% (interval de încredere 95% 4,3–51,0%).

În schimb, analiza controlului negativ (HEMA) nu a evidențiat nicio asociere semnificativă cu fibroza hepatică (raport de șanse ajustat = 0,86, interval de încredere 95% 0,47–1,58), susținând specificitatea efectului PCE. Rezultatele s-au menținut robuste în analizele de sensibilitate, inclusiv după excluderea persoanelor cu consum mare de alcool sau sindrom metabolic.

Interpretare

Studiul evidențiază pentru prima dată o asociere independentă între nivelurile sanguine de PCE și fibroza hepatică într-o populație generală. Relația a fost doză-dependentă și s-a menținut după ajustarea pentru principalii factori de risc hepatologic. Interesant, participanții cu PCE detectabil au avut o probabilitate mai mică de sindrom metabolic și asigurare publică, sugerând o legătură între expunerea la PCE și statutul socioeconomic mai ridicat - posibil prin utilizarea mai frecventă a serviciilor de curățătorie chimică.

Din punct de vedere mecanistic, PCE este metabolizat prin două căi principale:

• Oxidare hepatică prin citocromul P450 (CYP2E1), generând acid tricloroacetic (TCA), care acționează asupra receptorului nuclear PPAR-α implicat în metabolismul lipidic și proliferarea celulară;
• Conjugare cu glutation, rezultând metaboliți reactivi (dicloro- și tricloro-glutation), ulterior transformați în cisteină-conjugați cu potențial toxic.

Aceste mecanisme ar putea explica efectele hepatotoxice observate în studiile preclinice. Compusii xenobiotici similari, precum bisfenolul A și PFAS, acționează prin mecanisme paralele asupra PPAR-α, consolidând ipoteza de dăunare metabolică indusă de PCE.

Concluzii

Rezultatele indică faptul că expunerea la tetracloretilenă, chiar la niveluri detectabile în sânge, este asociată cu creșterea riscului de fibroză hepatică în populația generală. Această asociere, susținută de consistența analizelor statistice și de controlul pentru confuzori majori, sugerează un posibil rol hepatotoxic al PCE.

Autorii recomandă desfășurarea de studii longitudinale prospective pentru confirmarea cauzalității și pentru evaluarea efectelor cumulative ale expunerii cronice. În contextul în care PCE continuă să fie utilizat la nivel global, aceste rezultate pot avea implicații semnificative pentru politicile de sănătate publică și reglementările de mediu, în special în ceea ce privește limitarea expunerilor industriale și domestice.