Expunerea la poluare în sarcină poate crește riscul de astm la generațiile următoare: dovezi dintr-un nou studiu epigenetic

Un studiu experimental prezentat la Conferința Internațională a Societății Americane Toracice oferă dovezi puternice că expunerea mamei la poluarea aerului în timpul sarcinii poate avea efecte durabile asupra sănătății respiratorii a copiilor, persistând până la vârsta adultă. Concret, cercetătorii au arătat că descendenții mamelor expuse la particule poluante în sarcină prezintă un risc crescut de astm și modificări epigenetice semnificative la nivelul plămânilor și sistemului imun.
Relația dintre poluarea aerului și riscul crescut de astm este bine documentată, în special în ceea ce privește simptomele, severitatea și spitalizările la copii și adulți. Totuși, mecanismele moleculare prin care aceste efecte se transmit, mai ales în absența unei expuneri directe, rămân în mare parte neînțelese.

Acest studiu vine să umple un gol important în literatură, demonstrând că efectele poluării pot fi mediate epigenetic, afectând nu doar persoana expusă direct, ci și descendenții acesteia.

Despre studiu

Model animal și design experimental

Cercetarea a fost realizată de echipa de la University of Technology Sydney și Woolcock Institute of Medical Research, coordonată de Dr. Razia Zakarya. În cadrul studiului, un grup de șoareci gestanți a fost expus la particule poluante atmosferice în concentrații considerate sigure conform ghidurilor OMS. Un al doilea grup a fost expus la soluție salină (control). După naștere, puii au fost crescuți până la maturitate, iar unii au fost expuși la alergeni pentru a induce o reacție astmatică.

Evaluări efectuate

•  Reacția bronșică la alergeni (hiperreactivitate).
•  Analiza expresiei genice la nivel pulmonar.
•  Profilul de metilare a ADN-ului, un mecanism epigenetic ce reglează activitatea genelor.

Rezultate

Simptome respiratorii accentuate

Descendenții mamelor expuse la poluare în timpul sarcinii au prezentat o hiperreactivitate bronșică semnificativ mai mare comparativ cu cei din grupul de control, ceea ce indică o agravare a simptomelor astmatice chiar și în absența unei expuneri proprii la poluare.

Modificări epigenetice persistente

Analiza genetică și epigenetică a arătat că mii de gene pulmonare aveau o expresie diferită față de grupul martor. Au fost identificate modificări persistente în metilarea ADN-ului, afectând gene esențiale pentru funcția pulmonară și răspunsul imun.

Aceste descoperiri sugerează un efect de „memorie moleculară” epigenetică: o amprentă a expunerii prenatale care persistă în organismul adult și influențează susceptibilitatea la boli respiratorii.

Implicații și direcții viitoare

Reevaluarea ghidurilor de expunere

Un aspect notabil este faptul că nivelurile de poluare testate în studiu se încadrau în limitele considerate sigure de OMS, ceea ce ridică întrebări serioase privind validitatea actualelor standarde de protecție a sănătății pentru femeile gravide.

Dr. Zakarya a subliniat: „Acest studiu arată clar că expunerea prenatală la poluare poate influența sănătatea unei persoane pe tot parcursul vieții, chiar dacă nu a fost niciodată expusă direct ulterior.”

Necesitatea extinderii cercetării la populația umană

Următorul pas al echipei de cercetare este investigarea dacă aceste modificări epigenetice apar și la oameni, în special în rândul copiilor ale căror mame au trăit în medii poluate. Explorarea unor intervenții preventive sau terapeutice, capabile să inverseze sau să atenueze aceste modificări moleculare.

Concluzii

Studiul aduce o contribuție majoră la înțelegerea mecanismelor prin care expunerea prenatală la poluare poate influența riscul de astm la adulți, prin intermediul unor modificări epigenetice persistente.

Mesajul central este clar: Protejarea femeilor însărcinate de poluarea atmosferică nu este doar o măsură de precauție, ci un act esențial pentru sănătatea generațiilor viitoare.

Politicile de sănătate publică ar trebui să includă măsuri mai stricte pentru reducerea expunerii gravidelor la poluare și să recunoască impactul transgenerațional al factorilor de mediu aparent „inofensivi”.