Febra hemoragică Marburg

Febra hemoragica Marburg este o afecțiune severă, rară, cauzată de virusul Marburg.

Etiologie și transmitere

Virusul Marburg este un virus ARN, din familia Filovirus, identificat pentru prima dată în anul 1967, când infecția a survenit simultan la persoane din laboratoare de cercetare din Marburg și Frankfurt (Germania) și Belgrad (Serbia), care au fost expuse la țesuturi provenite de la primate africane infectate.

Rezervorul este reprezentat de liliacul frugivor african (Rousettus aegyptiacus), iar infecția se poate transmite la primate sau la oameni. Calea de transmitere nu este complet cunoscută, cel mai probabil este reprezentată de contactul cu fecalele liliecilor purtători ai virusului sau prin aerosoli, iar ulterior, transmiterea se face interuman prin contactul cu fluide biologice ale persoanelor infectate sau prin intermediul obiectelor contaminate cu sânge.

Izburcniri sporadice apar în Africa (Uganda, Zimbabwe, Congo, Kenya, Angola, Africa de Sud), cel mai frecvent fiind inițial afectați minerii, care ulterior transmit infecția în comunitate. În afara Africii, cazurile de febră hemoragică de Marburg sunt rare și apar de obicei ca urmare a infectării unor turiști.

Persoanele cu risc de infecție sunt personalul de laborator, personalul medical și membrii familiei persoanelor infectate, minerilor din minele în care trăiesc liliecii frugivori africani, turștii, persoanele care intră în contact cu fecalele animalelor infectate. (1, 2, 5)

Manifestări clinice

Perioada de incubație este de 5-10 zile, după care urmează perioada prodromală care durează 5 zile și constă în febră, frisoane, cefalee și mialgii.

În perioada de stare apar greață, vărsături, dureri toracice, dureri abdominale, diaree, simptomatologia agravându-se progresiv, evoluând spre pancreatită, insuficiență hepatică cu icter intens și manifestări hemoragice, pierdere în greutate, delir, iar în final disfuncție multiplă de organ. (1, 3, 5)

Diagnostic diferențial

Se face cu celelalte febre hemoragice care pot fi date de diverse familii de virusuri:

  • Arenaviridae - virusul Lassa, Machupo, Junin
  • Bunyaviridae - virusul Crimean-Congo, hantavirusuri
  • Filoviridae - virusul Ebola
  • Flaviviridae - febra galbenă, febra dengue (2, 3)

Complicații

După vindecare, în unele cazuri pot apărea complicații precum orhită, hepatită recurentă, uveită, mielită transversă, parotidită. (2)

Paraclinic

În caz de suspiciune de febră hemoragică de Marburg, testele de laborator utile pentru diagnostic sunt ELISA și PCR pentru identificarea antigenelor virale, ELISA pentru identificarea anticorpilor de tip IgM, care apar în cateva zile de la debutul simptomatologiei. Izolarea virusului se face doar în laboratoare specializate. (3, 5)

Tratament

Nu există un tratament specific al febrei hemoragice Marburg. Sunt indicate măsuri generale de susținere a funcțiilor vitale, cu restabilirea echilibrului hidro-electrolitic, a tensiunii arteriale, oxigenoterapie, transfuzii sangvine, administrarea de factori de coagulare sau plasmă proaspătă congelată.

Tratamente experimentale care țintesc inhibarea replicării virale sau tratamentul tulburărilor de coagulare care sunt parte a evoluției bolii au oferit rezultate variate și nu sunt încă folosite în tratamentul. (1, 2, 4, 5)

Prognostic

Mortalitatea variaza între 23-25%. (3)


Accept cookies Informare Cookies Site-ul ROmedic.ro foloseşte cookies pentru a îmbunătăţi experienţa navigării, a obține date privind traficul și performanța site-ului și a livra publicitate mai eficient.
Găsiți informații detaliate în Politica cookies și puteți gestiona consimțământul dvs din Setări cookies.