AJUTOR! Mă simt incomplet, de parcă o bucată din sufletul meu a dispărut definitiv

Știu că în clasa IX, la începutul liceului, mă simțeam cumva liber, de parcă aș avea toată lumea la picioare. Eram chiar foarte fericit. După iar a început vinovăția să mă chinuie. Acum am scăpat de ea în principiu, dar nu mai pot să mă simt fericit. Simt plăcere când fac activități care îmi plac, dar nu acea fericire pură și necondiționată. Poate și pentru că mereu când rezolv câte o problemă (chiar și parțial) vine alta. Efectiv m-am săturat să lupt. Vreau pace! Îi invidiez pe copiii care mor de la vârste fragede. Sper să ardă în iad. Iau medicamente psihiatrice care mă ajută, totuși nu mi-au redat fericirea. Am înțeles că acea stare de la începutul liceului era adusă de copilărie și că este firesc să fi dispărut, dar nu mă pot împăca la acest gând. Dacă doar în copilărie ești fericit, în rest nesimțind mare lucru în comparație cu acea fericire, existând și riscul să ai o grămadă de probleme în viață, mai bine nu te naști. M-am apropiat de religie, dar de la un moment dat nu m-a mai ajutat pentru că nu am avut curajul să mă spovedesc. Și oricum acum m-am îndepărtat de ea.

De ce nu ai avut curaj sa mergi la spovedit? Ai pacate împovărătoare de care nu poti scăpa? Fă-ți curaj si scoate demonii interiori mergând la un preot.

Nu ti-au redat starea buna medicamentele ca nu ai nimerit tratamentul bun, trebuie ca medicul sa schimbe tratamentul si va fi bine, daca nu au mers 1-2 tratamente nu inseamna ca nu merge altul, ai o depresie, de aia nu mai simti fericirea aia, asa se manifesta boala. Ai rabdare si vei simti iar starea aia buna.
Nu ai tu cu ce sa lupti, medicatia trebuie sa repare dereglarile chimice din creier, si tu de la sine o sa simti treptat ca esti din ce in ce mai bine.
Tu doar sa iti vezi de activitatile tale curente, scoala, etc, etc.

Nu are legatura cu copilaria, nu trebuie sa dispara starea buna, multi si la 75 ani au starea aia, ai facut depresie.

@Anonim I7 Îmi este rușine de preot, să îi spun toate păcatele mele. Și da, sunt grele. Dar acum cred că fiecare din noi este o părticică a Dumnezeului Fisionat, a acelei Conștiințe care a făcut greșeala să se experieze și nu mai trebuie să mă spovedesc.
@Costy Măcar nu mai simt tristețe. Am înțeles că homeostază se numește, atunci când creierul își stabilește o stare neutră la care funcționează. Asta se întâmplă pentru supraviețuire, dacă ești fericit sau trist mereu, nu poți evalua situațiile din viață și pericolele așa cum trebuie. Am înțeles, totuși, că pot recăpăta acea stare de fericire dacă îmi deschid sufletul către acest Dumnezeu Fisionat, dacă simt iar inocența copilăriei, și chiar am reușit să mă simt aproape ca atunci pentru câteva secunde. Poate episodul depresiv de care suferiți dumneavoastră este, de fapt, nostalgia pentru acea stare din copilărie pe care ați pierdut-o, tristețea că nu o mai puteți avea, dar este posibil, totuși, să o putem recupera și, chiar dacă nu, o stare neutră emoțional tot este mai bună decât tristețea.

Popa nu are nici o treaba, noroc ca ti-ai mai revenit, dar esti predispus la depresie clar, poate reveni oricand.

@ Amenhotep4
lei tratament pentru depresie? Sa stii ca medicamentele antidepresive ajuta in general. Eu sunt pe cipralex si ma ajuta sa am o stare mai buna. Cere medicului tau să ți dea un antidepresiv si ceva benzodiazepine daca simti nevoie.

Da, iau antidepresiv și am și Xanax în casă, deși nu îl folosesc mai deloc, din fericire.

Acuma de ex cum esti ? Ti-ai mai revenit ceva fata de pe 7 dec ?

@anonim i7 nu trebe sa te duci la spovedit la preot din zona in care stai tu. daca tot vrei sa te spovedesti du-te la un calugar de la o manastire dar in alta zona geografica decat cea in care te afli. unde nu te cunoaste nimeni. ca si cum te-ai duce in vacanta. te si distrezi te si spovedesti. parerea mea e ca spoveditul la preot din acelasi oras sau judet e o mare eroare, de ce sa stie ala ce probleme ai tu? traim in Romania si aici nu prea e bine sa vorbesti cu oricine problemele personale.

@strambu

Eu i-am scris lui @Amenotep pt ca in prima postare el mentiona ca nu a avut curaj sa se spovedească. Poate că și eu am nevoie sa merg la spovedit. Nu am pacate mari sau grele, eu asa consider, ma rog, nu e topicul meu/problema mea.

@anonim i7

Se aplica oricui ce am scris mai devreme. E un sfat prietenesc spoveditul in alta zona a tarii. Cand te duci la rude poti sa te spovedesti acolo. Se gasesc manastiri oriunde in Romania. Ca avem sau nu avem pacate numai Dumnezeu stie.

Nu conteaza unde te spovedesti daca esti credincios. Ideea era ca nu trebuie sa ne incredem in oameni pe care nu-i cunoastem bine.

@Costy2008 Sunt la fel, încerc să urmez calea budistă, care promite că mă va elibera de suferință (de nemulțumirea continuă) care vine din faptul că omul își dorește să aibă permanența sinelui, de exemplu să fie mereu fericit, acest lucru fiind imposibil, deoarece nu există un sine și nu există nici permanență. Foarte interesantă această filozofie, numai că nu știu cât de mult pot eu să o aprofundez, neștiind bine decât limba română, dar încerc și pe deasupra învăț și engleza. Cred că pe toți depresivii i-ar ajuta această filozofie, de fapt, pe toți oamenii.

Tu trebuie sa iei tratament, altfel nu rezolvi problema, ti se va agrava si va fi din ce in ce mai greu de tratat.